De același autor
De aceea este extrem de important ca CNATCDU, în noul format, să se pronunțe cât mai rapid asupra autenticității tezei de doctorat a doamnei Kovesi. Presiunile facute asupra lui Kovesi dar si asupra CNATDCU pentru a forta o anumita versiune, convenabila celor care ataca DNA, nu au insa legatura cu adevarul in ce priveste prezumtivul plagiat, adevar pe care doar institutia il poate scoate la lumina. Teza de doctorat a lui Kovesi trebuie sa se bucure de un tratament corect din punct de vedere academic si nu este in intentia noastra sa validam in vreun fel autenticitatea acesteia. Dar credem ca este necesara o demistificare a unei tentative grosolane de manipulare, marca Mugur Ciuvica.
În condițiile autodenunțului lui Ghiță și al mizelor uriașe pe care le reprezintă compromiterea Codruței Kovesi, autorul acuzațiilor originare de plagiat, Mugur Ciuvică, a prezentat la începutul săptămânii rezultatele unei verificări anti-plagiat a tezei de doctorat a șefei DNA realizat cu ajutorul unui software iThenticate despre care ni se amintește că este „extrem de performant”, și că este utilizat de Departamentul de Justiție al SUA, Comisia Europeană, Banca Mondială și ONU, printre alții. Verdictul acestui formidabil instrument cu autoritate universal recunoscută este implacabil: Kovesi a plagiat în proporție de 45%. Ciuvică a prezentat “dovada” irefutabilă și astfel orice alt verdict dat de CNATDCU sau de Universitatea din Timișoara sau de către CNATCDU devine automat “albire” si “securism”.
Dacă așa-zisele dovezi prezentate de Ciuvică nu ar fi fost rostogolite în mass-media și pe facebook, nu am fi considerat acest demers altfel decât o calomnie jalnică. Dar amploarea pe care a luat-o această ficțiune cere câteva precizări.
1.Softurile anti-plagiat identifica formulări, fraze și paragrafe care apar și în alte lucrări la care are acces, evident dintre cele publicate pe Internet. Mai exact, cum ne-a precizat profesorul Bogdan Murgescu, directorul Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat din Universitatea București, identifică „similitudini” între cuvinte identice care se succed. Adică fraze și paragrafe identice. Este un fel de Google mult mai sofisticat, dar principiul este același.
Aici pot apărea însă probleme mari de interpretare. Dacă e vorba despre un simplu copy-paste ca la Ponta, lucrurile sunt relativ simple. Dar dacă este insa vorba despre formule relativ neutre, care fac parte din „fondul comun de idei” dintr-un domeniu de cercetare si care sunt utilizate de autor, softul nu poate face distincție între aceste formulări și o expresie plagiată. De exemplu, dacă un doctorand în filozofie antică folosește de mai multe ori expresia banală „Platon postulează existența unei lumi a Ideilor sau Formelor imuabile”, aceasta nu poate fi considerată în mod automat o dovadă de plagiat dar poate fi înregistrată de software ca o serie de cuvinte identice care se repetă. Invers, dacă un autor își însușește în întregime o argumentație complexă a altui autor dar o reformulează în termeni care par diferiți dar reproduc fidel ideile celui din urmă, nu va fi înregistrată de nici un soft, oricât de performant , drept plagiat deși este evident că se califică.
2. De aici rezultă că datele care ies din analiza unei teze depind în proporție covârșitoare de datele de intrare, formulele căutate și lucrările de referință. Dacă Ciuvică a introdus un număr mare de formulări comune și irelevante, atunci rezultatul va fi alterat. Dacă lucrările de referință sunt introduse în mod eronat, atunci rezultatul va fi alterat. Bunăoară, Ciuvică pretinde că apărarea lui Kovesi cum că a preluat pasaje din propriile articole sau capitole scrise pentru reviste de specialitate sau volume comune nu stă în picioare pentru că „autoplagiatul” ar fi la fel de incriminant ca plagiatul. Doctoranzii sunt obligați ca pe perioada cercetării să publice articole în reviste de specialitate care să reflecte stadiul cercetării și, prin urmare, conținutul lor trebuie să fie inclus în teza finală, în forma publicată sau intr-o o formă rafinată pentru a da seama de parcursul urmat de doctorand. Potrivit profesorului Murgescu, noțiunea de „autoplagiat” este, dacă nu o noțiune autocontradictorie, atunci cel puțin discutabilă. Pentru a evita orice discuție, autorul poate rezolva această chestiune în mod elegant prin note de subsol și precizări introductive, susține Murgescu. Important însă este ca aceste paragrafe să fie analizate în contextul lucrării nu în scopul de a influența rezultatul analizei. Dacă aceste condiții de neutralitate epistemică nu sunt îndeplinite, rezultatul este alterat.
3. Ca urmare, elementul uman în analiza unei acuzații de plagiat este esențial. Pe de o parte pentru că este nevoie de specialiști care să poată identifica elemente de plagiat acolo unde ele pot fi ascunse și, pe de alta, mult mai important, o analiză nu poate fi corectă, nici măcar relevantă, dacă datele nu sunt introduse cu acuratețe și, mai ales, cu bună credință. Bogdan Murgescu crede că nu este nimic mai important pentru acuratețea analizei unei teze de doctorat decât oamenii care o realizează, nivelul lor de expertiză în domeniu și buna lor credință. În concluzie, nu softul verifică, ci omul competent și corect.
Or, buna credință nu poate fi prezumată în cazul așa-zisei analize a lui Mugur Ciuvică. Dimpotrivă, avem toate motivele să suspectăm că întregul sistem a fost manipulat pentru a forța un verdict de plagiat. Din această cauză, „analiza lui Ciuvică” nu dovedește absolut nimic și nu are nici o valoare științifică. Este în schimb o diversiune care creează în rândurile publicului aparența de autoritate epistemică și de verdict inevitabil pentru a o discredita pe șefa DNA și instituția pe care o conduce și ideea că există o conspirație la vârf pentru a ascunde o fraudă.
Profesorul Murgescu ne-a avertizat că nu se pronunță asupra fondului dezbaterii privind teza Codruței Kovesi pentru că nu a studiat lucrarea. Cum am precizat la început, nici noi nu avem pretenția să o facem. Avem însă pretenția că putem să identificăm o fraudă intelectuală și o mistificare atunci când o vedem, iar așa-zisa „analiză lui Ciuvică” chiar dacă este realizată cu ajutorul unui instrument puternic nu face nici cit o ceapă degerată.
