Marea Britanie va supraviețui, UE nu se știe

Ieșirea Marii Britanii din UE înclină balanța europeană spre Est. Marea Britanie este puterea care a asigurat vreme de multe secole echilibrul geopolitic european.

Cristian Campeanu 24.06.2016

De același autor

1.Marea Britanie nu se închide mâine. După referendum, guvernul britanic trebuie să anunțe declanșarea, sub articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, a negocierilor de ieșire din Uniunea Europeană- o procedură prevăzută să se desfășoare pe parcursul a doi ani. Prin urmare, chiar dacă David Cameron ar anunța declanșarea procesului de „exit” săptămâna viitoare, Marea Britanie va rămâne în UE pentru următorii doi ani, timp în care situația rezidenților români va fi reglată. Cameron  a declarat însă că rămâne în sarcina viitorului guvern, care se va forma în octombrie, să declanșeze articolul 50 și nu există nici o condiționare privind data la care să facă acest lucru. Ar putea foarte bine să o facă peste jumătate de an sau chiar peste un an. Nu se închid granițele, nu încep expulzările, nu se modifică nimic pentru următorii doi ani în ceea ce îi privește pe imigranții români din Regatul Unit. O veste bună este că nici după această perioadă de tranziție, situația imigranților nu se va înăspri mult. Vor fi ajustate, probabil, anumite beneficii sociale, dar Marea Britanie nu se va închide pentru forța de muncă din afară. Mai întâi pentru că are nevoie de această forță de muncă, iar pe de altă parte pentru că negocierile UE-Marea Britanie vor avea în centru reglementarea relațiilor comerciale dintre cele două părți și aici UE va încerca să impună anumite condiții legate de imigrație, așa cum face, de exemplu, cu Norvegia. Atunci când președintele Iohannis a anunțat astăzi că România va avea grijă de cetățenii ei, exact la acest lucru s-a referit, că România va insista la negocierile comerciale pentru drepturilor românilor rezidenți în Marea Britanie. De aceea este mai degrabă probabil ca drepturile de muncă și studiu să fie menținute într-o formă modificată, decât ca Londra să închidă granițele și să introducă vize.

 

2. Pericolul cel mai mare nu este pentru Marea Britanie, ci pentru Uniunea Europeană. Așa cum arată ordinea politică reală westfalică, nu cea ideală, aspirațională, statele națiune sunt forma naturală de organizare în vreme ce uniunile supranaționale sunt construcții artificiale. Generoase, vizionare, mărețe, dar artificiale. Așa că, dincolo de zgomotul asurzitor din mass media, se impune puțin common sense britanic în analiza faptelor. Iar faptele brute spun că un stat național a părăsit o uniune supranațională. Bunul simț politic ne spune că statul național va supraviețui într-o formă sau alta, în vreme ce uniunea suprastatală rămâne mai săracă și mai fragilizată. Britanicii au fost speriați cu seccesiunea Scoției și, destul de sigur, naționaliștii scoțieni au evocat convocarea unui nou referendum pe tema independenței. Problema este că tocmai au avut unul anul trecut pe care l-au pierdut iar Marea Britanie nu este Uniunea Europeană, unde, de exemplu, irlandezii au fost obligați să voteze de două ori până a ieșit așa cum și-a dorit Bruxelles-ul. Scoția nu e America să declanșeze o revoluție, în primul rând pentru că Londra nu exercită nici un fel de „tiranie” asupra partenerilor de uniune și un nou referendum nu este nicidecum o chestiune care se poate regla într-o perioadă scurtă. Până atunci se pot schimba multe și primul lucru care se va schimba este guvernul de la Londra după ce Cameron și-a anunțat demisia.

 

Dincoace de Canalul Mânecii lucrurile sunt însă mult mai confuze. Există un celebru titlu apocrif atribuit presei britanice și care ar trebui să ironizeze „britanocentrismul”: Ceață în Canal. Continentul Izolat. De data asta, formula s-ar putea să fie mai adevărată decât oricând. Semne că lucrurile nu merg tocmai cum trebuie și că există o ruptură care se cască din ce în ce mai mare între cetățeni și elitele politice au apărut de multă vreme. Cum am amintit, irlandezii au fost obligați să voteze de două ori Tratatul de la Lisabona ca să treacă, iar francezii și olandezii l-au respins de-a dreptul și guvernele au îngropat rezultatele referendumurilor. Nimeni cu excepția Marii Britanii nu a avut curajul să pună întrebarea în mod direct: Vreți înăuntru sau afară. Dacă experimentul britanic ar fi repetat de-a lungul și de-a latul Uniunii, rezultatul ar fi fără îndoială destrămarea UE. Tocmai de aceea, naționaliștii de serviciu gen Marine Le Pen și Geert Wilders s-au și grăbit să ceară referendumuri similare. Avansul lui Le Pen în sondaje dovedește că francezii nu sunt departe de sentimentele britanice față de UE, iar olandezii sunt o bombă cu ceas pe cale să explodeze. Efectul de domino este un pericol real și Bruxelles-ul înțelege foarte bine că cea care a fost fragilizată a fost, în primul rând Uniunea Europeană.

 

3. Pericolul cel mai mare este însă ca soluția Uniunii Europene pentru consolidarea internă să fie aceeași de până acum – more of the same. Mai multă integrare politică, mai multă centralizare, mai multă federalizare. Din păcate, toate semnele sunt că exact spre acest deznodământ ne îndreptăm. Există în acest moment un sentiment general că Marea Britanie trebuie pedepsită iar tendințele centrifuge, suprimate. În loc să meagă în sensul rezolvării îngrijorărilor care i-au determinat pe britanici să voteze pentru ieșire, consensul de la Bruxelles și din marile capitale europene merge în sensul opus. Când semnalul de la Londra este că soluția pentru menținerea Europei Unite ar fi trebuit să fie mai puțină Europă, Francois Hollande și Jean Claude Juncker au ieșit public pentru a avertiza că soluția este mai multă Europă. Consecința va fi ascensiunea crescândă a populiștilor și extremiștilor de stânga sau de dreapta care vor crește tensiunile interne din interiorul Uniunii Europene.

 

4. Ieșirea Marii Britanii din UE lasă Europa într-un deficit liberal. Marile țări din Uniunea Europeană sunt state democratice consolidate după al doilea război mondial dar nu sunt în mod necesar și liberale. Prezența Marii Britanii în UE asigura componenta liberală a Europei, care acum a rămas pe umerii fragili ai Olandei și ai altor câtorva actori minori. Există așadar un pericol real ca, pe măsură ce, sub asaltul populist-extremist, Europa va căuta să-și întărească instituțiile suprastatale, Europa să devină din ce în ce mai integrată dar din ce în ce mai puțin liberală, atât în ceea ce privește libertățile economice cât și libertățile politice. După votul de ieri, lumea liberală s-a micșorat periculos de mult și de acest lucru vor profita puterile autoritare precum Rusia.

 

5. Ieșirea Marii Britanii din UE înclină balanța europeană spre Est. Marea Britanie este puterea care a asigurat vreme de multe secole echilibrul geopolitic european. Fără această pârghie politică, toate tendințele manifestate în Europa de îndepărtare de Statele Unite și modelul liberal anglo-saxon se vor putea manifesta fără obstacole și asta va duce în mod inevitabil la o apropiere a UE față de Rusia. Or, această evoluție nu poate conveni României. Marea Britanie și Statele Unite rămân actori strategici în Europa prin intermediul NATO, dar nu va mai exista nimeni care să se opună unei integrări economice UE-Rusia la care mulți visează atât la Moscova cât și la Berlin, Paris sau Bruxelles.

 

6. Europa cu două viteze nu mai poate fi oprită. Mai multă Europă nu se poate realiza decât pe nucleul Zonei Euro. Statele membre care nu se vor supune condițiilor sau nu se vor putea ridica la nivelul cerut, vor fi lăsate la periferie. Din motive de oportunitate, Marea Britanie a fost campionul statelor mici, al statelor periferice. Acum acest avocat puternic a dispărut. Londra s-a opus, de exemplu Tratatului privind disciplina fiscală, care muta mare parte din atributul suveran al politicii fiscale de la statele membre la Bruxelles și impunea sancțiuni severe celor care nu respectă condițiile. Acum calea către integrarea fiscală este deschisă. Cine nu poate sau nu vrea să se integreze rămâne la periferie. Nici membri cu drepturi depline, nici cu totul în afara arhitecturii europene, ci undeva, într-o zonă gri.

 

Din păcate, având în vedere starea modestă și lipsită de viziune a guvernanței românești, acest viitor este cel mai probabil: România va deveni un stat orbitând undeva la periferia nucleului dur european, pradă incompetenței și corupției propriilor guvernanți și periculos

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22