De același autor
Ne-trebnicul e, pur şi simplu, incapabil să ducă o treabă pînă la capăt, inapt să „producă”, inutil, neînsemnat, anonim în cronica sa inerţie. Ne-vrednicul pendulează între ne-vrednicie, ne-învrednicire, ne-onorabilitate şi dispreţ. Cît despre ne-tot, ce să mai vorbim: e aproape un năpăstuit al sorţii: ne-întreg, mărginit, tont, nătărău, prostănac. Aproape că nici nu te poţi supăra pe el. Nu mai spun că, cinstit vorbind, cu toţii avem momentele noastre de ne-trebnicie şi ne-vrednicie. Cu toţii sîntem, din cînd în cînd, netoţi.
E plină lumea de inşi fără de folos, fără de merit, neghiobi, tonţi, tîmpi. Grav este cînd indivizi din această categorie ajung să constituie „elita” ţării, „vedetele” ei, „oligarhia” de care depinde soarta fiecăruia dintre noi. Să ne uităm în jur: cutare mare politician chefuieşte şi îşi face concediul cu oameni de afaceri care ajung suspecţi într-o cercetare cu iz penal. După care declară că nu-i cunoaşte. Forurile judecătoreşti îl acuză de minciună. Eu aş fi mai blînd: omul e ne-tot, neghiob, caraghios. Cum să spui că nu-i cunoşti pe unii cu care ai benchetuit la vedere? Şi, mai ales, cum să pretinzi, după incriminare, că, de fapt, eşti persecutat politic? Cutare alt mare politician îşi adjudecă, prin furt, un titlu academic. Furtul e evident, grosolan, jenant. Ei bine, insul cu pricina are nervii să-i numească pe descoperitorii furtului „politruci”, securişti, duşmani ai naţiunii, invidioşi pe isprăvile sale de partid şi de stat. Aici ne-trebnicia e şi lipsă de hărnicie, suspensie a efortului propriu, nepunerea „osului la treabă”, neonestitate morală şi intelectuală, dar e şi lipsă de demnitate personală, adică ne-vrednicie, iar, în ultimă instanţă, încăpăţînare prostească, mărginire sufletească, neghiobie: în loc să-ţi ceri scuze, blestemi mapamondul pentru că te-a prins furînd. Netoţi sînt însă şi cei care spun că prea se face caz de chestia cu „plagiatul”. Altele sînt problemele ţării! Păi atunci să le dăm pe mîna oricărui borfaş ţanţoş, a oricărui impostor fudul şi băşcălios. Ca şi cum plagiatul n-ar fi o dovadă de necinste, de înşelăciune, oricînd „expandabile” la nivel guvernamental. Şi ca şi cînd titlul de doctor e un fel de broşă nesemnificativă, pe care, „la ocazii”, ţi-o pui, mîndru, la butonieră (şterpelind-o, eventual, de la mall).
.png)
.png)
Comentarii 6
Vicentio B. - 07-15-2016
Stimate Domnule Plesu, ma refer la "Ein Philosophisches Problem hat die Form: Ich kenne mich nicht aus " "Auch Worte sind Taten.". "Wenn man das Element der Intention aus der Sprache entfernt, so bricht damit ihre ganze Funktion zusammen." care sunt citate apartinand lui Ludwig Josef Johann Wittgenstein (n. 26. Aprilie 1889 in Wien; † 29. Aprilie 1951 in Cambridge) cel mai important filozof al Sec. 20, context MORAL in care va sugerez sa scrieti si un srticol despre "NESIMTITI", aceasta fiind "categoria" cea mai numeroasa, din care au aparut IMPOSTORII. Ei sunt cei care au construit si consolideaza PERMANENT SINGURUL PILON “In cuntis domina pecunia est”, cu un “FUNDAMENT” trainic (beton armat) tocmai datorita faptului ca in Parlament exista un realmente conses, care functioneaza “wie geschmiert” (germana) , adica “ca uns”, datorita votului imperativ, nul d.p.v. legal / constitutional, dar perfect functionabil datorita sistemului, pe care eu l-am denumit “Sistemul MML” (Manus Manum Lavat). Rezultatul ? Reala stare de inapoiere a Romaniei ! (GMT 21:40, 14.07.2016)
RăspundeMIHAI 2 - 07-11-2016
Cel care a plagiat este desigur Tariceanu - asa cum stim cu totii. Ar trebui insa ca maestrul sa fie mai explicit - cine a chefuit si si-a facut concediile cu interlopii, iar acum nu recunoaste ? In nici un caz cineva dintre cei care au fost la paranghelie la Vila Neptun la invitatia Nasului Basescu - aceia , nefiind foarte obrazatzi au recunoscut si chiar s-au falit cu escapada lor. Mai ales dupa ce Taromul a publicat lista pasagerilor avionului gratuit. Fara aceasta precizare articolul este destul de putin ghiob , ba chiar deloc.
Răspundebogdan - 07-11-2016
Noica scrie incalcit, apropo, nu e cel mai bun exemplu in domeniu
RăspundeVicentio B. - 07-11-2016
Stimate Domnule Plesu, cam cum s-ar numi cei care scriu articole, pe care autorii, presupun, doresc sa fie citite iar daca acestia (autorii) primesc din partea cititorilor raspunsuri 100 % fidele adavarului si limbajului decent, sunt CENZURATE ? (GMT 16:55, 11.07.2016)
RăspundeLiviu din Timisoara - 07-11-2016
Nu, nu puteti parasi agora. Tocmai din cauza celor despre care ne vorbiti. Desigur, jigodiile astea vin cu fel de fel de scenarii ...ca nu stiu ce agenti supersecreti ati fost ... bla bla bla si iar bla bla. In schimb vin jigodiile astea pentru care un program word nu inseamna mult mai mult decat un copy-paste , iar internetul nu fusese altceva decat un fel de padure din care se putea jefui ( ghinionul lor ca acu nu le mai tine, pot fi prinsi in cateva minute ). Deci, chiar ne-ati face un mare rau daca ati parasi ringul fiindca , in agora ...va faceti in primul rand auziti.
Răspundesilenzio-stampa - 07-11-2016
sa vezi unde au ajuns ghilimelele dintr-o teza? de parca nu a exisat o comisie de doctorat in care autorii "plagiati" erau chiar membri. or fi uitat ce au scris? nu cred. ce anume a ascuns candidatul? in schimb cititorii unei carti "traduse" afla tot felul de detalii picante, omise din prefata cartii. originalul era "bilingv", traducatorul era "consultant" si autorul avea principii "morale". cine nu a inteles asta este un ne-tot, ne-priceput, ne-etc.
Răspunde