Turcia trebuie să-și respecte promisiunile

1. Pe 23 iunie, britanicii vor trebui să se pronunțe asupra viitorului Marii Britanii în interiorul sau în afara Uniunii Eu­ro­pene. Sper că, în această ale­gere, va câștiga ra­țiu­nea, căci o Europă pu­ter­nică în fața provocărilor re­gionale și globale este o Eu­ropă unită. Nu dorim o UE fără Marea Britanie. Uni­tatea este, deci, chestiunea cea mai importantă. Dar cum putem păstra uni­ta­tea? Astăzi, esențial este ca păstrarea unității să nu se facă în detrimentul liber­tă­ților fundamentale care au fost consolidate de cons­trucția europeană. Liber­tă­țile fundamentale europene și, în mod special, libera circulație a lucrătorilor reprezintă, în ceea ce mă privește, o linie roșie ce nu poate fi trecută.

2. Din perspectiva Bulgariei, gestiunea cri­zei refugiaților este, din nefericire, si­no­nimă cu o conștientizare tardivă la nivel european a acestei probleme. Bulgaria a fost în prima linie de sosire a refugiaților sirieni, încă de la începutul crizei, şi, deși nu este membră a Spațiului Schengen, a trudit pentru a primi refugiați și pentru a proteja frontierele externe ale Uniunii. Bulgaria a acționat în mod exemplar pen­tru a face față presiunii migratoare, așa cum a afirmat și Consiliul. Sofia a sus­ți­nut, de la bun început, nevoia unui răs­puns european la criza refugiaților, dar tre­buie să recunoaștem că rezultatele nu sunt încă satisfăcătoare. Situația uma­ni­tară a refugiaților în Grecia și progresele foarte lente în ceea ce privește realocarea sunt o provocare pentru Europa, așa cum o arată ultimele cifre publicate de către Comisia Europeană şi misiunea Par­la­men­tului European, mai precis a Comisiei pen­tru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe, care a vizitat Grecia între 17 şi 20 mai. Bulgaria pledează în continuare pen­tru o abordare unită și solidară a statelor membre ale Uniunii Europene. Un ele­ment crucial este astăzi im­plementarea acordului în­tre UE și Tur­cia. Pe de o parte, Turcia trebuie să își ți­nă an­ga­ja­mentele, căci am văzut pri­mele rezultate în termeni de reducere a imigrației ile­gale. Pe de altă parte, UE și agențiile sa­le trebuie să ră­mână foar­te atente la efectele para­le­le ale acestui acord, intrat în vigoare pe 20 martie 2016. Într-ade­văr, în ma­te­rie de fluxuri migratoare, constatăm că, atunci când toată atenția autorităților este focalizată asupra unei rute, o altă rută este privilegiată de că­tre persoanele care introduc ilegal mi­granți... Nici Bulgaria, nici un alt stat mem­bru nu ar trebui să sufere din cauza aten­ției acor­date astăzi Greciei. În fine, Bul­garia ple­dează pentru o abordare eu­ropeană care să combată cauzele: pe de o parte, solu­ționarea politică a conflictului din Siria; pe de altă parte, anihilarea rețelelor infrac­ționale care introduc ilegal migranți și o mai bună cooperare pentru dezvoltare în țările de origine și de tran­zit.

3. Poziția exprimată de către Grupul PPE și de Parlamentul European în cadrul șe­dinței de plen din luna mai de la Stras­bourg este foarte clară: atâta timp cât Chi­na nu satisface cele cinci criterii ale unei economii de piață utilizate de Uni­unea Europeană, un asemenea statut nu îi poa­te fi acordat. În ceea ce privește impor­tu­rile din China, Uniunea trebuie să aplice o metodologie nonstandard. Insistăm asupra criteriilor europene stabilite anterior, care trebuie să fie respectate. Cu toate acestea, obiectivul UE nu este să penalizeze China și, cu atât mai puțin, pentru o perioadă nedeterminată. Parteneriatul strategic cu China e extrem de important pentru noi, dincolo de chestiunea considerării acesteia ca economie de piață (deși este clar că nu este cazul astăzi). De aceea, e important să ne pregătim în conformitate cu obl­i­ga­țiile noastre internaționale din cadrul Or­ganizației Mondiale a Comerțului (OMC), în mod special cu privire la modul în care vom gestiona importurile din China după 11 decembrie 2016. PE a cerut Comisiei Europene să pregătească o nouă pro­pu­ne­re de reformă a instrumentelor de apărare comercială, care să permită atât respec­ta­rea obligațiilor internaționale, cât și pro­tejarea industriilor și locurilor de muncă europene. E, de altfel, crucial pentru Uni­u­nea Europeană ca, prin diplomația sa economică, să lucreze strâns cu partenerii din G7 şi G20 pentru a evita o recu­noaș­tere unilaterală a economiei de piață de tip chinezesc.

4. Deși Rusia este cel mai mare vecin al UE şi cel de-al treilea partener comercial al acesteia, relațiile noastre trec prin crize regulate şi o serie de chestiuni continuă să fie sensibile. Relațiile dintre UE şi Rusia trebuie să evolueze către un parteneriat stra­tegic şi, în vederea construirii unui ve­ritabil parteneriat, respectul dreptului in­ternațional este una dintre condițiile de bază. Obiectivul unui parteneriat strategic trebuie să rămână pe agendă şi, în ciuda crizelor, trebuie evitată o distanțare ire­mediabilă între Uniunea Europeană şi Ru­sia. Acestea fiind spuse, este important pen­tru Uniunea Europeană să poată să continue să distingă relațiile cu puterea și, respectiv, cu poporul rus. Într-adevăr, este esențial să nu pierdem din vedere con­secințele concrete ale evoluției re­la­țiilor Uniunea Europeană - Rusia asupra cetățenilor europeni și ruși.

5. Aşa cum a subliniat Înalta Re­pre­zen­tan­tă, Federica Mogherini, principala miză a Strategiei Globale a Uniunii Eu­ropene în domeniul politicii externe şi de securitate este de a răspunde provocării unui con­text de securitate din ce în ce mai im­previzibil şi volatil. În acest con­text, pri­o­ri­tatea numărul 1 a acestei stra­tegii este de a păstra şi consolida unitatea noastră. Asta implică, pentru noi, statele membre, să ne apărăm într-un mod co­e­rent va­lorile în interiorul şi în exteriorul Uniunii. „Uniunea face forța“ nu e o de­viză lipsită de sens: forța necesită temelii stabile și în­grijite, care se bazează pe statele membre, dar şi pe uniunea ce­tă­țe­nilor. Două alte ele­mente cheie care tre­buie subliniate și asupra cărora Par­la­mentul European (în mod special Grupul PPE) a atras deja aten­ția, sunt Vecinătatea şi apărarea. Insta­bi­li­tatea vecinilor noștri este o sursă de insta­bilitate pentru UE. E crucială consolidarea şi eficientizarea Parteneriatului Oriental şi a Parteneriatului cu țările din Me­di­te­rană. Pe de altă parte, a venit momentul să construim, în sfârșit, Europa apărării, ca­re să se bazeze pe o politică clar de­li­mi­tată, pe instrumente specifice, pe un bu­get şi lideri. Acest pas este astăzi o ne­ce­si­tate pentru ca UE să poată face față cri­zelor într-un mod mai coerent.

6. Politica europeană de extindere rămâne una dintre marele reușite ale Uniunii Eu­ropene. Răspândirea democrației, a sta­tu­lui de drept, a drepturilor omului și a ma­rilor libertăți fundamentale pe continentul european trebuie pusă la activul acestei politici. Pentru țări ca Bulgaria, politica de extindere a fost un puternic catalizator al reformelor. Este, deci, o politică ce tre­buie să fie continuată, ea garantând via­bi­litatea Uniunii. Pentru fiecare țară can­didat, foile de parcurs trebuie respectate, fără a face concesii referitoare la în­chi­de­rea de capitole și respectarea acquis-ului. Respectarea strictă a tuturor criteriilor es­te necesară pentru a respecta promisiunea făcută țărilor candidate la aderare, mai ales celor din Balcani, de a se integra într-o uniune puternică din punct de vedere ins­tituțional şi politic.