De același autor
Ce este exact un „lider informal“ de campanie electorală, așa cum se recomanda Elena Udrea, și cu ce se ocupă el? Udrea denunță faptul că ea, în calitate de „lider informal al staff-ului de campanie“, e urmărită penal pentru spălare de bani în campania prezidențială din 2009, în vreme ce „liderul formal“ al campaniei, Vasile Blaga, nu este deranjat pentru că ar fi „omul lui Iohannis“ și, conform doamnei, DNA nu se atinge de „oamenii lui Iohannis“. Carevasăzică, fiind „informală“, Udrea n-ar fi răspunzătoare de finanțarea campaniei electorale, iar răspunderea, inclusiv cea penală, i-ar aparține lui Blaga. Departe de noi intenția de a-i lua în vreun fel apărarea lui Vasile Blaga, dar întrebarea rămâne: cu ce anume se ocupa „informala“ în staff-ul de campanie? Era sau nu lider, adică avea putere de decizie asupra fondurilor de campanie sau nu? - pentru că, dacă e să ne luăm după comunicatul DNA, rezultă că Udrea era mai degrabă liderul de facto al staff-ului de campanie, în vreme ce Blaga era șef de fațadă.
Acesta este un aspect important al afacerii, pentru că, dacă responsabilitatea, inclusiv cea penală, aparține staff-ului formal condus de Vasile Blaga, atunci ea se disipează la nivelul întregului partid, devine cumva o vină colectivă a PDL și, nu-i așa, știm cu toții cum se finanțează din bani negri toate partidele în campania electorală, când încasează datoriile de la clientela politică sub formă de contribuții. Dar dacă responsabilitatea poate fi plasată în mod rezonabil asupra Elenei Udrea și staff-ului său „informal“, în sensul în care aceștia au administrat fondurile de campanie, atunci putem vorbi de un grup infracțional care a acționat pentru a obține bani în beneficiul candidatului Traian Băsescu. Schema este suficient de complexă - implicând un secretar general din ministerul condus de Elena Udrea, un președinte de consiliu județean și un director al unei companii de stat importante, Oil Terminal - ca să sugereze un model deja testat și verificat anterior. E parcă modelul de rețetă de finanțare frauduloasă a campaniei electorale care aștepta doar să fie (re)activat.
Dar, dacă este așa, atunci care mai este diferența între Adrian Năstase ori Mircea Geoană și Băsescu? În fond, Năstase a fost condamnat în dosarul Trofeul Calității pentru că și-a finanțat campania prezidențială din 2004 din bani negri, iar Geoană ar fi trebuit să se bucure de roadele unei mite oferite tot în 2009 de oligarhul Ioan Niculae, în schimbul controlului asupra Ministerului Economiei și al companiilor Romgaz și Transgaz.
Din punct de vedere penal, diferența poate fi esențială: deși Traian Băsescu a fost beneficiarul schemelor prin care Udrea a încasat, potrivit procurorilor, bani negri de la oameni de afaceri clienți ai Ministerului Dezvoltării, Băsescu nu a cerut el însuși nici un ban și a avut grijă să se țină departe de staff-ul de campanie. Băsescu se laudă de multă vreme că nu și-a gestionat campaniile electorale și nu s-a implicat niciodată în finanțarea acestora. Ultima oară ne-a reamintit acest lucru în 2015, după ce fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, le-a declarat procurorilor că o parte din mita primită de la Microsoft a ajuns la PDL, pentru campania prezidențială din 2009. Atunci, Băsescu declara că: „Sunt convins că cei responsabili de gestionarea campaniei vor da răspunsurile adecvate“. Acum, când ancheta a ajuns la cercul său personal, sare la atac, o acuză pe șefa DNA că este „slugă“ și că i-a distrus familia.
Din punct de vedere moral, nu există însă nici o diferență, ba chiar există circumstanțe agravante pentru fostul președinte. Băsescu o acuză pe Kövesi că i-a distrus familia, fratele, ginerele și acum fiica, dar ce om onest din România se asociază cu interlopi precum Marian Căpățână și Bercea Mondial și iese curat din această asociere? Ce avocat cinstit intră în combinație cu Sergiu Lucinschi și se ocupă de retrocedări dubioase? Și, mai ales, cum e posibil ca tu, în calitate de candidat, să te ții departe de gestionarea campaniei electorale, dar, în schimb, să îți lași fiica să se implice într-o afacere despre care știi foarte bine că este potențial frauduloasă? Cum poți să o lași să se compromită alături de Elena Udrea? Sau poate Traian Băsescu chiar crede că Elena Udrea este un înger imaculat care face toate lucrurile corect, cu respectarea scrupuloasă a legii? Dar dacă nu e așa și dacă a avut vreodată cel mai mic dubiu că „informala“ nu e tocmai onestă, atunci nu are nici o scuză pentru faptul că și-a implicat familia în campania electorală. Președintele și-a mai pus o dată fiica cea mare într-o situație neplăcută, în afacerea Nana.
Traian Băsescu are tot dreptul să își distrugă sistematic moștenirea politică valoroasă pe care ar fi putut să o lase. E dreptul său să facă cele mai cinice și respingătoare aranjamente politice, după cum este dreptul alegătorilor să judece aceste aranjamente. Dar nu e dreptul său să arunce la gunoi principala sa moștenire - consolidarea independenței justiției - pentru a o susține pe protejata sa, Elena Udrea.
Andrei Cornea îl descria nu demult pe Traian Băsescu drept un „mahalagiu cu viziune“, referindu-se la reformele incontestabil benefice pe care acesta le-a susținut în cei zece ani de mandat. Acum, din nefericire, viziunea pare să i se fi întunecat. Am rămas doar cu mahalagiul.