Brexit, România și reinventarea Europei de Est

Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă criză a instituțiilor europene.

Alexandru Gussi 28.06.2016
SHARE 5

De același autor

 

La câteva ore după anunțarea rezultatului referendumului din Marea Britanie, pre­șe­din­tele Iohannis i-a convocat pe liderii prin­cipalelor partide, după care a avut o in­­tervenție publică în care a subliniat două idei: ata­șa­mentul României față de o Uniune Europeană pu­ter­ni­că și necesitatea ela­bo­ră­rii unui nou „proiect de ța­ră“.

 

Niciodată actualul șef al sta­tului nu cred că a fost mai reprezentativ pentru men­talitatea dominantă de la ni­velul elitei noastre po­li­ti­ce și statale. Cu tot ce are ea mai contradictoriu și mai provincial. Ideea pompoasă a unui „nou proiect de țară“ este invocată de ceva vreme. Logica sa pornește de la ideea că vechiul proiect de țară era cel al integrării europene, iar acum avem nevoie de ceva nou. Ceva care să fie consensual la nivelul clasei politice și să mobilizeze o parte semnificativă a ce­tățenilor români. Vehicularea proiectului de țară în actualul context sugerează cău­tarea unei alternative la o Uniunea Eu­ropeană aflată în plină criză.

 

Decidenții români s-au legitimat timp de două decenii prin vocația noastră eu­ro­pea­nă. Criza de legitimitate a clasei noastre politice este sincronă cu cea mai gravă cri­ză a instituțiilor europene. Ambele crize se agravează în timp. Văzând că resursa de legitimitate europeană se epuizează, clasa noastră conducătoare se îndreaptă încet, dar sigur către ceea ce înainte de 1989 s-ar fi numit „o cale proprie de dezvoltare“. Na­țio­nalismul, înșelătoare mantie de vreme rea.

 

În acest context trebuie plasat gestul de anul trecut, atunci când în problema co­te­lor de refugiați România s-a aliniat pentru prima dată celor mai na­țio­naliste voci ale Grupului de la Vișegrad. Faptul că în­tr-un astfel de moment ne-am trezit să ne afirmăm orgoliul a fost simptomatic pentru inadecvarea în care ne aflăm. Nu am înțeles că orice criză are nevoie de țapi ispășitori. Iar țapii is­pă­și­tori de azi sunt aleși dintre cei care au o formă de res­pon­sabilitate. Dar sunt și slabi. Noi sun­tem eligibili. Noi românii, noi esticii, noi ex-comuniștii.

 

Povestea cotelor de anul trecut nu a fost despre refugiați sau despre alianțe ad-hoc pentru sau contra unei idei susținute de Co­misie. Ea a fost semnificativă pentru pro­gresul logicii egoismului național din partea celor care în ultimul timp au be­ne­ficiat cel mai mult de pe urma UE. A fost despre valori. Și a fost semnificativă pen­tru disfuncționalitățile instituționale ale UE, de care este responsabil Bruxellesul, dar mai responsabile sunt elitele politice na­ționale. Iar dintre acestea s-a putut iden­tifica un aparent bloc cu reprezentanți care țineau discursuri atât de similare în­tre ele, pe cât de diferite față de cele care stau la baza construcției europene. Iar acest bloc este cel al fostelor state co­mu­niste. În interiorul Uniunii Europene se afirmă un Est care e Altfel. Iar acest fe­no­men legitimează retorica antiimigrație din Vestul Europei. Cei care apăraseră sau mă­car toleraseră imigranții economici veniți din Est au privit spectacolul revelator în care țările din care aceștia proveneau, cele mai mari fiind România și Polonia, aveau ele însele o atitudine de respingere a re­fu­giaților/imigranților veniți din alte zone.

 

În contextul riscurilor pentru Uniunea Eu­ropeană pe care o acum probabilă ieșire a Marii Britanii le-ar produce, reinventarea Europei de Est devine semnul (auto)­mar­ginalizării țărilor care teoretizează demo­crația iliberală și demonstrează că rămân marcate de trecutul comunist.

 

Imigranții din Estul Europei, pe de o par­te, instituțiile de la Bruxelles, pe de altă parte, au fost ani și ani țapi ispășitori și țin­te ale discursului eurosceptic și an­ti­sis­tem (inclusiv) din Marea Britanie, discurs care a învins pe 23 iunie. Ar fi însă prea facil să credem că discursul stigmatizant cu care conaționalii noștri s-au confruntat în mai multe țări ne deculpabilizează pe noi. Sistemul nostru politic, economic, le­gal rămâne atât de departe de cel al sta­telor din Vest, nivelul discursului nostru public, al interfeței între stat și cetățean, al valorilor invocate sunt atât de diferite de ideal-tipul european, încât apartenența la clubul UE este una fragilă. În momentul în care construcția europeană se dove­deș­te a nu fi ireversibilă, în momentul în care vor trebui făcute arbitraje dureroase, pe mă­sura necesității supraviețuirii proiec­tu­lui european, noi, esticii, dar mai ales noi, românii, suntem cei mai vulnerabili.

 

Asta cu atât mai mult, cu cât suntem pe punctul de a pierde o Mare Britanie care a fost unul dintre principalii avocați ai lăr­gi­rii europene către Est. Și care invocă acum drept unul din motivele ieșirii din UE toc­mai acest Est. Dar de ce acest Est a ne­go­ci­at nervos, „în favoarea cetățenilor săi“, ca și cum interesele unor națiuni se limi­tea­ză la cele ale emigranților lor eco­no­mici, atunci când premierul Cameron avea nevoie de concesii din partea partenerilor europeni? Și asta cu atât mai mult, cu cât țări ca România și Polonia erau conștiente de măsura în care Marea Britanie ne este un aliat esențial în definirea atitudinii UE față de agresivitatea Rusiei putiniste. Nu trebuie să ne asumăm o responsabilitate mai mare decât avem și în acest caz ea nu e de­ci­sivă. Dar a fost un test pe care nu l-am trecut și care deschide o serie de riscuri pentru care nu suntem pregătiți. În timp ce granițele dinspre Est sunt instabile, iar la granița noastră vestică se ridică garduri de sârmă ghimpată, e timpul ca decidenții noștri să pună mâna pe niște cărți bune de istorie.

Comentarii 5

Liviu din Timisoara - 06-30-2016

Dupa ce Olanda ne-a umplut agricultura cu legume de cauciuc ... vine acum si spune ca Romania sa iasa din UE , nu regatul unit. Ei bine, suntem niste prosti fiindca nu stim sa ne respectam pe noi insine. Si ma intreb : cine a adus mai mari prejudicii Romaniei ....Voiculescu, cel care a furat din banii lui Ceausescu, trimisi de Gadafi si a pus pe picioare un trust productiv sau acea societate ..AUSTRIACA , cea care ne-a barbierit padurile ? Importam fructe si legume ...noi ? Pai nu suntem niste tampiti ?!

Răspunde

ion - 06-29-2016

In Vest, de la Viena incolo nu numai in Marea Britanie, exista o xenofobie, un "rasism cultural" latent in privinta romanilor si a bulgarilor in mod special. N eputem pune noi cenusa in cap, ca e partial adevarat ca suntem mai necivilizati, ca am exportat romi, ca tara are un renume rau, ca suntem saraci, dar "rasismul cultural" latent de care vorbesc e mult mai puternic si inradacinat istoric : pur si simplu romanii sunt mai straini deccat ungurii si polonezii, caci au o confesiune crestina distinca, o istorie inexista in manualele lor (acolo istoria incepe in Evul mediu, nu ca la noi in ultima vreme,d e la Cuza), o cultura iar inexistanta (stiti treaba, Brancusi, Cioran etc sunt francezi, originea nu conteaza!)... In Occidentul Europei, pentru populatie, intelectualitate si politicieni in marea lor majoritate romanii sunt mai straini decat arabii, indienii si africanii proveniti din coloniile Marii Britanii, Frantei, Olandei etc, cu care intretin relatii complexe si pe care i-au format si dominat in felul lor. Romanii sunt o ciudatenie si exista sentimentul asta implicit puternic, de la omul de pe strada la universitarul cel mai rasat, pentru ca nu au un statut deplin de europeni in sens occidental si nici nu pot beneficia de caritatea intelectuala si corect politicul de care beneficiaza colonialii.

Răspunde

profesoru - 06-28-2016

Reziduurile mentalităţii comuniste explică multe lucruri, dar nu şi opoziţia ţărilor est-europene faţă de primirea imigranţilor. Explicaţia reală e faptul că ţările din Estul Europei nu au fost expuse spălării creierelor prin corectitudine politică, aşa cum s-a întâmplat în Occident. Est-europenii au în privinţa imigranţilor o atitudine "de modă veche", de secol XIX-prima jumătate a sec. XX. Această atitudine s-a menţinut traversând regimul comunist, dar nu a fost creată de acesta. Ce legătură e între opoziţia conservatorilor polonezi şi unguri faţă de imigranţi şi ideologia comunistă?

Răspunde

bogdan - 06-28-2016

ca politolog, cred ca puteti mai mult decat sa folositi cliseul asta polisem, ambivalent, de nationalism cu privire la criza de legitimitate corect identificata : istoria merge mai departe, suntem in UE, dar UE nu e paradisul, o tara ca Romania are de castigat dar si de pierdut, ca orice e un calcul, o balanta! cand ai o populatie emigrata care se ridica la 25% din forta de munca activa, un brain drain imens, o dezindustrializare care acum nu mai consecinta falimentului industriei grele comuniste, o inegaliate crescand atat spatial cat si demografic, o impartire intre Bucuresti cu chriile sale mari si restul tarii pe venituri, lipsa de medici si de alte cadre din servicii publice esentiale, o concurenta inegala intre institutiile de invatamant varza ale noastre si bune ale lor, o vecinatate la est cu Republica Moldova permanent in risc cu Rusia si toata chestiunea - nu se mai poate discuta doar triumfalist-utopic-arogant-intelectualist nici Romania, nici UE, trebuie vazuta realitatea in fata lucid, acceptata, dezbatuta si cautate solutiii, reale, care nu intotdeauna sunt comode cu cliseele fixate de dragul europenismului sau altor fixari ideologice din ultimele doua decenii, istoria merge inainte!

Răspunde

liv stomer - 06-28-2016

Dle Gussi, am fost, si poate voi mai fi, si eu, un imigrant. Sa stiti ca imigrantii astia nu sunt toti la fel. Unul din aspectele care-i deosebeste e ca nu toti au dorinta de a pune bombe in stanga si-n dreapta. Poate aflati si dvs, odata, ca nu suntem toti la fel. Pana atunci, dati-mi voie, va rog, sa nu va mai citesc articolele. PS Si, daca ati fi avut o minima dorinta sa va informati, inainte sa opinati despre politica externa, ati fi aflat ca Romania, ca si in multe alte chestiuni, in cea a imigrantilor s-a pozitionat (si rau a facut!) cu posteriorul in doua luntri: dovada pregatirile intense care se faceau pentru primirea acestora in sate uitate de lume gen Ardud, in Vama Veche, etcetc. O zi buna va doresc!

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22