De același autor
De la cele economice și comerciale până la cele de concertare strategică, sub umbrela NATO. E de prevăzut și continuarea „parteneriatului special“ dintre Londra și Washington, indiferent de viitorul locatar al Casei Albe. Marea Britanie nu poate fi „pedepsită“, așa cum au căutat să sugereze unii eurocrați sau politicieni. Are în spatele ei propria forță și un întreg Commonwealth. Problemele cele mai serioase le are tot Uniunea Europeană. Puternică, dar străbătută de falia Nord-Sud și de ancorarea încă fragilă a noilor membri. După cum au remarcat numeroși comentatori, mai ales din aria anglo-saxonă, Brexit va sufla în pânzele expansionismului rusesc. Iată de ce deciziile viitorului summit NATO de la Varșovia vor fi deopotrivă esențiale și lămuritoare. Mă aștept la accelerarea procesului de federalizare, sub pilotajul Germaniei și al Franței. E de asemenea previzibilă, din păcate, întărirea populismului eurosceptic de dreapta sau de stânga. Cele două linii - „mai multă Europă“ versus „mai puțină Europă“ – vor forma o intersecție supralicitată, cu urmarea polarizării opiniei publice din statele membre. Foarte multe dintre soluțiile (sau doar opțiunile) care vor fi degajate după Brexit depind de rezultatul alegerilor din SUA, Germania și Franța, care vor avea loc anul acesta și în 2017. Din păcate, Brexit limitează spațiul liberalismului și încurajează, ca fals antidot al eurocrației, dar și al populismului, un plus de voluntarism politic „de criză“. Ar fi bine ca România să-și concerteze acțiunile cu celelalte noi state membre din regiunea ei, începând cu Polonia. Pentru prima dată în ultimele decenii, dialogul bilateral purtat direct cu americanii, germanii și francezii nu va mai fi probabil suficient pentru ca agenda noastră – întărirea UE și securitatea colectivă la nivelul NATO – să fie garantată. El va trebui completat prin articularea unei poziții regionale coerente, pentru a evita orice formă de periferizare.