De același autor
Nu știu de ce s-a supărat lumea atât de rău pe d-l Daniel Barbu, fostul ministru al Culturii, actualmente membru ALDE, atunci când a pretins că parlamentarul român duce o viață ale cărei riscuri sunt la fel de mari ca cele ale militarului din Afganistan! D-l Barbu e, o știam de mult, o vioară întâi a cinismului, dar are dreptate, sub un anumit raport. Căci nu vorbim aici despre comparația materială a gloanțelor cu chemările la DNA, nici nu punem pe același plan fizic bombele cu bombele de presă și așa mai departe; ce ne interesează e situația psihologică a parlamentarului român standard – adică un ins cu multe case și câteva guși, cu neamuri pe care trebuie să le ajute, cu interese de afaceri cu statul și cu încurcături în justiție. Omul se simte hăituit, bietul, somat să dea socoteală de ANI, chestionat de presă, târât prin procese de marele monstru-DNA. Uneori, până și șefii de partid îl ceartă și îi cer „integritate“; ridicol, nu-i așa? (Noroc că nu-i ține prea mult.) Credeți că e ușor să-ți căpătuiești toți finii, nurorile, verii, amantele, ba și clienții politici dintr-o leafă la stat? Mare, ce-i drept, dar una singură? Nu-i normal să vrei să mai „pice“ ceva? Alergat de reporteri, ocărât de șefi, cu tot felul de interdicții de la procurori, omul care a dorit binele nației începând cu chivernisirea tribului propriu nu mai are liniște nici „pe bancheta din spate“ a mașinii oficiale, precum Gabi Oprea. Când ocolești o coadă de sute de oameni la pașapoarte, presa țipă; când umbli cu girofar, țipă din nou. Pe scurt, viața e grea și nici nu mai te poți relaxa în jacuzzi-ul de la minister. Și, în ultimul timp, nici pe titlul tău de doctor, obținut cu sudoarea frunții (altuia), nu mai ești sigur. Nu-i asta o mizerie?
Și în ultimul timp viața a devenit încă și mai grea, fiindcă au intervenit din nou „forțele oculte“, din afara țării, care „vor să destabilizeze“. Mai întâi, în 2014, au născocit chestia aia cu votul din străinătate. De fapt, aceiași oameni se așezau de mai multe ori la coadă - Ponta dixit – ca să se vadă îmbulzeală la televizor și să se manipuleze oamenii din țară. Și așa s-a ajuns să fie ales președinte un neamț, și nu unul daco-roman. A urmat incendiul de la Colectiv, despre care toată lumea informată știe că a fost pus de aceleași „forțe oculte“, ca să dărâme Guvernul Ponta. Și asta s-a și întâmplat: demonstrațiile „societății civile“ au fost instigate din afară și talentatul prim-ministru și-a dat demisia în mod patriotic – așa cum a zis – ca să evite un Maidan românesc. Apoi „forțele oculte“ l-au pus prim-ministru pe Cioloș, un ins care nici măcar nu vorbește româna, ci „tehnocrateza“, cum a zis lingvistul Dragnea, și e subordonat intereselor franceze. Iar Kövesi, această talibană a României – faptul e recunoscut de toată lumea – e pusă acolo, la DNA, de americani. Așadar, țara e îngenunchiată sub tripleta germano-franco-americană – Iohannis, Cioloș, Kövesi. Uitați-vă că nici măcar numele lor nu sunt românești! Mai mare rușinea! Nici sub fanarioți n-a fost mai rău!
N-a pierit totuși sămânța patriotismului în țară: Ponta, Ghiță, Oprea, Dragnea, de exemplu. În ultimul timp și Băsescu li s-a alăturat în lupta lor vitejească, dar inegală, împotriva „ocultei“. Totuși, nu-l iertăm că el a pus-o pe Kövesi la DNA. (Ce-i drept, acum nici el nu se iartă.) Mai ales că tocmai au scos din nou capul ONG-urile lui Soros – acest conspirator evreu-ungur-american – care a contaminat în anii ’90 lumea românească cu morbul „societății deschise“ și care acum se pare că vrea să reia operațiunea de contaminare la o nouă generație. Or, se știe (de la Antena 3) că „societate deschisă“ egal vinderea țării. E adevărat că veghează PRU, care denunță „ONG-urile lui Soros care au vrut să ia cu asalt Parlamentul României“, într-o seară liniștită din săptămâna trecută. N-au reușit, dar nici patrioții nu par prea în formă: Diaconu de la PRU e un nătărău, Tăriceanu e expirat, Ponta și Dragnea au dosare și condamnări, Oprea e KO. Are deci dreptate Barbu: terenul politicii e un câmp de luptă minat. E o junglă, un front de luptă. În jur cad victime. Unii îi mănâncă pe alții. Nu-s tancuri, dar sunt cătușe. Așa că pensiile speciale nu sunt decât o minimă și legitimă recompensă pentru suferințele vitejește îndurate.
