De același autor
În ciuda unui număr considerabil de opinii contrare, tot mai multă lume începe să descopere că Anglia e o insulă. Sigur, o insulă care a cucerit mările și a controlat lumea, dar, până la urmă, o insulă. Și cu asta, geografia se poate retrage. Căci insularitatea geografică e notabilă doar în măsura în care a favorizat insularitatea structurală a lumii britanice.
La doar de 30 km de Calais, britanicii sunt diferiți. Uneori, cu totul diferiți. Situația pare simplă: cineva e altfel, dar asta se poate trata. Nu e deloc așa. Căci separația engleză e înconjurată de similaritate. Mai simplu: o civilizație distinctă nu mai pare distinctă pentru că a dat lumii o mare parte a formelor de viață moderne.
Mai întâi, engleza ca mijloc de comunicare și conviețuire de proporții globale. În mai puțin de 50 de ani, engleza a devenit prima formulă de comunicare unificată de la latină încoace și ultima înainte de Facebook. Seria continuă cu tehnologia de primă ștanță postfeudală a revoluției industriale. În paralel, explozia sporturilor și jocurilor a impus spiritul contemporan al competiției. Tot Anglia a fondat noua religie a entertainment-ului, amplificată ulterior de Hollywood. În sfârșit, explozia neîncheiată a muzicii și culturii pop britanice a modelat, de la Londra la Tașkent, toate generațiile post-’60.
Însumarea acestor valuri de reculturalizare a avut un efect curios: Marea Britanie s-a mărit atât de mult, încât a devenit invizibilă. O lume saturată de influențe britanice a dezvoltat, explicabil, o miopie agresivă la specificitate. În aceaste condiții, lumea e surprinsă și chiar consternată. Așa-zisa despărțire de Europa pare de neînțeles: ce i-a apucat pe englezi? De unde și până unde divorțul? De cele mai multe ori, explicațiile dau vina pe ingratitudine, resentiment, încăpățânare și alte forme de negativism primar. E nedrept. Englezii nu sunt sau nu mai sunt lumina lumii, dar asta nu înseamnă că au regresat în naționalism gol. Englezii sunt, pur și simplu, altfel, iar noi am încetat să înțelegem asta de ceva timp.
Diferența engleză nu vine din pitoresc. Deosebirea vine din tradiții, instituții și principii.
Mai întâi, sistemul legal e diferit. Mai clar spus, lucurile care fac legea în Anglia nu sunt lucrurile care fac legea pe Continent. Legea și dreptatea se nasc din precedent. Continentul se sprijină, dimpotrivă, pe un generator normativ. Cu alte cuvinte și forțând termenii, în Anglia legea e pragmatică, pe Continent e birocratică. De altfel, englezii redactează puțin. Nimeni n-a găsit necesară o Constituție scrisă. Dar Anglia are o Constituție. Deosebirea e că pe Continent, Constituția stabilește în scris regulile mari, iar în Anglia Constituția e rezultatul necodificat al raporturilor între puterea de stat și cetățeni. O definiție invocată în lipsa unei descrieri mai bune rezumă Constituția britanică în felul următor: Legea e tot ce hotărăște Parlamentul prin voința Coroanei. Formula e mai ușor de înțeles decât pare. Sursele puterii sunt, în istoria și tradiția britanică, Parlamentul și Coroana. Coroana a pierdut lupta, dar rămâne instituțional în picioare. Parlamentul legiferează, iar Coroana autentifică sau agreează. Produsul e legea, care nu poate fi atacată sau abolită de nimeni, cu excepția Parlamentului. S-a spus că Marea Britanie e o dictatură parlamentară. Eticheta e funcțional corectă. Englezii preferă să vorbească de Suveranitate (parlamentară). Formula e integral corectă și dă principala sursă de conflict cu filozofia politică și juridică a UE. Legislația UE primează în fața legislației britanice și, în acest fel, încalcă Suveranitatea – principiul politic fundamental al Marii Britanii. Adevărat, Palamentul britanic a acceptat această limitare de suveranitate, dar contradicția e vie. O parte însemnată a politicienilor și națiunii britanice cer refacerea suveranității, iar asta înseamnă despărțirea de UE.
Marea discordie constituțională care opune Marea Britanie și UE continuă cu alte inadecvări de structură. Sistemele de proprietăți, în special imobiliară și funciară, sunt diferite. Sistemul de credit e diferit. Sistemul educațional e diferit. Sistemul de apărare e diferit. Iar diferit nu înseamnă un pic altfel. Diferența vine dintr-o deosebire profundă de judecată și percepție a realității care explică, de altfel, neînchipuita oroare a așa-zisei bucătării englezești. Până și noțiunile de frig și cald înseamnă în Anglia altceva decât pe Continent. În viața cotidiană și obișnuințele ei cele mai mărunte, englezii pot părea sălbatici și insensibili. Faimosul sânge rece englezesc e o realitate care poate atinge cote stupide. Dar asta nu înseamnă că englezii sunt frați buni cu marțienii. Sunt veri.
În interiorul culturii britanice se bat și se zbat două curente contrare: forța propriilor instituții și influențele externe. Disputa e veche. Noutatea dramatică e că, în ultimii 20-30 de ani, o parte importantă a elitelor politice, artistice și media s-a separat și s-a alăturat rețetei Bruxelles. Acest grup-educator are o forță formidabilă și încearcă să impună propria cultură, eliminând parțial esența istorică a Marii Britanii. Mijloacele folosite de tabăra pro-UE înaintea referendumului din 23 iunie amintesc prea des de o fabrică de panică. Referendumul va înclina, după câte se pare, spre o Mare Britanie membră UE. Dar asta nu va rezolva diferența și nu va stinge conflictul.
.png)
.png)
Comentarii 8
Gabriel Sorocianu - 05-30-2016
Suna foarte frumos, dar campania "Vote Leave" este condusa de catre Boris Johnson, fost primar al Londrei si nicidecum martian, ci mai degraba berlusconian si care s-a facut de ras cu declaratii care mai de care mai pitoresti, de la banii pe care ii da Marea Britanie Uniunii Europene (cadou, probabil), la comparatia intre "visul european" al lui Hitler si cel al "dictatorului" Merkel si pana la a acuza Uniunea Europeana pentru invazia Crimeii de catre Federatia Rusa. Toate bolile societatii britanice vin de la Uniunea Europeana, deci indepartarea sursei "ne va purifica". Argumente serioase nu exista, ci doar populism nationalist cu care orice natiune este familiarizata, nu numai insulara Britanie, cum ar fi frica de imigranti, "amestecul in treburile interne" (...a Germaniei: razboiul de o suta de ani inca nu s-a incheiat pentru echipa "vote leave") si ideea ca britanicii cotizeaza mai mult decat primesc. Imediat dupa aderarea Marii Britanii la Uniunea Europeana a inceput re-negocierea care continua pana in zilele noastre, Regatul Unit fiind natiunea care are cele mai multe avantaje de pe urma Uniunii Europene, nu detaliez dar numai de pe urma Margaret Thatcher's Rebound mare parte din banii cotizati catre UE se re-intorc in Regat ("I want my money back!"), ceeace nu se intampla cu celelalte tari membre. Parerea mea este ca britanicii intind coarda atat cat sa nu se rupa pentru a obtine maxim de avantaje. De parasit UE nu cred ca le da mana: de-altfel economia britanica stagneaza de la inceputul anului si nu stiu daca acest fapt nu are legatura cu aventura Referendumului din iunie. Foarte interesanta a fost reactia premierului Cameron dupa ce a "renegociat" suspendarea pe termen de 7 ani cu posibilitate de prelungire a dreptului la asistenta sociala al emigrantilor, un fapt total nedemocratic pentru orice legislatie, nu neaparat cea pragmatica a insularei Britanii: este total devotat cauzei ramanerii in Uniune dupa ce cu jumatate de an inainte era port-drapelul revoltei impotriva birocratiei bruxelliene. Intr-adevar, britanicii sunt altfel, nu spun ca bine, nu spun ca rau, dar un lucru este cert: isi cunosc interesul.
RăspundeIsoscel - 05-27-2016
Imi cer scuze ca primul meu comenatriu nu a fost dus pana la capt din cauza "grabei" calculatorului meu sau a site-ului "22" . Dar cum vad ca s-a "inteles perefect " ceea ce voiam eu sa scriu, o sa renunt la continuare. Comentatorii care si-au facut o norma (poate in ambele sensuri posibile) in a-l ataca aici pe Domnul Traian Ungureanu ca parlamentar (cat de motivat o fi si asta, nu stiu) in loc sa discute ceea ce scrie acesta, vad ca nu mai incap nici de comenatriile mele si ma sfatuiesc ce-ar trebui sa fac, ca sa le fiu pe plac. Dar o sa-i deceptionez! Domnul Traian Ungureanu este dintre foarte foarte putinii autori romani de articole de presa care-si onoreaza meseria:cu talentul, cu munca si cu cinstea. Ma indoiesc ca un asemenea om si-ar face superficial datoria ca paralmentar. Si daca ar face-o, nu ar fi in nici un caz datorita aplecarii sale prea mult spre profesia de baza, asa cum pare sa insinueze nu stiu cine, de pe nu stiu ce fus orar, de nu stiu unde de la langa Bruxelles.
RăspundeSorin Pescariu - 05-26-2016
Excelent articol! Marea Britanie este o combinație unică, dacă l-am înțeles cât de cât pe Platon, între republica aristocratică și cea democratică! Dar, în opinia mea, pericolul major al discontinuității tradițiilor britanice nu vine de la ”inadecvarea” cu Europa...Dacă britanicii au fost ”marțienii” civilizatori ai unei bune părți a Pământului în secolele XVII-XX, nu știu cum vor rezista asaltului ”saturnienilor” asupra propriei insule, tot mai agresiv, din zilele noastre....
Răspundebec - 05-26-2016
iar tie, ma nea matache ot scornicesti, poate iti mareste leafa varanul voikulescu, ca bine le mai zici, esti zelos si plin de transpiratie ca un rural recent urbanizat, ceea ce cu dezonoare esti. Ceausila cel care te-a dezradacinat e fericit cind te priveste din locul plin de intristare si durere unde se afla.
RăspundeVicentio B. - 05-25-2016
Doriti stimate domnule Ungureanu sa va continuati / confirmati etalarea de DEMAGOG "Made in Romania"! Motivele le-am prezentat anterior. Am crezut ca sunteti UN ALTFEL. Evident in sens moral - util poporului Dvs. Pentru mine exista o relativa consolare si anume ca, v-am transmis opiniile mele la timp, fidele 100 % adevarului si limbajului decent, de la distanta spusa precis si intodeauna deschis iar Dvs. NU ati CENZURAT ! Raman cu regretul ca despre interventiile Dvs. in Parlamentul European le considerati inca un fel de Secret Personal, desi precis ati ajuns in Capitala Belgiei pe baza unor promisiuni, pe care UNII, ca intodeauna, le-au luat de bune si traiti "bine merci" din cele oarecum cunoscute ! (GMT 12:01, 25.05.2016)
RăspundeVicentio B. - 05-25-2016
Cum am mai scris si alta data (v-am preluat formularea), NU sunteti nici ISOSCEL si nici ECHILATREAL, ci UNILATERAL ! Daca pentru Dvs. "articolele Dlui.Traian Ungureanu sunt adevarate cursuri" , ceea ce este efectiv dreptul Dvs. - chiar constitutional - puneti va rog DOUA intrebari "profesorului Dvs" , pentru a costata singur - singurel, daca in intervalul cat a mai rams din prezentul deceniu, primiti macar UN SINGUR raspuns din partea Europarlamentarului ! PS. In opinia mea, bine argumentata in comentariile precedente, dl. Ungureanu este un DEMAGOG cu DIPLOMA "Made in Romania" . Asta v-o transmit eu dintr-un oras din Germania de la distanta de 231 Km de Bruxelles. GMT 11:56, 25.05.2016
RăspundeMatache Macelaru-Furculision - 05-25-2016
Domne Isoscel, trebuie sa faceti degraba o petitiune monser, ca sa-i mareasca leafa acolo la Parlament, la Molenbeek, ca e prea de tot competent d. TRU. Merita.
RăspundeIsoscel - 05-24-2016
Cum am scris si o alta data, articolele Domnului Traian Ungureanu sunt pentru mine adevarate cursuri. TU este, in opinia mea, intre foarte putinii ziaristi care nu scriu ca sa se gaseasca in treaba sau ca sa ne arate ce destepti sau originali sunt ei. Scrie ca sa fie de folos cititorilor. Scrie ca
Răspunde