Echipa de zgomote anti-DNA

În noul dosar Ponta-Ghiță e vorba, pe scurt, de cumpărarea locurilor pe listele parla­men­tare, practică românească uzuală, de spălare a unor bani ilegali proveniți de la Ghiță (sau de la terți) prin­tr-o fundație a PSD pa­tro­nată de consilierii Sul­tă­noiu și Teodorescu pentru achiziționarea unei vizite a lui Tony Blair, în scopul creșterii cotației pontiste la bursa popularității. Miră pe careva? Nu, pentru că afa­cerea se potrivește pro­filului actorilor implicați și epocii. Să nu uităm că era anul de grație 2012, când în exact aceste laboratoare se punea la cale preluarea gu­ver­nării (s-a vorbit atunci de sume des­cumpănitoare pentru cumpărarea la bu­ca­tă a trădătorilor din parlament), o epocă în care „intangibilii“ beneficiau din plin de sta­tutul lor privilegiat, inclusiv în fața jus­tiției, crezând că-și pot permite chiar ori­ce. Afacerile sulfuroase de acest gen au fost me­reu o practică la ordinea zilei, cum re­cu­nosc cu detașare numeroși politicieni.

Un articol al lui Dan Tăpălagă dezvăluie că în 2014, în campania pentru prezidențiale, o altă firmă controlata de Ghiță, Federal Media Partner (aflată sub sechestru, fiind sus­pectată de spălare de bani), a plătit 300.000 de dolari companiei americane de lobby Podesta Group pentru pro­mo­va­rea lui Ponta, încercând să convingă presa internațională de proamericanismul aces­tuia. Evident, suma nu apare înregistrată ca sponsorizare de campanie, așa cum ce­re legea, și gândul zboară imediat la o spă­lare de bani, ca și în dosarul în care apare numele lui Blair. Amicul Ghiță se do­ve­deș­te o placă turnantă a ba­ni­lor de pro­ve­niență du­bi­oa­să în folosul lui Ponta și al PSD. Dosarul Ponta-Ghiță-Blair a re­ge­ne­rat furibunda campanie îm­potriva DNA, care amin­teș­te prin ve­he­mență și ma­nipulare, tristă ironie, de cele purtate îm­potriva lui Băsescu.

În acest caz observăm clar o nouă abordare: teza rup­tu­rii dintre DNA și SRI. E de-a dreptul nostim să asiști (mai ales după vacanță) la excesul de creativitate și de personaje care se înrolează sub flamura penală și anti-DNA, din motive dintre cele mai diverse. Nu-l bănuiesc pe niciunul de naivitate. La Tobă, de exemplu, „maeștri“ răspopiți, gu­ru de strânsură și mercenari de profesie au teoretizat destrămarea „bi­no­mului“ ca­re controlează țara - râul, ramul și po­li­ti­cianul - prin faptul că DNA a cutezat să cea­ră de la DIPI (fostul „doi și-un sfert“) desecretizarea parțială a documentelor prin care s-au făcut chel­tuieli din fondu­rile operative (căsuțe de păpuși, arcuri de tir, cuptoare elec­tri­ce, sti­louri, mese fes­ti­ve și alte asemenea). Mai rău, cutezanță supremă: ulterior, DNA l-a pus pe Tobă sub urmărire penală pentru că a refuzat. Iohannis a tăcut și a semnat, în pofida fostului președinte, care îl sfătuia de bine. De la DIPI - un serviciu scăpat realmente de sub orice control, stat în stat (nu se știe nici acum ce s-a în­tâmplat cu aparatura de ascultare de acolo sau cu ce se mai îndeletnicește serviciul) și pentru șefia căruia s-a dat mereu o lup­tă politica acerbă - s-a ajuns direct la SRI. De aici și până la „ruptura binomului“, n-a fost decât un pas, mic pentru logică, imens pentru strategie.

În cazul Ponta-Ghiță, lucrurile sunt mai sofisticate, însuși SRI s-ar fi delimitat de dosar și de DNA. Nişte „surse“ din SRI, extrem de credibile, doar garantează To­lontan pentru ele, au ținut morțiș să se știe public că serviciul „nu are nicio con­tribuție“ la acest dosar. Emoționant de grăitor! În primul rând, SRI nici nu avea cum să se implice legal, din moment ce Curtea Constituțională l-a scos din jocul penal prin decizia din martie. În al doilea, de ce oare au simțit „sursele“ cu pricina nevoia să intervină taman dosarul lui Pon­ta, servindu-i astfel mingea la fileu? Lui și întregii campanii de diabolizare a DNA. În spațiul public s-a insinuat ideea că în cam­pania din 2014 o facțiune din SRI a jucat de partea lui Ponta (și a lui Udrea), iar al­ta de cea a lui Iohannis. Primii au pierdut, dar n-au dispărut, le vedem mesagerii trâm­bițând prin mass-media și politică, mai uniți în spirit ca niciodată. Mai vedem diverși foști SRI-iști, de regulă dați afară din serviciu sau cu probleme penale, agenți acoperiți sau cu pantalonii în vine, plimbați ca sfintele moaște pe la te­le­vi­zi­uni cu misiunea de a lansa în spațiul pu­blic tot felul de teorii conspiraționiste și di­ver­sio­niste. Cred că „sursele“ care s-au băgat în seamă în dosarul Ponta fac parte din aceas­tă categorie: divizia din SRI care a pier­dut alegerile pe mâna lui Ponta și care re­în­cearcă să le câștige pe ur­mă­toa­re­le pentru alții din aceeași plămadă (pesedistă).

Mai e ceva: teoria destrămării „bino­mu­lui“ vine la pachet și cu o concentrare a atacurilor pe DNA, serviciul secret fiind cumva menajat, „palmat“. Fenomenul a putut fi observat după schimbările operate la SRI, când au fost aduși doi noi adjuncți, dar Coldea, al cărui cap a fost cel mai vâ­nat în ultimii doi ani, a rămas pe funcție. Să fi fost acesta semnalul pentru agenții de pretutindenti că au pierdut lupta? Ha­bar n-am, dar așa pare. Când Cristoiu - Girueta, Elena Udrea, Antena 3, RTV - Ghiță și alți neicușori din PSD sau de aiurea tocesc aceeași limbă favorabilă lui Ponta, devenit, iată, „Erou Martir al Abu­zu­rilor Sistemului“, nu e coincidență. Tovarășii nu reușesc să iasă din fibrilații, îi mână ordinul și finanțele de la spate, deși ar putea să se mai relaxeze. Ponta e salvat, a bătut deja palma cu Dragnea, va fi pe listele PSD și chiar mai mult. Plus că poate fi votat și din pușcărie. Vestea proas­tă pentru ei e că nu vor reuși să omoare DNA până atunci, ai cărui clienți fideli tot politicienii vor rămâne. Cu toții trebuie să aștepte alegerile.