Forumul de la Sankt Petersburg și Occidentul pragmatic

Sankt Petersburgul își confirmă încă o dată ro­l­ul consacrat de Petru I, la 1713, de „fereastră a Rusiei“ către Occident și către lumea dez­vol­tată. Cea de-a 20-a ediție a Forumului Eco­no­mic Internațional, care a avut loc între 16 și 18 iunie, es­te o dovadă clară în acest sens: 1.100 de companii din 60 de țări. Dacă aceste cifre nu spun mare lucru, enu­me­rarea câtorva companii pre­zente la acest „Davos“ rusesc ne fac să măsurăm mai bi­ne interesele economice, dar și cele politice față de Rusia: HSBC, Siemens, Volkswagen, Pi­relli, Shell, Société Générale, Schneider Elec­tric, Total, OMV, E.ON, JCDecaux, Engie, Intesa San­paolo, ENEL, Finmeccanica, Danieli, gi­gan­tul chinezesc al vânzărilor online Alibaba, Sam­sung și marile firme americane Exxon Mobile și Caterpillar. În plus, ediția din acest an a avut și o țară invitată de onoare, Italia, al cincilea partener comercial al Federației Ru­se, fiind reprezentată chiar de premierul Mat­teo Renzi. Înțelegerile pa­ra­fa­te pe Insula Vassilievskii ne arată că la Sankt Petersburg participanții nu au venit pen­tru a face turism și că re­la­ții­le dintre Occident și Rusia se îndreaptă spre nor­ma­li­za­re: com­pania rusă Gazprom și gi­gantul anglo-olandez Shell au semnat un acord pentru cons­truirea unei uzine de gaz li­che­fiat în portul rus Ust-Lu­ga de la Baltica; 11 acorduri de cooperare au fost semnate de companii ruse și italiene în do­me­niul aeronautic, spațial, energetic, al apă­rării, al sănătății, în domeniile agro­ali­me­n­tar și fi­nanciar-bancar; Caisse des dépôts et con­sig­na­tions (un fel de CEC francez) și Fon­dul pu­blic rus de investiții directe au încheiat un acord pentru extinderea unor linii de pro­duc­ție fran­ceze din Rusia. Pe scurt, masiva pre­zen­ță a companiilor occidentale și anga­ja­men­tele asu­mate pe piața rusă arată impor­tan­ța lobby-urilor industriale în favoarea ri­di­cării sanc­țiu­nilor reciproce, instituite după iz­buc­ni­rea cri­zei ucrainene. Creșterea econo­mi­că mo­destă din zona euro (1,5% în 2016, po­trivit FMI) și o piață de peste 146 de milioane de con­su­ma­tori nu pot fi ignorate. Totodată, pre­zența me­diilor de afaceri din spațiul euro-atlan­tic ne mai arată că sancțiunile nu blo­chea­ză relațiile economice cu Rusia și nici proiectele de viitor (deși schimburile UE-Ru­sia s-au redus, de la 417 miliarde de dolari în 2013 la 236 în 2015).

A doua semnificație a Forumului de la Sankt Pe­tersburg este strict politică. Numele sonore din acest an au fost, în afara secretarului ge­neral ONU, Ban Ki-Moon, premierul italian, Mat­teo Renzi, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy. Prezența lui Juncker la Sankt Petersburg este mai mult decât sim­bolică și anunță o relansare a dialogului Bru­xelles-Moscova: este primul lider al UE care efectuează o vizită în Rusia de la începutul cri­zei ucrainene. Totodată, Italia și Franța sunt, alături de Germania, principalii susținători în cadrul UE ai normalizării relațiilor cu Federația Rusă și ai realizării unui aranjament în Est. De la tribuna forumului, Renzi s-a declarat îm­po­triva oricărei confruntări cu Rusia la periferia de Est a Uniunii („Expresii ca Războiul Rece nu au nicio legătură cu realitatea!“) și a re­cu­nos­cut că factura sancțiunilor este tot mai greu suportată de țara sa (0,1% din PIB și 80.000 de locuri de muncă pierdute).

Poate că nu ar fi lipsit de importanță să amin­tim în acest context și de interviul acordat publicației Bild de către ministrul de Externe al Germaniei, Frank-Walter Stei­n­me­ier („Ma­nevrele NATO sunt o provocare“) și, desigur, comunicatul companiei Daimler cu privire la construirea unei fabrici în Rusia care va pro­duce automobile Mercedes-Benz. Avem astfel imaginea unor noi evoluții în relațiile cu Ru­sia, pragmatice, în preajma reuniunii la nivel înalt a NATO de la Varșovia. Sunt însă convins că planificatorii politicii noastre externe le-au sesizat din timp, iar interesele României vor fi cât mai bine promovate.