Obrazul gros al spălătorilor lui Tobă

Elevilor li se tot spune, începând de prin clasa a cincea, să nu copieze de pe In­ternet rezumatele la română sau diversele proiecte date la alte materii. Sunt ame­nin­țați cu note proaste, che­matul părinților la școală și alte consecințe nu tocmai plăcute. Chiar dacă, în fi­nal, furatul de pe Internet e acceptat tacit de ma­jo­ri­tatea profesorilor, totul transformându-se într-o bu­taforie, totuși el nu e to­lerat oficial. Însă experții din comisia CNATDCU care au analizat teza de doctorat a lui Petre Tobă se fac că nu știu asta, așa cum experții care l-au spălat pe Ponta de plagiat au acceptat explicația halucinantă că în anul de grație 2003 nu se foloseau ghi­limele. Argumentația oferită de cei trei profesori din Comisia de Științe Militare e mai mult decât rușinoasă: „Internet-ul nu poate fi considerat o persoană în ac­cep­țiunea legii, ci doar un fond docu­men­tar incomensurabil, care stă la dispoziția tuturor utilizatorilor“. Nu mi-e clar dacă ei realizează enormitatea acestei susțineri - probabil că da - și faptul că, practic, ofi­cializează plagiatul de pe Internet, ceea ce poate avea consecințe grave pentru între­gul sistem de educație. Nu am să intru, mi se pare o capcană, în discuția despre abili­tă­ţile lui Tobă de utilizator al comp­u­te­ru­lui, prin care aceeași comisie încearcă să justifice celebrul „Apud“ Stiglitz Joseph și Barry Buzan. Chiar CV-ul lui Tobă la care fa­ce referire comisia contrazice teza ina­bilităților tehnice.

În sfârșit, problema de fond este că în noul CNATDCU, în care mulți și-au pus speranța că va penaliza așa cum se cuvine plagiatul – ceea ce a și fă­cut în cazurile Ponta și Oprea - și că va reuși să mai pună stavilă acestui cancer care roade sistemul universitar, au pătruns tot felul de oportuniști gata să spele cadavre politice, dacă interesul o cere. Jurnalista Emilia Șercan, cea care a dat în vileag plagiatul marca Tobă, explică rușinoasa de­cizie a Comisiei de Științe Militare a CNATDCU prin faptul că ea este formată din profesori de la UNAp, Academia de Informații a SRI și Academia de Poliție. Cred că e bine ca numele acestora să fie re­ți­nute ca exemplu de rușinoasă obediență: comisarul Claudiu Țupulan, decanul Fa­cultății de Poliție, Veronica Mihalache, con­ferențiar la Academia de Poliție, și Cristian Niță, cercetător științific la Aca­demia Națională de Informații.

Avem însă motive să sperăm că lucrurile nu vor rămâne așa, iar Tobă să nu ajungă un al doilea caz Ponta, protejat de mediul academic, de organismele statului și de po­liticieni timp de patru ani, pentru că de­cizia finală aparține întregului CNATDCU. Marius Andruh, vicepreședintele Consi­liu­lui, a declarat că decizia se va lua prin vot direct, și nu electronic, iar „în sală vor fi prezente persoane care știu ce este un doctorat“. De aici se înțelege că cei trei pro­fesori nu știu, lucru posibil, din mo­ment ce ei sunt profesori la universități unde regula doctoratelor este plagiatul, iar onestitatea și profesionalismul, excep­ția. Dar chiar și așa, chiar dacă în final Tobă va primi verdictul de plagiator, în po­fida proptelelor politice de care a be­neficiat din partea PSD, faptul că până și după reforma CNATDCU un astfel de caz a fost posibil arată cât de puternic este sis­temul care își infiltrează oamenii peste tot.

Semnificația cazului Tobă depășește însă chestiunea plagiatului și chiar a urmăririi penale cerute de DNA pentru refuzul de a fur­niza documentele referitoare la chel­tuirea fondurilor operative ale DIPI pentru propășirea și dezmățul șefimii din acest ser­viciu secret. Importanța lui rezidă în posibila prăbușire a rețelei de corupție din Ministerul de Interne, devenit un stat în stat, în special prin serviciul său de infor­mații, celebrul „doi și un sfert“. Feno­menul căderii lui Oprea este însă deo­cam­dată nefinalizat, retragerea lui din prim-planul politic poate fi doar o chestiune de oportunitate, și vom vedea dacă și-a pier­dut cu adevărat puterea doar la votul din plenul Senatului. Personaj butaforic, creat împreună cu UNPR pentru uzul și inte­re­sele celor aflați la putere de-a lungul vre­mii - Băsescu, Ponta, Dragnea -, „gene­ralul groapă“ are mari șanse să fie apărat, ca și alții, de cei alături de care a tras sforile, a făcut trafic de influență (inclusiv prin fabrica de doctorate pe care o pa­trona) și afaceri în ultimii ani. Oprea știe multe, încrengătura intereselor e incre­di­bil de extinsă, plus că mai poate fi util prin noul vehicul politic - PMP - creat via Băsescu, încât mi se pare puțin pro­babil să fie lăsat din brațe.

Votul din parlament, ca și decizia preșe­din­telui Iohannis în ce privește avizarea ce­rerii de urmărire penală a lui Tobă ne vor arăta dacă rețeaua Oprea-Tobă chiar se va prăbuși sau dacă va fi protejată în continuare. Cel mai interesant va fi însă ci­ne vor fi cei care vor pune (sau nu) umă­rul la zidul de apărare a lui Tobă în CNATDCU și a lui Oprea în Senat. În func­ție de asta se va ridica un colț al preșului sub care se fac încâlcitele jocuri pentru ale­gerile parlamentare.