Turcia și PEN International

După lovitura de stat eșuată din noaptea de 15 iulie, care i-a ținut pe mulți în fața te­levizoarelor cum altădată revoluția din decembrie 1989 din România, Turcia a de­venit nu doar un subiect de primă mână al canalelor de știri internaționale, nu doar o preocupare gravă a can­celariilor diplomatice ale mul­tor națiuni, ci și o cau­ză ardentă a organizațiilor civice din lumea întreagă. La nici trei săptămâni de la evenimentele și sângeroase, și confuze din acea teribilă noapte, veștile care inundă agențiile de informații și rețelele sociale de pe Internet sunt în continuare ne­li­niș­titoare și preocupante. Pentru jurnaliști și scriitori, pentru politologi și activiști so­ciali de tot felul, președintele turc Er­do­ğan și măsurile sale draconice au devenit un fel de obsesie colectivă globală, parcă în­tr-o mai mare măsură decât față de eve­nimente similare anterioare. Ceea ce de­notă poate o responsabilizare crescută a opi­niei publice mondiale față de ceea ce se petrece într-o țară oricum dificilă, ori­cum importantă.

Ca președintă a PEN România, filială a or­ganizației mondiale a scriitorilor PEN In­ternational, nu pot să nu amintesc aici că starea de urgență de trei luni decretată de președintele turc merge mână în mână cu derogarea de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ECHR), ceea ce-i per­mite acestuia să impună restrângerea drep­turilor și libertăților cetățenești și să ame­nințe cu reintroducerea pedepsei cu moar­tea. După înăbușirea loviturii militare, pu­să pe seama membrilor mișcării Gülen, gu­vernul turc a operat mii de arestări și de sus­pendări sau excluderi în armată, jus­tiție, universități și alte instituții de stat. PEN International este foarte preocupat de faptul că investigațiile legitime și deten­țiile legate de lovitura militară eșuată sunt folosite și pentru aducerea la tăcere a vo­cilor critice ale scriitorilor și jurnaliștilor din Turcia. Până la finele lui iulie, există in­­formații sigure că au fost emise mandate de arestare pentru 42 de jurnaliști, pe lân­gă cei 47 de foști angajați de la ziarul Za­man. Trei agenții de știri, 16 canale de te­le­vi­ziune, 23 de stații de radio, 29 de edi­turi, 15 publicații mari și 45 de ziare locale au fost închise sau interzise, iar 20 de site-uri Internet suspecte de a „pune în pe­ricol se­curitatea națională și ordinea pu­blică“ au fost blocate. Adică un total de 132 de or­ganizații, ceea ce în­seam­nă o escaladare abrup­tă, pe­riculoasă, a controlului de tip autoritar asupra mass-media. Dar când un jurnalist e făcut să tacă, „umanitatea noastră co­lec­tivă se află în su­fe­rință“, declară scriitoarea americano-mexicană Jen­ni­fer Clement, președinta în exercițiu a PEN Inter­na­tio­nal.

Nimeni nu contestă dreptul guvernului turc de a-i investiga pe puciști, dar aceas­tă presiune exagerată asupra mijloacelor de informare ca răspuns la lovitura mili­tară zdrobește libertatea de expresie, pia­tră unghiulară a democrației, într-un timp când ea e mai necesară ca oricând, după cum declară și Carles Torner, di­rec­torul executiv al PEN International. Ni­ciun eveniment politic, nicio criză gu­vernamentală și nicio stare de urgență nu ar trebui să atingă aceste drepturi fun­damentale, garante ale unei vieți socio-politice lucide și responsabile. Cei care iau atitudine în Turcia împotriva acestei si­tuații se află în mare pericol. Este „res­ponsabilitatea noastră globală să nu ră­mânem tăcuți în fața acestor măsuri“, afirmă și Salil Tripathi, președintele Co­mi­tetului „Scriitori în închisori“ din cadrul PEN International.

Alături de alte filiale din lume, care au luat imediat atitudine, PEN România nu a în­târziat să-și arate solidaritatea cu con­frații literați din PEN Turcia. O scrisoare deschisă către jurnalista Zeynep Oral, președinta PEN Turcia, a fost trimisă prin e-mail pe 22 iulie colegilor turci și a fost publicată recent în revista Observator Cul­tural. Dar întrucât în actualele condiții nu putem fi siguri de circulația liberă a in­for­mației, mai ales în limba română, până la colegii turci, am elaborat și un text în en­gleză (disponibil la www.penromania.ro), din care îmi permit să traduc aici un frag­ment:

„Dată fiind experiența noastră încă re­centă cu abuzul puterii de stat în timpul comunismului în România, dar și în vir­tutea apropierii noastre geografice, ca și a conexiunilor noastre istorice, susținem protestele PEN International adresate gu­vernului turc în ce privește restrângerea libertății de exprimare, supravegherea ilegală a oponenților politici, blocarea re­petată a Twitter, Facebook și YouTube, cen­zura cărților și publicațiilor, cul­mi­nând cu închiderea unor jurnaliști, uni­versitari și autori, precum Can Dündar, Erdem Gül sau Atalay Girgin. În actuala escaladare a represiunii guvernamentale, e nevoie de o nouă solidaritate regională și de o implicare mai mare din partea tu­turor PEN-urilor naționale.

Vă informăm că o scrisoare de protest a so­cietății civile românești, adresată pre­ședintelui României și primului-mi­nis­tru, împotriva abuzurilor față de drep­turile omului din Turcia, a cunoscut o susținere fără precedent din partea mul­tor cetățeni și organizații civice, printre care și o mare federație sindicală din România, dar și PEN România, desigur. Vă mai informăm că Consiliul Superior al Magistraturii din țara noastră și-a făcut auzit glasul împotriva persecutării ma­gis­traților din țara voastră. Suntem con­vinși că societatea civilă din România va continua să facă presiuni asupra res­pon­sabililor noștri politici pentru a con­damna felul în care e tratată societatea civilă din Turcia.

Dar înainte de toate, suntem preocupați de soarta fiecăruia dintre voi, distinșii noștri colegi literați și jurnaliști turci, ca­re de multă vreme ați fost în prima linie a apărării drepturilor civile, a secu­la­rismului și demnității profesiei de scrii­tor, puse de mai multă vreme în pericol în partea voastră de lume. Scrisoarea aceasta este o declarație de solidaritate și o formă de sprijin comunicațional și mo­ral.“