Petiția online hrănește iluzii cetățenești

Printre miile de strigăte, giumbușlucuri, vise și trivialități lansate pe petitieonline.com, una re­centă dă glas public unei indignări au­ten­ti­ce: „Demiteți-l pe Tudor Tim Ionescu-Tudy din funcția de viceprimar!“. Ini­ția­torul o motivează ară­tând că insul nu e demn să ocupe o asemenea funcție nășită de șeful său de partid, Călin Po­pescu-Tăriceanu, fiindcă îi lip­sesc „integritatea și bunul simț“, iar Primăria Capitalei nu e discotecă sau loc pentru mondenități, extravaganțe și exhibiționism. Apelul strân­se­se, la patru zile de la postare, peste 865 de sem­nături din 775 IP-uri diferite, precum și 211 comentarii aspre de genul „Obsedații se­xuali (sic!) nu au voie să devină viceprimar, dăunează grav sănătății“ sau, mai elaborate, ca „la halul în care am ajuns, o astfel de per­sonalitate nu face decât să ofere garanția unui drum fără întoarcere, un drum al im­be­ci­lismului, parvenitismului, perversiunilor și abe­rațiilor, fie ele și sexuale. Nu vreau să-mi mai fie rușine să fiu româncă și bucu­reș­tean­că. E destul! Până aici!“.

Pot cetățenii care semnează petiția să deter­mi­ne demiterea lui Tudy? Pot, dar nu prin pe­ti­ția virtuală pusă pe plat­for­ma consacrată, care găzd­u­ieș­te zeci de mii apeluri de la în­ființare până azi. Așa cum ex­pli­ca jude­că­torul C­risti Da­ni­leț, la cea mai populară pe­ti­ție, ca­re solicita cu peste 400.000 de sem­nă­turi arestarea celor șap­te vio­latori din Vaslui, pe­ti­țiile on­line nu au valoare ju­ri­dică. Ele pot exprima o ati­tu­dine ce­tățenească, o reacție civilă, un simp­tom social, dar atât. Seamănă cu scrisorile des­chise publicate în presă. Ca să fie luată în considerație, petiția trebuie sem­nată fie olo­graf și însoțită de date corecte de identificare a semnatarului, fie cu semnătură electronică. „O semnătură electronică este un pachet de date de identificare a utiliza­torului integrat în do­cumente sau mesaje tri­mise prin Internet. As­ta presupune obținerea unui certificat di­gi­tal, care este valabil un an, timp în care poți semna orice document, inclusiv petiții. Sem­nă­tura electronică este afi­liată înscrisului sub semnătură privată, în conformitate cu Legea 455/2001. În cazul unui litigiu nu poate fi con­testată în ins­tan­ță“, a explicat juristul Mircea Jorj, vice­pre­șe­dintele Agenției Naționale a Funcționarilor Pu­blici, pentru ziardecluj.ro. În plus, inițiativele legislative cetățenești sunt re­gle­mentate de Legea 215/2001. Urmând pro­ce­durile sale, oa­menii pot depune propuneri de hotărâri la con­siliile locale, județene, par­la­ment etc. Așa­dar, referendumul cerut pentru li­mi­tarea pri­vilegiilor parlamentarilor nu va avea loc, deși argumentația din scrisoarea on­line adresată președintelui, cu aproape 18.000 de semnă­turi, e justă, iar măsura ne­ce­sară.

Atunci de ce se reped oamenii să semneze pe­ti­ții online? Fiindcă e simplu, e confortabilă des­cărcarea unei frustrări sociale prin exp­ri­ma­rea acordului cu un click sau fiindcă e șic. Adeziunea la un apel poate fi o formă de amuzament, de etalare facilă a opiniei, un joc al libertății de exprimare. Presa serioasă nu difuzează decât rar așa ceva, însă mass-me­dia de propagandă au descoperit un mod de a confecționa subiecte și de a răspândi me­saje de atac. Antena 3 a inițiat tot felul de pe­tiții gen Cetățenii discriminați de președintele Băsescu îi cer demisia sau Abuzurile din Ro­mânia trec Oceanul, adresându-se în acest caz secretarului de stat american, John Kerry, pentru a salva „parcursul democratic“ al Ro­mâniei de abuzurile justiției. Emisiunile-fluviu rezultate au bătut monedă cu cinism pe inițiativa civică inexistentă, pe îngrijorarea oa­menilor înfricoșați de dictatură. Întocmai ca rețelele de socializare, petiția virtuală nu an­gajează, nu există moderare, așa că orice e per­mis. Așa apar năstrușnicii ca Vrem un mi­lion de dolari, Bubibubi, Tonete de masturbare în București sau petițiile care cer să se ia sau să nu se ia în considerare la Bac subiectul 3 - Moromeții. Apare chiar petiția pentru in­ter­zi­cerea site-ului petitieonline.com. De ce? Fiind­că „oferă fiecărui prost senzația că opinia lui este relevantă și senzația că Internetul este viața reală“. Ceva adevăr ar fi aici, dar să nu sub­estimăm rolul de barometru public al aces­tui instrument care formează înrucâtva so­cietatea civilă într-o țară săracă în masă cri­tică și în inițiative civice.