Britanicii au ales. Ce urmează?

Decizia suverană a poporului britanic de a vota pentru părăsirea Uniunii Europene trebuie, fără îndoială, respectată. Pentru a liniști valul de euroscepticism alimentat în Regatul Unit de po­li­ti­cieni populiști, prim-mi­nistrul Marii Britanii, Da­vid Ca­me­ron, a renegociat cu liderii Uniunii Eu­ropene termenii unui nou acord pentru rămânerea Marii Bri­tanii în blocul co­mu­ni­tar și a primit concesii sem­nificative, până la limita ma­­ximă pe care o permit tratatele Uniunii Europene. Cu toate acestea, la re­fe­rendumul con­vo­cat de prim-ministrul David Ca­meron pri­vind apartenența Regatului Unit la Uni­unea Europeană, cetățenii au decis ieșirea din UE. Sun­tem acum în situația în care Marea Britanie trebuie să gestioneze con­se­cințele unei decizii cu efecte ma­jo­re asu­pra propriei populații și asupra pro­priei economii. De cealaltă parte, Uniunea Eu­ropeană trebuie să se asigure că efec­tele vor fi minime asupra celor 27 de țări ră­mase în spațiul comunitar și asupra ce­tățenilor lor.

Unde s-a greșit

Beneficiile apartenenței la Uniunea Eu­ropeană nu sunt cunoscute publicului din Regatul Unit. Timp de 10 ani, actualul prim-ministru al Marii Britanii, David Ca­meron, a vorbit numai despre insu­fi­ci­en­țele Uniunii - sunt binecunoscute decla­rațiile lui care aproape că-l înscriau în se­ria euroscepticilor din țara sa. Doar cu șa­se săptămâni înainte de referendumul pe care el însuși l-a convocat, a început să le vorbească oamenilor despre beneficii. Și aici cred eu că a fost o greșeală de neiertat a politicianului David Cameron. Principala responsabilitate privind comunicarea avan­tajelor apartenenței la Uniunea Euro­pea­nă revine guvernelor naționale, care, de altfel, au și cea mai mare legitimitate in­ternă. De aceea, cred că acum este mo­mentul ca toți șefii de state și prim-mi­niș­trii să nu mai prezinte relația cu UE drept o relație în contrapartidă. Atâta vreme cât liderii naționali vor prezenta Bruxellesul drept un adversar în fața căruia trebuie să se impună în negocieri, cetățenii nu vor avea o percepție corectă asupra Uniunii și nu îi vor înțelege niciodată avantajele.

Uniunea Europeană nu a fost cauza crizei economice. Politicienii au eșuat în mi­siu­nea lor de a le explica acest lucru, că so­lidaritatea de care Uniunea Europeană a dat dovadă în momente de ananghie pen­tru statele europene aflate în dificultate din punct de vedere economic - Grecia, Ci­pru, Spania, Portugalia, Irlanda – a fost salvatoare pentru economiile acestora. Ajutorul oferit de UE acestor țări care au resimțit puternic efectele precedentei cri­ze economice a permis stabilizarea și în­tă­ri­rea zonei euro și a dus la revenirea aces­tor state la echilibru sau creștere econo­mică. Pe înțelesul cetățenilor, fără solidari­tatea și ajutorul UE, aceste state nu ar fi putut plăti pensii și salarii și, abia atunci, politicienii populiști ar fi putut vorbi cu adevărat despre austeritate. Dar politi­cie­nii iresponsabili din aceste țări, în loc să spună adevărul, și anume că ei au fost cei care și-au adus propriile țări în situații de criză, prin măsuri populiste nesustenabile economic, au ales să dea vina pe Bruxelles pentru respectivele crize.

Consecințe economice și politice

Brexit-ul va genera consecințe economice și politice majore, în primul rând, asupra Marii Britanii: moneda își va pierde din valoare, așa cum deja se întâmplă, iar economia va intra într-o pe­rioadă foarte lungă de incertitudine. Uniunea Eu­ropeană este astăzi cel mai mare partener comercial al Marii Britanii, care exportă către celelalte ţări membre ale UE mai mult decât ex­portă spre orice altă re­giu­ne a lumii. Marea Britanie beneficiază de pe urma pieței comune, a spațiului Schen­gen, a acordurilor de liber schimb ale Uni­unii Europene cu multe țări. Toate aceste avantaje de care beneficiază astăzi vor fi pierdute, de vreme ce întâi se va derula pro­cesul de ieșire și doar apoi vor fi ne­go­ciați termenii unui nou parteneriat. Este mai eficient un acord de acces pe o piaţă mare, în care sunt implicate mai multe ţări, decât semnarea de mai multe și mai mici acorduri bilaterale.

Consecințele vor fi și în plan politic. Li­derii din Scoţia şi Irlanda de Nord au evocat deja posibilitatea de a cere in­de­pen­dența faţă de Regatul Unit pentru a putea rămâne în UE, ceea ce arată că acesta se confruntă deja și cu multe probleme in­ter­ne. De multe ori, Uniunea Europeană a fost folosită drept țap ispășitor pentru pro­priile probleme interne ale Marii Britanii.

Netrimiterea imediată de către Regatul Unit a cererii de a părăsi Uniunea Euro­pea­nă este o oportunitate ca cetățenii britanici să evalueze consecințele reale ale referendumului. Trebuie pornit de la pre­miza că Brexit-ul va exista și că rezultatul referendumului va fi implementat. Re­zul­tatul referendumului trebuie respectat de către UE, dacă guvernul de la Londra va ac­tiva Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Chiar și în acest caz, Marea Britanie trebuie să rămână un aliat militar și partener economic al Uniunii, sunt multe lucruri pe care le avem în continuare în comun. Relația va fi una cu totul diferită, dar așa cum cooperăm bine cu Elveția, Norvegia, Islanda și Liech­ten­stein, state care nu sunt membre ale Uni­unii Europene, așa vom putea coopera bi­ne și cu Marea Britanie.

Ce trebuie să facem acum?

Victoria Brexit arată că viitorul aparține politicienilor curajoși, celor care au un scop precis și onest în raport cu interesele cetățenilor. Va fi o muncă laborioasă - este, așa cum vedem și astăzi, foarte ușor să distrugi, dar extrem de dificil să re­con­struiești. Politicienii responsabili trebuie, acum mai mult ca oricând, să se confrunte cu politicienii populiști. Astăzi lupta îm­po­triva populismului va fi mai dură decât orice altă luptă politică văzută în Europa în trecutul recent. UE este soluția la ma­ri­le provocări ale prezentului, exact așa cum este, de aproape 70 de ani, unica so­lu­ție pentru găsirea păcii pe bătrânul con­tinent.

O mai bună comunicare despre UE

Trebuie să explicăm oamenilor că Uniunea Europeană este astăzi nu numai singura soluție pentru a salvgarda pacea în Europa și în lume, dar și cea mai bună soluție pentru a asigura prosperitatea cetățenilor ei. Avantajele apartenenței la UE trebuie să fie astăzi mai bine înțelese ca oricând altcândva în istorie. Deoarece avantajele apartenenței la Uniunea Europeană exis­tă, Brexit-ul nu este începutul sfârșitului, dar trebuie să tratăm, în primul rând, cu o mai mare responsabilitate pericolul eu­ro­scepticismului. Este nevoie să prezentăm mai clar și mai transparent avantajele Uni­u­nii Europene, demontând cu fiecare oca­zie ivită argumentele euroscepticilor, ca­re, de cele mai multe ori, nu au niciun ar­gument rațional pentru afirmațiile lor, deci pot fi combătuți în argumentația lor cu cifre și date care nu mint. Lupta îm­po­triva manipulărilor populiste trebuie du­bla­tă, însă, de o reformă a administrației de la Bruxelles care să ducă la îmbună­tă­ți­rea și debirocratizarea Uniunii Europene.

În al doilea rând, toți liderii europeni trebuie să se gândească cine are de câș­ti­gat de pe urma șubrezirii Uniunii Euro­pe­ne. Să nu uităm că România, țară de gra­niță a UE, are în coasta ei poate singurul stat din lume care jubilează acum, odată cu aflarea rezultatului referendumului. De aceea, politicienii care, pentru câteva voturi în plus, au îmbrățișat în ultimii ani un discurs eurosceptic ar trebui să reflec­teze clar la ce este mai important: o vic­to­rie electorală de moment sau păstrarea Europei unite și prospere, dar, mai ales, a unei Europe în pace?

Libertatea de circulaţie nu trebuie limitată

Consecinţele pentru Regatul Unit vor fi se­vere, pentru România, însă, nu vor exista consecinţe economice grave. Cu toate acestea, este obligația noastră, a politi­cie­nilor, de la Bruxelles și de la București, să căutăm cu prioritate soluții pentru ro­mâ­nii care lucrează și trăiesc în Marea Bri­tanie şi care, împotriva voinţei lor, au ajuns în afara Uniunii Europene. La fel trebuie să fie pentru toți cetățenii celor­lal­te 27 de state membre care trăiesc și mun­cesc în Marea Britanie. Cred că trebuie să le dăm un semnal foarte important aces­tora că le vom apăra drepturile, că le vom apăra interesele şi că vom căuta ca liber­tatea lor de circulaţie să nu fie limitată în urma negocierilor cu Marea Britanie de după ieșirea acesteia din UE. Din punct de vedere legal, încă nu știm cum este po­sibil, dar politic aceasta trebuie să fie prio­ritatea noastră.

Reforme pentru creșterea competitivității UE

Poate cel mai important antidot împotriva populismului și euroscepticismului este un angajament ferm al factorilor de de­ci­zie de la Bruxelles pentru creșterea com­pe­ti­tivității economiei UE la nivel global. Așa cum spuneam, criza economică a stâr­nit un val de nemulțumiri în rândul sta­telor membre și mulți cetățeni comunitari au ajuns să pună responsabilitatea politică doar în cârca Uniunii Europene, nu și a politicienilor naționali. Dacă Uniunea rev­i­ne la creștere economică, va lăsa poli­ti­cienii anti-UE fără una dintre principalele muniții de atac. Sunt necesare schimbări ale legislației comunitare și naționale care să reducă povara birocratică pentru opera­torii privați și să ușureze accesul la finan­ța­re pentru companii. Totodată, trebuie să creștem alocările financiare pentru inves­tiții în economie, în cercetare, dezvoltare, inovare care să ducă la creșterea com­pe­titivității UE în raport cu piețele globale. Acești pași au fost deja demarați la nivel european și în multe state membre, dar ei trebuie accelerați și, totodată, trebuie di­versificate măsurile de reformă astfel încât economia comunitară să-și sporească din nou competitivitatea.

Dacă ar fi  să rezum într-o singură frază ceea ce trebuie să facă Uniunea Euro­pea­nă astăzi, aș spune doar atât: trebuie să in­vestim cu toții în UE pentru a beneficia de tot ce are ea să ne ofere mai bun.