Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2016

Vârf de popularitate la lansările Editurii Humanitas

RĂZVAN BRĂILEANU

Spaţiul rezervat lansărilor de carte de la stan­dul Humanitas a fost unul dintre prin­cipalele puncte de atracţie ale Bookfest 2016. Când am ajuns eu, sâmbătă la prânz, cititorii stăteau la două cozi apreciabile ca să ia autografe de la Lucian Boia (care toc­mai îşi lansase Strania istorie a co­mu­nis­mu­lui românesc) şi de la Gabriel Liiceanu. Acesta din urmă a fost nevoit să întrerupă sesiunea de autografe pentru a-şi lansa cel mai recent volum, Nebunia de a gândi cu mintea ta, pe care l-a prezentat, alături de Horia Roman-Patapievici, celor câteva sute de oameni care practic au blocat col­ţul pavilionului C2 al Romexpo, acolo un­de era amplasat standul Humanitas.

„Gabriel Liiceanu este un admirabil po­ves­titor al ideii“, a spus Horia Roman-Pa­tapievici la lansare, vorbind despre cele trei părţi ale cărţii, care tratează însemnătatea gândirii, apoi gândirea pe cont propriu şi, în final, dereglările minţii. În opinia lui Ho­ria-Roman Patapievici, vocea fizică, „de bariton admirabil“ a lui Gabriel Lii­ceanu este prezentă în paginile cărţii pentru cei ca­re o cunosc, iar pentru ceilalţi este „vo­cea însoţitorului pentru marile aventuri ale spiritului“. La rândul său, Gabriel Lii­ceanu a citat din Constantin Noica, spu­nând că trăim prin delegaţie unele dintre marile acte ale vieţii – prin vot, de pildă, delegăm conducătorii -, dar câteva dintre ele trebuie trăite pe cont propriu, unul din­tre exemple fiind iubirea. În această a do­ua categorie intră şi gândirea: „Avem obli­gaţia să ajungem să gândim cu min­tea noastră“, a spus autorul, declarând că la asta se ajunge nu stând de vorbă cu cei din jur, ci cu „minţile cele mai stră­lu­cite pe care omenirea le-a selecţionat de-a lun­gul istoriei ei şi care reprezintă valorile cele mai înalte pe care le-a acumulat spe­cia noastră“. În final, Ga­briel Liiceanu a vorbit despre obsesia lui de a scoate filo­zo­fia din prejudecata „că e ceva enorm, care vine ca o piatră pe mintea noastră şi ca­re a priori nu poate fi înţeleasă“, spunând că Nebunia de a gândi cu mintea ta e „o încercare dis­pe­ra­tă de a face prietenoasă întâlnirea cu ideile“.

După ce Gabriel Liiceanu s-a întors la ci­titorii care-l aşteptau la o nouă sesiune de autografe, a fost rândul lui Andrei Pleşu să-şi lanseze volumul Nelinişti vechi şi noi – o selecţie din publicistica sa din ul­ti­mii ani -, în prezenţa lui Dan C. Mihăi­les­cu. Acesta a spus că volumul s-a născut din „sfânta exasperare“ a autorului, care a decantat mocirla vieţii româneşti de azi, şi, precum celor spuse de Blaga în versul „Nu ştii că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?“, a ieşit o carte re­mar­ca­bilă. Andrei Pleşu a explicat că, „fiind texte de publicistică curentă, ele sunt legate inevitabil de imediat“, numai că imediatul nostru este în acelaşi timp abundent şi previzibil. Autorul a citit în final două fragmente din carte, unul pe un subiect extrem de serios - stig­ma­ti­za­rea lui Vintilă Horia – şi unul savuros des­pre buzele botoxate ale vedetelor feminine din anumite show-uri TV.

Gabriel Liiceanu (şi, în spatele său, Lucian Boia) semnând autografe la Bookfest

Numărul mare de oameni care au asistat la aceste două evenimente (printre care destui adolescenţi care nu păreau rătăciţi prin târg, ci erau foarte atenţi la vorbitori) mi-a adus cumva aminte de fotografiile pe care le-am găsit în arhiva revistei 22 de la lansările care aveau loc în anii ’90 la Librăria Humanitas din curtea GDS. Librăria s-a desfiinţat între timp, dar ci­ti­to­rii iată că rezistă!

Andrei Pleşu şi Dan C. Mihăilescu la lansarea Neliniştilor vechi şi noi

Euro-Falia: despre o istorie instabilă

OCTAVIAN MANEA

O premieră notabilă a Bookfestului din acest an este și noua carte semnată de Armand Goșu, lan­sată de Editura Curtea Veche. Intitulată su­gestiv Euro-Falia, volumul reunește analize pu­blicate în ultimii doi ani și jumătate în revista 22 și pe platforma Contributors.ro despre cele mai fierbinți crize ale momentului: Ucraina, Mol­dova, precum și campania rusă din Siria.

După cum remarca Sever Voinescu, unul din­tre invitații evenimentului, în urmă cu zece ani peisajul analizei de politică internațională era unul precar: „multe dintre texte erau doar un fel de proiecții ale reflexelor existente în comentariile de politică internă către ex­terior“. Altfel stau lucrurile astăzi, iar pro­gre­sul „se datorează, printre altele, și unor oa­meni precum Armand Goșu. Are o ureche foar­te fină. Pentru a discerne ce se întâmplă în spațiul fost sovietic, este nevoie de o sen­sibilitate anume“, a continuat el.

Cartea lui Armand Goșu este necesară nu doar publicului larg conectat la lumea in­ter­națională, dar mai ales pentru cei care iau de­cizii de politică externă a României. Euro-Falia este o „călăuză excelentă pentru toți cei care nu se uită doar spre Occident. Ro­mâ­nia se află în continuare la mijloc și avem deci interesul să avem expertiză, să știm ce se întâmplă lângă noi și în același timp să căutăm ca, printr-o reflecție comună la ni­velul societății civile, să transmitem către de­cidenții politici semnalele cele mai avizate“, a spus Teodor Baconschi, cel care și semnează prefața cărții. De-altfel, autorul face parte din „cercul extrem de restrâns al analiștilor care înțeleg cu adevărat și cu finețea necesară di­namicile din Răsăritul Europei, un spațiu atât de turmentat, de convulsiv, de înșelător și ame­nințător în ultimă instanță“, a mai pre­cizat fostul ministru de Externe.

Imagine de la lansarea cărţii Euro-falia a lui Armand Goşu

Stilul în care e scrisă cartea corespunde teh­nicii deprinse de la școala BBC: „Armand Goşu scrie bine. E foarte interesant. Textele lui se citesc, deși vorbesc până la urmă de niște lu­cruri foarte complicate“, a spus Dan Per­jov­schi cu prilejul lansării. De altfel, Dan Per­jov­schi este coautorul Euro-Faliei, „mâna in­vi­zi­bilă“ care a aliniat „astrele“ (editura, autorul), contribuind decisiv la apariția cărții, dar și cel care „a scris desenele“, esențializând grafic ma­rile frământări tectonice din imediata ve­ci­nă­tate a României. Pentru el, Euro-Falia re­pre­zintă „cartea a două prietenii“: cu Armand Goșu, „unul dintre cei mai mișto șefi pe care vi i-ați imaginat vreodată în viață“, dar și o formă de solidaritate cu „artiștii din Ucraina, care au fost pe viață și pe moarte în Maidan. Pentru ei Maidanul nu s-a terminat. E ca și cum ar fi o Piață a Universității continuă. (...) De fapt, nu se încheie niciodată“. De asta și trebuie să citim Euro-Falia, pentru că „istoria în partea asta de lume unde suntem nu este stabilă. Este o istorie care se scrie acum și, dacă nu vrem să fim obiectul ei, ar trebui să o înțelegem dinainte“, a concluzionat Dan Per­jovschi.

Omul, sexul, cultura şi natura

CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU

„Literatura română este mult mai se­xu­alizată decât se crede – şi mă mir că nu au existat până acum studii despre acest lucru. Până la Andrei Oişteanu“, a spus Mircea Cărtărescu, în intervenţia sa din ca­drul Bookfest 2016, ocazionată de lansarea uneia dintre cele mai aşteptate cărţi ale ul­timilor ani, Sexualitate şi societate. Is­to­rie, religie şi literatură, masiv şi con­sis­tent studiu scris de Andrei Oişteanu.

Între numeroasele merite evidente ale acestui volum, Mircea Cărtărescu l-a in­di­cat şi pe acesta: „această carte, ca şi mul­te altele scrise de Andrei Oişteanu, schim­­bă cu totul imaginea pe care o avem des­pre societatea românească tra­diţională. Ea arată în cea mai puternică lumină min­ciuna sămănătoristă – con­siderarea ţăranului ca o fiinţă christică, ca un bla­jin al pământului, ca o fiinţă de o pu­ri­ta­te şi de o curăţenie extraor­di­na­re. De fapt, ţăranul român, ca şi ţăranul rus, ca şi toţi alţi ţăranii, nu era nici în­ger, nici fiară. Era omul dintotdeauna. Era omul care avea şi calităţi, şi defecte; şi sublim, şi ridicol. Care avea şi vicii de toate felurile“. De asemenea, în inter­ven­ţia sa, Mircea Cărtărescu a insistat şi asu­pra amănuntului esenţial că „Sexualitatea este un motor uman foarte important. Aş putea spune că, arhetipal, omul este com­pus din trei organe principale: creierul, inima şi sexul. Aşa încât, după părerea mea, sexul este ceea ce contrabalansează raţiunea, creierul. Nu este deloc lipsit de importanţă că, în decursul evoluţiei spe­ciei umane, două organe au crescut cu totul disproporţionat faţă de toate cele­lal­te: creierul şi sexul masculin. Sexua­li­ta­tea umană este deci responsabilă pentru a treia parte, cel puţin a treia parte din valorile noastre, din felul nostru de a înţelege lumea, din scopurile noastre şi, prin multe altele, şi din cultura şi din li­teratura noastră“. Ideea aceasta a fost su­bliniată şi de către Mircea Anghelescu, al doilea vorbitor cu ocazia lansării cărţii: „a discuta despre sexualitate în cultură, în cultura noastră, înseamnă a discuta des­pre unul dintre cele mai importante mo­toare ale existenţei omului. Şi în această privinţă, se dă o bătălie pentru a recu­noaş­te această miză majoră – e o bătălie încă neterminată“. Profesorul Anghelescu a mărturisit şi că acest volum i-a oferit, inclusiv ca instrument de cunoaştere, o perspectivă aparte despre literatura şi cul­tura română. „Cartea lui Andrei Oişteanu dă o înţelegere superioară literaturii şi, în sens mai larg, culturii române“, a spus Mir­­cea Anghelescu.

„Într-un fel, am încercat să îi aduc se­xualităţii omagiul pe care îl merită. Dar, mai mult decât atât, m-am confruntat cu definirea mecanismelor, delicatelor şi mis­terioaselor mecanisme ale sexua­li­tă­ţii, care încearcă să domine la fel de de­li­catele şi la fel de misterioasele meca­nis­me culturale, morale şi sociale. E o sim­bioză de luptă între eul natural al omului şi eul cultural. Cultural, în sensul larg al cuvântului, în sens antropologic. Aceasta este şi grila în care, de altfel, intenţionez să îmi revăd cartea: acest perpetuu răz­boi între natură şi cultură în bietele noas­tre corpuri. Suntem o societate ipocrită şi pudibondă. Gândim şi vorbim în toate felurile posibile, dar ne e ruşine atunci când trebuie să scriem toate acestea, să le explicăm sau să le înţelegem. Nu a fost uşor să scriu această carte. E o aventură destul de riscantă când îţi iei o astfel de temă. E ca un fel de salt la trapez fără pla­să de siguranţă“, a mărturisit, la rân­dul său, Andrei Oişteanu.

Andrei Oişteanu semnând autografe la lansarea celui mai recent volum al său

Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură a fost publicată la Editura Po­li­rom, în seria de autor dedicată lui Andrei Oişteanu. Este al şaptelea volum care apa­re în această serie. Până acum!

România şi matricele metehnelor autohtone

CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU

Anatomia ratării. Tipuri şi tare din România postcomunistă este al doilea volum de in­ter­vi­uri în care personaj principal este Teodor Ba­conschi. Partenerul de dialog este, de această dată, Dan-Liviu Boeriu; la precedentul volum – Legătura de chei. Mărturii diplomatice -, cel care a pus întrebările a fost Armand Goşu.

Anatomia ratării este „o carte pentru oameni deştepţi, pentru oameni cu bun-simţ etic, cu bun-simţ estetic, pentru oameni care vor să ştie pe ce lume trăim şi cum reuşesc nişte minţi strălucite care ştiu să facă alchimia rău­lui care ne înconjoară. Este o carte care tre­bu­ie să ajungă la cât mai mulţi oameni. În vo­lumul de faţă, aveţi toată România de astăzi, pusă pe masă – ca la scanner, ca la RMN. Este un fel de biopsie luxuriantă, minunată a tot ceea ce ne înconjoară“, a spus Dan C. Mi­hăilescu, primul dintre vorbitorii care au par­ti­ci­pat la lansarea acestui volum la Bookfest 2016, la standul Editurii Humanitas şi, toto­dată, cel care a şi indicat mai multe „puncte de reflecţie şi de meditaţie“ care reies din această carte.

Dan-Liviu Boeriu, cel care, în cuvintele lui An­drei Pleşu citat de către Dan C. Mihăilescu, exe­cută în acest volum „piruetele inte­ro­ga­ti­ve“, a explicat pe scurt geneza pr­oiectului edit­orial: „m-a interesat în mod special ce s-a întâmplat cu societatea românească de după 1990 şi pentru aceasta cred că am ales un foarte bun interlocutor în persoana domnului Baconschi. Am ales câteva tipologii pe care mi-am propus să le dezvoltăm şi, plecând de la pasiunea mea de a observa ce e în jurul meu, am încercat, în dialog, să şi creionăm câ­teva răspunsuri. Pe măsură ce avansa car­tea, mi-am dat seama că pentru toate me­teh­nele şi maladiile despre care am discutat avem un fel de consolare anecdotică; în­tot­deauna ştim să ne găsim partea mai comică şi, în felul acesta, poate să ne salvăm. Mie mi-a plăcut întotdeauna să detectez in­con­stanţa, inconstanţa etică, mimetismul, la ri­goare, şi prostia, dar nu de pe poziţia unui om care crede că deţine adevărul, ci din ipos­taza cuiva care încearcă să îşi formuleze un răspuns pentru modul în care arătăm astăzi. Îmi place foarte mult o vorbă a lui Andrei Ple­şu, care spune că ne scăldăm mereu într-o euforie a dezastrului. Ne scufundăm, dar sun­tem mai mereu veseli. În ceea ce priveşte in­ter­locutorul pe care l-am avut în această car­te, l-am ales pe domnul Teodor Baconschi în primul rând pentru că îmi place cum scrie. Dincolo de faptul că a fost politician, că are o vastă experienţă diplomatică, că este an­tro­po­log şi teolog, eu îl consider în primul rând scriitor. Dacă veţi deschide cartea, veţi vedea de îndată că domnia sa este unul dintre cei mai expresivi scriitori pe care îi avem astăzi“.

Teodor Baconschi a povestit, la rândul său, ce a însemnat pentru el experienţa şi provocarea unui asemenea proiect: „îi mulţumesc lui Dan-Liviu Boeriu că m-a scos dintr-o anu­mită toropeală, cu această carte. Când mi-a propus să o facem, am sărit imediat pe această ocazie şi mi-am zis: de ce nu? Pentru că, până la acest proiect editorial, m-am ocu­pat de tot felul de teme şi tematici şi, în fond, de cu totul alte lucruri: de antropologia faptului religios, de Europa creştină, de pro­ce­sele politice de extindere a Uniunii Europene, de Roma. Nu m-am ocupat însă de ţara mea, de societatea în care trăiesc şi în care pă­ti­mim cu toţii câte ceva. A fost o bună ocazie să fac o oprire reflexivă asupra societăţii noas­tre. Veţi vedea, de altfel, din motto-ul cărţii chiar, că nu este o carte încrâncenată, una care dă lecţii sau care pune cruci pe di­verse morminte. Este pur şi simplu o carte ca­re, lucidă fiind, iubeşte subiectul; nu vrea să îl omoare. Vrea mai degrabă ca pacientul să se însănătoşească – şi eu cred mai degrabă în această putere a lucidităţii“.

Dan-Liviu Boeriu şi Teodor Baconschi la lansarea volumului Anatomia ratării

Teodor Baconschi a adăugat că e „de acord că oscilăm între tot felul de extreme. Dar, în acelaşi timp, căutăm o soluţie – şi aceasta nu va veni nici de la un exces de pesimism so­cial şi istoric, nici de la autocomplezenţa în care, de multe ori, ne complacem ca să ne di­simulăm complexele de inferioritate. Am cău­tat, e important să spun aceasta, în acest dia­log să văd şi partea bună a fiecăreia dintre ipostazele sociale din galeria aceasta de ti­puri sociale pe care am investigat-o. Trebuie să vedem şi să nu refuzăm să vedem ce este inconfortabil, dar trebuie să avem şi o anume rezervă de optimism cu privire la naţiunea noas­tră, cu privire la ce suntem capabili să fa­cem împreună, cu privire, în fond, la cum putem reinventa convieţuirea“.

Cartea de dialoguri a apărut în colecţia Me­mo­rii. Jurnale de la Editura Humanitas.