Mass-media și social-media au adâncit falia Brexit

Comentariile din mediul virtual la articolul meu Ce rol a jucat presa britanică în piesa Brexit au conturat o vie dispută. Pe tonuri polemice, a apărut pe forum ideea că influența media și votul insuficient informat fac parte din discursul de stân­ga și n-ar avea o bază factuală, iar trendul indicat de Google imediat după vot nu ar fi re­le­vant. Totuși, a doua zi după re­ferendum, în Top 10 al cău­tărilor, cel puțin cinci poziții arată preocupări legate de con­secințe și petiții, iar pe po­ziția a doua este căutarea cur­sului liră-euro, pe fondul instabilității crea­te de Brexit. Continui să cred că votul a fost în mai mare măsură emoțional decât rațional, iar felul cum s-au poziționat politicienii, mass-media și rețelele sociale a stimulat vo­tul negativ împotriva Uniunii Europene. Stu­diul publicat la trei zile după referendum de un grup de cercetători media de la Lough­bo­rough University sprijină această convingere. Cel de-al cincilea raport al studiului Re­flec­tarea media a referendumului asupra Uniunii Europene a urmărit desfășurarea campaniei, reflectarea implicațiilor eco­no­mice ale ieșirii din UE și te­me­le imigrației, în publicații ca The Guardian, The Times, Dai­ly Telegraph, Financial Times, Daily Mail, Daily Express, Dai­ly Mirror, The Sun, Star și în știrile de televiziune de pe Chan­nel 4, Channel 5, BBC 1, ITV 1, Sky News. Una dintre con­cluziile raportului referitor la perioada 6 mai-27 iunie este că anumite subiecte neglijate în campanie, ca influența asu­pra taxelor a apartenenței la UE sau Tra­ta­tul de la Lisabona, au devenit subit impor­tan­te după vot. Campania a fost dominată de per­sonajele cheie ale Partidului Conservator care, divizat în interior între In și Out, între Da­vid Cameron și Boris Johnson, a determinat decisiv rezultatul referendumului. Contribuția UKIP a fost semnificativă prin „zgomotele“ pri­vi­legiate de presa favorabilă Brexit, în de­tri­men­tul unor informații prudente. Vocea exper­ți­lor a fost aproape inexistentă mediatic (4,7% la televiziune, față de 29% Partidul Con­ser­va­tor), dar și mai palidă a fost prezența în mass-media a organizațiilor europene, de nu­mai 0,7%. Decalajul dintre presa tipărită care a susținut Brexit față de presa pro-Re­main a crescut în ultimele zile ale campaniei: 80,5% fa­ță de 19,5% după tirajul și circulația pu­bli­ca­țiilor. Statistic, conform procentajelor, presa a fost frecvent părtinitoare, fie prin omi­siune, fie prin stabilirea agendei după pre­fe­rințe ideo­lo­gice. Televiziunile au fost mai echi­librate în știri, dar tema imigranților și a refu­giaților ca­re dau năvală a fost proeminentă, ocupând lo­cul trei în tabelul celor mai des abor­date su­biecte, chiar și după suspendarea campaniei, ca urmare a uciderii parlamentarei Jo Cox.

Studiile despre influența mass-media asupra elec­toratului converg în observația că, în ul­timii ani, a crescut rolul emoției în modelarea per­cepției publice. Rețelele sociale au accen­tuat natura subiectivă a opțiunilor politice. De exemplu, Twitter, această „hidră cu multe capete“, cum a numit-o Nic Newman de la Reuters Institute, fiindcă operează pe sute de interfețe și aplicații, față de Facebook, re­zu­mat la seturi de adrese pe Internet, a fa­vo­ri­zat înclinarea balanței spre Brexit. Jason Smith, director executiv la Blurrt, agenția de monitorizare a referendumului, a declarat că „noi măsurăm și emoțiile pe care le exprimă oamenii. Ceea ce e frapant acum este spiritul negativ exprimat, în termeni de frică și fu­rie“. Și BBC s-a arătat interesat să evalueze efectul mass-media în referendumul care a tulburat apele nu doar în Marea Britanie, ci în în­treaga lume. Jurnaliștii i-au întrebat pe ex­perții media cum poate presa tipărită să-și exercite puterea asupra votanților, fiind dras­tic ciuntită ca voce în era Internetului. „Zia^­re­le mai au o influență directă asupra au­dien­ței, precum și în stabilirea agendei altor tipuri de media, mai ales în audiovizual, dar au și un efect asupra factorilor de decizie și a po­li­ticienilor înșiși“, crede dr. Mike Berry de la Car­diff University. Totuși, viteza reacțiilor în rețelele sociale le conferă acestora o anumită pregnanță în ridicarea temperaturii dezbaterii, prin rostogolirea celor mai stringente sau stri­dente opinii și informații. Nici nu mai e nevoie ca jurnaliștii și editorii să inventeze titluri hi­perbolice pentru a crea senzație, o fac direct politicienii prin declarațiile lor fistichii, con­si­de­ră jurnalistul Mario Basini, citat de BBC, ară­tând cu degetul spre falia vizibilă dintre elec­torat și oamenii politici.