Cui i-e frică de ministrul Culturii (II)

Am ezitat câteva zile, dar conștiința mea nu mă lasă să trec aceste lucruri sub tăcere. Este vorba de un lucru la care țin foarte mult, din rațiuni profesionale și sentimentale totodată, este locul unde am copilărit, șantierul arheologic de la Histria, în care tatăl meu a lucrat o viață întreagă. În toată copilăria și adolescența mea, Histria a fost nava-amiral a arheologiei românești. Aici au condus săpăturile arheologice de-a lungul timpului cele mai mari figuri ale arheologiei clasice românești, de la Vasile Pârvan și Scarlat Lambrino la Dionisie Pippidi și Petre Alexandrescu.

Din 2010 până acum, Institutul de Arheologie din București a nominalizat la conducerea științifică a șantierului pe dl. Mircea Angelescu, care este angajat al Institutului și totodată al Ministerului Culturii de cel puțin 15 ani. Este straniu cum s-a ajuns la această numire și cred că dl. Florian Matei-Popescu, în calitate de consilier pentru Arheologie al Ministrului Culturii, ar putea să vă explice istoria acestei numiri.

Ce aș dori să știți de la mine este că forul conducător al aceluiași Institut de Arheologie, Consiliul Științific, alcătuit în 2005 din persoane cu mare prestigiu - dintre care Mircea Babeș și Radu Harhoiu -, l-a declarat plagiator în unanimitate pe dl. Mircea Angelescu, după ce „a trecut în revistă informațiile existente, care atestă faptul că în cartea apărută sub numele său, cu titlul Standarde și proceduri în arheologie (Bucuresti, INIM, 2004), M. Angelescu a publicat cea mai mare parte a unei scrieri englezești: Standards and Guidance, copiată de pe site-ul www.archaeologists.net, proprietate intelectuală a asociației britanice The Institute of Field Archaeologists (IFA), protejată prin copyright: IFA 2004. Păstrând în cea mai mare parte, în traducere, forma originală a scrierii britanice și prezentând-o drept o creație personală, atât în forma electronică, cât și în forma tipărită, plagiatul lui M. Angelescu a fost săvărșit în circumstanțe agravante, în condițiile în care autorul faptei era la acea dată, și multă vreme după aceea, director al Direcției Monumentelor și Muzeelor din Ministerul Culturii, precum și secretarul Comisiei Naționale de Arheologie”.[1]

În urma analizei întreprinse, Consiliul Științific a constatat fără dubiu ca este vorba de un plagiat masiv, făptuit conștient, intenționat, și dus până la capăt prin publicarea în formă tipărită și electronică, în scopul evident de a-și construi prin furt intelectual un prestigiu științific și o autoritate administrativă în arheologia romanească. În cursul ședinței respective de analiză a fost prezentat și un al doilea plagiat săvărșit de M. Angelescu, în cartea sa intitulată Arheologia și tehnicile de management (București, INMI, 2004), în care a copiat părți importante dintr-un alt manual britanic: Management of Archaeological Project, editat în 1991 de către British Heritage[2].

Vă amintiți poate că, după ce am numit noua Comisie națională de Arheologie, la data de 27 aprilie 2016, o doamnă pe nume Florela Vasilescu, arheolog care se recomandă din partea firmei „Vanderlay Arheo”, a inițiat o petiție solicitând revocarea ordinului de ministru prin care, în deplină legalitate, am  numit pe membrii noii comisii.

Este interesant să urcăm pe firul acestor fapte. D-na Florela Vasilescu și angajații firmei de săpături arheologice Vanderlay SRL, creată în 2005 cu sediul în Hunedoara, este abonată la contracte pe bani publici, mai ales pentru săpăturile arheologice de salvare de pe traseul viitoarelor autostrăzi. Evident, în acest context, numirea unei noi Comisii naționale de Arheologie, i-a speriat. Nu va mai fi atât de ușor ca în urma unor cercetări arheologice făcute de mântuială noii membri ai Comisiei să acorde descărcarea de sarcină arheologică cerută de lege sau, mai grav, ca o autostradă să treacă peste un sit de importanța celui de la Șibot[3].

Firma Vanderlay a avut contracte în perioada 2006-2008 cu muzeele din țară, finanțate de Ministerul Culturii, pentru colectarea informațiilor din 9 județe[4] în cadrul Programul național de implementare a unui sistem informațional geografic pentru protecția Patrimoniului Cultural Național Imobil- eGISpat. De la înființarea acestui program până în 2011, când nu s-au mai alocat bani, responsabil cu coordonarea programului a fost tot dl. Mircea Angelescu, la acea vreme directorul direcției Patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii[5].  

Aceeași firmă Vanderlay Arheo este cea care, mai nou, în 2015, a fost subcontractată de Institutul de Arheologie pentru cercetările de la cetatea Histria. Același mecanism cu firme abonate la bani publici a funcționat în trecut cu firma Deprom, firmă care a fost ulterior implicată într-un proces, ce a dus la condamnarea într-o primă fază a fostului director al direcției de cultură Constanța și a fostului director de muzeu din același oraș.[6] Nu este întâmplător că foști angajați Deprom sunt astăzi la Vanderlay[7].

Începând din 2010, situația șantierului de la Histria a devenit din ce în ce mai vitregă. Din acel an, Institutul de Arheologie din București a decis ca responsabilitatea științifică a cercetărilor arheologice de la Histria să fie încredințată d-lui Mircea Angelescu, angajat al Institutului, dar și director în Ministerului Culturii, pe care cu cinci ani înainte îl incrimina de plagiat. De atunci, atâta timp cât dl. Angelescu s-a aflat și în poziția de director al Direcției Patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii, acesta și-a dat singur autorizații de săpătură[8], iar directorul actual interimar al Institutului de Arheologie, dl. Eugen Nicolae, precum și majoritatea membrilor actualului Consiliu Științific al Institutului nu au protestat vreodată, deși conflictul de interese era evident. Nu numai că nu au protestat, dar l-au susținut și continuă să-l susțină.

Mircea Angelescu s-a aflat în spatele descărcării de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de la Roșia Montană, descărcarea râvnită de Roșia Montană Gold Corporation, care a fost invalidată definitiv în instanță. În 2011, îl regăsim din nou, autorizând demolarea Așezămintelor Sf. Sava, care aveau statut de monument istoric, pentru a face loc parcării din Piața Universității.[9]

Același personaj, alături de dl. Virgil Nițulescu, este cercetat penal pentru abuz în serviciu și complicitate la infracțiunea de distrugere în cazul declasării anexelor Palatului Știrbey, emisă în 2007[10].

În perioada mandatului meu de ministru al Culturii, am cerut Institutului de Arheologie să nominalizeze pe altcineva la conducerea celui mai important șantier arheologic al țării. Drept răspuns, d-na Florela Vasilescu și angajații firmei de arheologie Vanderlay s-au mobilizat și au solicitat, după cum știți, revocarea ordinului de ministru prin care am numit noua Comisie Națională de Arheologie. Aceeași firmă Vanderlay Arheo este cea care, mai nou, se ocupă de cercetarea ruinelor de la Histria. Ani de zile, Ministerul Culturii a acordat sume importante pentru săpăturile arheologice. Acestea mergeau însă în cea mai mare măsură la lucrări de restaurare, făcute după metode învechite, după cum se poate citi în două articole publicate pe această temă de Ștefan Bâlici[11], și al căror deviz era mereu umflat.

Ceea ce mi-a devenit clar în mandatul meu ministerial sunt mecanismele putrede după care a funcționat și funcționează intervențiile în arheologia de teren din Romania, respectiv încrengătura dintre minister, instituții și muzee, firme și fundații private care au căpușat banul public. Din acest mecanism au făcut parte dl. Mircea Argelescu și asociații lui, unii directori de muzee și de instituții de cercetare. În foarte puține cazuri a intervenit justiția. Acuzațiile de până acum au fost de abuz în serviciu și de complicitate la infracțiunea de distrugere, nu de deturnare de fonduri. Tocmai aceste mecanisme trebuie schimbate, iar oamenii care le-au creat și le-au susținut și le susțin încă trebuie să se retragă.

Ceea ce se întâmplă acum la nivelul instituțiilor menționate poate fi rezumat perfect de cazul Histria. Ministerul a dat autorizație de săpături și poate hotărî cercetarea arheologică doar cu consultarea Comisiei Naționale de Arheologie. Institutul de Arheologie sprijină în ultima vreme mai mult interesele unui angajat din ministerul Culturii, decât propria instituție. Unele firme sunt legate de minister și acceptate de Institutul de Arheologie sau de Muzeul din Constanța, în detrimentul cercetărilor și restaurărilor atât de necesare la Histria. Demantelând acest mecanism nenorocit, am putea câștiga o minimă normalitate. Echipa pe care am adunat-o în jurul meu la Ministerul Culturii, cu deosebire cei ce lucrează la Codul Patrimoniului, și-au asumat sarcina de a propune noi mecanisme de funcționare a comisiilor din minister, în sensul transparentizării și eficientizării cheltuirii banului public.

Dincolo de aceste deziderate, cred că este urgent ca Institutul de Arheologie să nominalizeze o altă persoană la conducerea științifică a șantierului arheologic de la Histria, mai ales în perspectiva că acest sit ar beneficia de fonduri penru campania de săpături din vara anului 2016 și ar putea fi propus pentru lista indicativă UNESCO. Este inadmisibil ca ministrul Culturii să numească în continuare drept responsabil al șantierului arheologic de la Histria o persoană dovedită de plagiat chiar de către Institutul de Arheologie, cercetată penal pentru acordarea unor autorizații ilegale și implicată în mecanismele dubioase ale finanțării cercetărilor de teren.

Odată cu speranța că aceste gânduri se vor bucura de atenția Domniei voastre, vă rog să primiți, Stimată Doamnă Ministru, expresia nedumeririi mele.