De același autor
Zilele trecute, PSD, partidul condus de condamnatul penal Liviu Dragnea, a încălcat legea, dându-i o interpretare convenabilă pentru a-și poziționa omul la conducerea TVR. Ce se întâmplă la Radioul public vine tot din convingerea conducerii că, atât timp cât ești sub pavăza partidului, poți să-ți permiți orice. O scrisoare adresată președintelui României, premierului și parlamentului de ActiveWatch, CJI, COM, Freedom House, APADOR-CH ș.a. semnalează presiuni împotriva jurnaliștilor care au denunțat, ca avertizori de integritate, abuzurile managementului SRR. Nu doar jurnaliștii canalului Radio România Actualități, Mira Gomboş, Alexandru Rusu și Cătălin Gomboş, sunt supuși cercetărilor, ci și Gabriel Basarabescu, copreședinte al Sindicatului Profesioniștilor din Media și Cultura Română, Mihai Timariu, vicepreședinte al Asociației Profesionale Radio, pentru participarea la o emisiune TV, Michaela Platon și Mihai Anghel, manager la Radio Timișoara, pentru a fi dezvăluit tertipurile managementului general. Cazul lui Adrian Moise, concediat, aflat de trei ani în justiție, este de notorietate. Deși jură că nu fură declarându-se „organism independent“, Consiliul de Onoare al Jurnaliștilor din SRR nu se bucură de încrederea salariaților, fiind considerat un instrument de intimidare în mâna direcțiunii.
Nu e pentru toți ciumă SRR, pentru camarila președintelui-director general (vă amintiți, domnul acela pe care Securitatea îl alinta conspirativ „Adrian“), adică pentru cei obedienți, pentru cei care îi execută ordinele, oricât de abuzive sau ilegale, este mumă. Cazul Oltea Șerban Pârâu este strident. Condamnată în 2015 la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese în formă repetată, directoarea Centrului Cultural Media a fost reașezată, cu aceleași atribuțiuni, în același birou, pe postul de consilier al lui Miculescu. „Nestemata“ Radioului public, fina de cununie a fostului premier penal, Adrian Năstase, are o rețea de telefonie fixă separată pentru a intra în legătură cu personalul redacțional. Pentru ce? Pentru comenzi, zic oamenii. Ea este tovarășa de călătorii exotice a domnului Miculescu, bântuind pe mapamond din China în SUA, din Malaezia și Cuba până în Coreea. D-l Miculescu preferă business class și hotelurile de lux. Păi? În acest timp, veniturile oamenilor din SRR se diminuează, prin anularea acordului redacțional, a orelor suplimentare, iar colaboratorii de prestigiu nu sunt plătiți. Calitatea programelor culturale scade, în condițiile în care au fost scoase emisiuni de calitate, pentru a face loc clienților politici. Așa s-a ajuns ca în știrile culturale numele dirijorului Ludovic Bács (pentru cei care nu sunt muzicologi ca doamna Parău, se citește „Baci“) să fie pronunțat „Bax“. Mai sunt și alți privilegiați în Radio, cu venituri incredibile pentru o instituție publică, care, deși se laudă cu mari performanțe manageriale, manevrează veniturile după legea bunului plac. De altfel, ascunși sub diverse titulaturi, mulți dintre cei care dețin influență nu depun declarații de avere pe site. Când se umflă un pic apele și se apropie alegerile, managementul aplică tabla împărțirii, dând câte un strop angajaților ca să tempereze nemulțumirile. Prin Ordinul 506 din 19 mai 2016 se distribuie „stimulente“ din profitul societății pe 2015, în valoare de 920 lei. „Osul electoral“, cum se exprima un jurnalist din Radio, a mai fost dat și înainte de alegerile prezidențiale.
Bucurându-se de frăția penalilor din parlament, raportul anual al SRR nu este luat în discuție de doi ani, probabil pentru a nu se lua în discuție sesizările depuse de cei câțiva curajoși din Radio și de organizațiile media. Se știe că Ovidiu Miculescu se află la ultima fază procesuală cu ANI, după ce a fost deja condamnat pentru incompatibilitate. A reușit să împingă sentința finală până la 1 noiembrie, având de-a dreapta alt penal, pe avocatul Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiției, condamnat penal la trei ani și jumătate cu suspendare. 1 noiembrie e Ziua radioului. Oamenii se întreabă: oare ce vor sărbători atunci – condamnarea lui Miculescu și plecarea lui sau, dimpotrivă, „reinventarea dictaturii“ sale, cum a numit-o jurnalistul Paul Dobre de la Săptămâna Financiară.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 3
Suprematia penalilor? - 05-26-2016
Acestei tari ii lipseste sansa. Sansa ca tot sistemul mostenit tocmai din vremurile venirii rusilor pe tancuri sa dispara. Un sistem gestionat de ceausescu & co, perfectionat si automatizat de indivizii care l-au inlaturat pe prost in 89 si ajuns la apogeu in zilele noastre, fiind prezent in tot si in toate. Intrisecul a fost si este acapararea tuturor resurselor economice si finaciare in detrimentul platitorilor de taxe si impozite. De multi ani si Radioul public, ca toate institutiile statului, este “manageriat” de niste derbedei care gestioneaza banul public in functie de propriile interese, dupa bunul plac. Oamenii corecti, curati, care nu fac partizanat politic si de gasca sau care pur si simplu au alta parere despre ce ar trebui sa fie corect din unghiul decentei, al moralitatii si bunului simt devin incomozi si sunt marginalizati sau expulzati. Din pacate pupincuristii, obedientii, ignorantii, oamenii de bine, necuvantatorii, oportunistii, lichelele si alte forme de viata asemnatoare contribuie din plin la mentinerea unei stari de moleseala generalizata controlabila de catre gasca aflata la butoane. Din cand in cand sistemul mai elibereaza din presiune si mai sacrifica cate un bou sau imparte cate o bucatica de profit deopotriva iluzoriu si tardiv. Prostii de serviciu ies si se lauda ca ei au negociat cu patronatul. Aici suntem! Din nefericire, angajatul Radioului public, precum intreaga societate civila, nu are educatia protestului sau a binelui care trebuie sa invinga raul dar are in schimb un fals instinct de conservare care ii dicteza sa stea cuminte pentru ca altfel este dat afara. In cazul celor mai multi indivizi din Radio filtrele de acasa sunt neschimbate de foarte multi ani iar valorile sunt rasturnate pentru ca asa intri in gratiile conducerii. Acesti cuminti ai epocii miculesciene sunt omuletii care mai deunazi nu aveau nimic de oferit dar care s-au gandit ca acum e momentul sa-si ofere linistea. Va place sa fiti umiliti, furati, nerespectati, inregimentati, sa deveniti masa critica pe care s-o manipuleze niste penali? Renviati sau muriti viermi? Suprematia penalilor… Alternative?
RăspundeProfitul si serviciul public - 05-25-2016
Stimate domnule “jurnalist” observati, daca aveti cum, ca aici nu este nici pagina de grup srr si nici blogul cu mizerii. Este despre altceva aici. Faptul ca unii trebuie sa declare “profit” pentru a fi pusi la gazeta de perete sau pentru a-si acoperi incompetenta, lipsa de viziune, camarila si smecheriile de grup nu are cum sa fie ceva pozitiv intr-o institutie de talia radioului public. Cu atat mai mult cand se incearca atribuirea unei asa marete realizari sindicatului obedient. Profitul nu are nimic de a face cu performanta manageriala intr-o institutie publica sustinuta de platitorul de taxa radio, este lipsit de sens si de bun-simt. Profit ar fi trebuit sa insemne calitatea programelor radio si castigul de imagine interna sau externa datorata unor investii facute corect atat in resursa tehnica cat si in cea umana. Mai ales in cea umana. Si ma refer la toti angajatii, nu doar la cei care primesc salarii, prime si delegatii doar pentru ca sunt penali si condamnati definitiv sau pentru ca sunt aserviti intereselor de grup.Atat timp cat in radio nu se mai investeste corect in pregatirea profesionala, atat timp cat oamenii de buna-credinta au fost inlaturati, atat timp cat oamenii sunt demotivati datorita abuzurilor si hartuirilor de tot felul, atat timp cat cei care nu sunt de acord cu abuzurile si furaciunile sunt executati prin cercetari disciplinare si dati afara – despre ce vorbim? Unde este profitul real? Cat despre zona penala .. institutiile statului sa-si faca datoria. Stim foarte multe si nu ne ajung tastaturile sa scriem tot ce stim, cu dovezile in fata, iar institutiile statului nu gasesc nimic de verificat. In ce tara traim? Pai?
RăspundeJurnalist in serviciul public - 05-25-2016
Dreptul la cota parte din profitul SRR a fost negociat de Sindicatul Liber in urma cu multi ani si este prevazut in Contractul Colectiv de Munca. In consecinta, ma declar multumit de acest beneficiu, pe care il consider meritat. Daca sunt salariati ai radioului public nemultumiti de aceste drepturi castigate de sindicatul reprezentativ au posibilitatea sa doneze aceste sume.
Răspunde