Marea Britanie – între exit și negocierile cu UE

„Noi, șefii de stat sau de guvern din cele 27 de state membre UE, precum și președinții Consiliului și Comisiei Europene, regretăm pro­fund rezultatul referendumului din Marea Bri­tanie.“ Așa încep concluziile primului summit european 27 sau primei reuniuni fără UK. Fraza a doua pune însă lu­crurile la punct: „până când Marea Britanie părăsește UE, legislația europeană continuă să se aplice și Regatului Unit, atât atunci când este vorba de drepturi, cât și atunci când este vorba de obligații“. Și pen­tru a nu mai exista niciun fel de interpretări optimiste pentru nego­cia­to­rii britanici, la scurt timp după consiliu, Cecilia Malmström, comisarul UE pentru Comerț, fost comisar pentru Justiție și Afaceri Interne, ca­re-i știe bine pe englezi pe capitolele cu miză politică, a fost extrem de clară într-un inter­viu pentru BBC Newsnight: „First you exit then you negotiate“.

Negocieri dure pe comerțul cu UE

Așadar, Marea Britanie nu poate începe dis­cu­țiile pe tema care o doare cel mai tare în re­lația cu UE, piața unică, decât după ce face no­tificarea clară de ieșire din blocul comunitar și începe procesul de părăsire a UE. Doar că, du­pă exit, Marea Britanie devine ceea ce Uniu­nea Europeană numește „third country“, i se aplică, la fel ca statelor terțe, regimul și re­gu­li­le Organizației Mondiale a Co­merțului, dar poate avea, cu acordul fiecăruia dintre ce­le 27 de state membre de aceas­tă dată, după exit și ne­gocieri, un acord de liber schimb foarte bun sau poate chiar mai bun cu UE. Cu încă un amănunt important: acor­durile comerciale nu se obțin ușor, cu atât mai mult cu cât va trebui să negociezi cu un bloc comunitar pe care l-ai părăsit trântind ușa. Negocierile pentru acordul comercial UE-Canada au durat şapte ani.

În privința procedurii tehnice, Articolul 50 din Tratatul UE prevede temeiul juridic pentru procesul de ieșire a Marii Britanii. „Este la la­ti­tudinea guvernului britanic să notifice Con­si­liul European cu privire la intenția de a se re­trage din Uniune. Acest lucru ar trebui să se întâmple cât mai repede posibil. Nu pot exis­ta niciun fel de negocieri înainte ca această no­tificare să fi avut loc“, se arată în con­clu­ziile primei reuniuni UE 27. Tot după noti­fi­ca­re, Consiliul European va adopta orientări pentru negocierea unui acord cu Marea Bri­tanie, iar Comisia și Parlamentul European vor avea rolul lor de jucat în acest proces, așa cum stabilesc tratatele.

Ce are de făcut Marea Britanie

Pe termen scurt, este clar ce are de făcut Lon­dra. Nu este clar însă cine de la Londra, câtă vreme David Cameron a demisionat și nu va iniția procesul de ieșire a Marii Britanii din UE, iar Boris Johnson, fostul primar al Lon­drei și conducătorul taberei Leave, s-a retras înainte de marea provocare: punerea în apli­care a votului populației. În următoarele luni este foarte probabil ca Marea Britanie să nu își schimbe decizia, Brexit-ul fiind rezultatul fi­nal, procesul de ieșire din UE trebuie să în­ceapă. De altfel, președinția slovacă a UE, pre­luată pe 1 iulie de la Olanda, și-a făcut cal­cu­lele și pregătește negocierile pentru un astfel de scenariu, după cum a anunțat premierul Ro­bert Fico. „Nu-mi pot imagina că poli­ti­ci­e­nii britanici s-ar opune deciziei alegătorilor la referendum“, a adăugat primul ministru slo­vac, în timpul unei vizite în orașul balnear ceh Karlovy Vary, potrivit HotNews. Pe ter­men mediu, în vederea negocierilor cu UE și UE 27, Londra mai trebuie însă să facă pre­gătiri foarte costisitoare de ordin instituțional care să pregătească atât negocierile cu UE, cât și pe cele cu fiecare din UE 27, negocierile cu alții decât UE, state terțe, inclusiv SUA, cât și schimbarea legislației interne. Presa bri­ta­ni­că a vorbit chiar despre nevoia unui minister al Brexit-ului care să gestioneze acest com­plicat proces.

Ce are de făcut Uniunea Europeană

UE a anunțat că începe un proces de reflexie care să dea startul unei reforme a UE, însă o face într-o perioadă dominată emoțional de Brexit, cu unele scenarii pesimiste potrivit că­ro­ra mai multe state membre, începând cu ce­­le bogate din nord, ar putea începe sau de­clan­șa referedumuri similiare ori pe teme si­mi­lare. Rămâne de văzut însă dacă efectele Bre­xit-ului asupra Marii Britanii, cele asupra monedei, economiei și populației vor con­fir­ma acest trend, mai ales că efectele se vor ve­­dea până când temerile legate de na­țio­na­lismul francez sau extrema dreaptă olandeză să se confirme. Primele teste vor fi în primă­va­ra lui 2017, când au loc alegeri în Olanda, mai-apr­i­lie anul viitor va fi și rândul fran­ce­zi­lor să spu­nă ce vor la alegerile lor, iar în toa­m­na vii­toa­re Germania va chema populația la urne.

* Bianca Toma este director programe, Centrul Român de Politici Europene, jurnalist, fost corespondent al Adevărul la Bruxelles.