Resurgența naționalismului xenofob

Cu două săptămâni în urmă, deputații Partidului România Unită Sebastian Ghi­ță și Bogdan Diaconu au ame­nin­țat că vor introduce în parlament un proiect de lege prin ca­re să se interzică mem­brilor organizațiilor non­guvernamentale care au primit finanțări de la miliardarul ame­rican George Soros și ce­lor care au făcut par­te în ultimii cinci ani din aceste ONG-uri să ocupe funcții publice în România. Această „lus­trație pe dos“ este inspirată de ope­­rațiunile de epurare a instituțiilor publice din Turcia de membrii „re­țe­lei Gülen“, lansate de regimul Er­do­ğan după lovitura de stat eșuată din vară, și de o lege similară din Rusia ca­re obligă ONG-urile ce primesc fi­nan­țări externe să se înregistreze ca agenți străini. Un alt deputat, Ninel Peia, exclus între timp din PSD pen­tru că ar fi susținut că vaccinurile au provocat moartea copiilor din județul Argeș la începutul anului, publică ne­stingherit pe o platformă „de știri“ un text care instigă în mod explicit la de­lațiune și oprobriu public: „Ro­mâni, dacă cunoaşteţi un astfel de mercenar plătit direct sau indirect de Soros, dacă aveţi informaţii des­pre un astfel de mârşav trădător ve­niţi alături de noi, ul­tima redută a pa­trio­tismului, ultimul bas­tion al românismului. Demască-l pe ticălos! Postează la co­men­ta­rii poza trădătorului, numele lui şi funcţia lui şi în ce fel a în­şe­lat Ţara şi Neamul!“.

Victor Ponta a dezvoltat în ultimul an o adevărată teorie a conspirației sorosiste împotriva României.

Dar politicianul anti-oengist și anti-sorosist este fostul prim-ministru Victor Pon­ta, care în ultimul an a reușit să dez­volte o adevărată teorie a conspirației sorosiste împotriva României. Într-una dintre ultimele sale luări de po­zi­ție, prilejuită de protestele împotriva imunității lui Gabriel Oprea, Ponta afirmă că „3.000 de oameni ies pe stra­dă îndemnați de aceiași 100 care scriu pe siteurile Propagandei sau vor­besc la televiziunile (pline de da­torii la Bugetul de Stat) controlate de Sistem/ câteva cozi de topor ale lui Soros (mai vechi sau mai noi) apar lângă ei ca să facă poze și să își asu­me roadele - în fiecare toamnă are loc «Festivalul» protestelor - mereu despre Rusia, politicienii corupți, oa­meni morți a căror tragedie e tocmai bună de folosit și «salvarea» care vine mereu de undeva din afara ță­rii sau oricum de la cineva care nu are «relele» românilor!“. Ponta nu face niciun secret ce înțelege prin „cozi de topor ale lui Soros“: „Acei ce­tățeni care au fost pregătiți, sprijiniți, plătiți ca să facă rău din interior, să distrugă, să spună și să facă ceea ce adversarii din afară nu vor să își murdăreasca mâinile fă­când ei direct! Monica Macovei este un prototip pentru «cozile de topor» ale României - mereu bine plătită și sprijinită, lipsită de orice rușine sau remușcare, denigrator profesionist al României, «implantată» în or­ga­nizații neguvernamentale care lup­tau împotriva României, apoi de­ve­nită ministru și europarlamentar“. Ală­turi de Macovei, printre „cozile de topor“ s-ar număra actualii mi­niștri Raluca Prună și Cristian Ghi­nea, precum și reprezentanții acelor ONG-uri care militează pentru mo­dernizarea României și sincronizarea instituțiilor românești cu cele occi­dentale în privința transparenței, pro­fesionalizării și integrității. „Pro­pa­gan­da“ este reprezentată de cele câ­teva publicații prooccidentale rămase pe piața românească, inclusiv aceas­ta.

Cum a devenit Soros nomina odiosa în România?

Vreme de 27 de ani, programele și bursele finanțate de Fundația Soros sau de Fundația pentru o Societate Des­chisă au fost considerate factori de modernizare, de educare și de pro­fesionalizare a elitei românești. În ultimul an, însă, Soros a devenit si­no­nim cu „antinațional“, iar bene­fi­cia­rii acestor programe au devenit sus­pecți că ar fi „agenți străini“, „mem­bri ai unei rețele care vrea să creeze un stat paralel“. În orice caz, per­soa­ne impure care merită să poarte un stigmat. Între timp, Ziua a publicat o lis­tă neagră - Lista lui Soros - din care fac parte toți reprezentanții so­cietății civile, foști și actuali oficiali ai statului, directorul SRI, dar și aproa­pe toți membrii, foști și actuali, ai Grupului pentru Dialog Social. Alții au identificat nu mai puțin de 22.000 de beneficiari ai granturilor și finan­ță­ri­lor ONG-urilor „sorosiste“ și au de­nunțat „armata lui Soros“, care „dis­truge România din interior“.

Originea acestor atacuri naționaliste la adresa „sorosiștilor“ lansate public în ultimul an se găsește în protestele din noiembrie 2015 care au dus la de­misia Guvernului Ponta. Atunci, la nu­mai câteva ore, Realitatea TV a domn­ului Ghiță a început să difuzeze o serie de „dezvăluiri“ în care se afirma explicit că protestele post-Colectiv au fost confiscate de ONG-urile lui So­ros, că scopul acestora a fost în­lo­cui­rea guvernului legitim cu un guvern-marionetă impus de la Bruxelles care să reprezinte interese străine în dau­na celor românești. Această „linie po­li­tică“ a fost menținută de PSD, care a denunțat luna trecută, prin vocea lui Liviu Dragnea, caracterul an­ti­na­țional al Guvernului Cioloș.

Între timp, însă, monștrii au început să iasă din cutie incontrolabil. Spațiul virtual s-a umplut de website-uri na­ționalist-ortodoxiste, care îmbină, pe lângă revolta împotriva vaccinurilor și pașapoartelor biometrice și ura față de „oculta sorosistă“ - care e des­cri­să ba ca o conspirație de stânga, ba de dreapta „neoliberală“. Ghiță și Pon­ta s-au ferit până acum să facă vreo referire la evreitatea lui Soros, dar Roșca Stănescu și puzderia de si­te-uri amintite nu se feresc. În foarte scurt timp, „conspirația sorosistă“ a căpătat în spațiul public toate carac­te­risticile „conspirației evreiești“. „An­tisorosismul“ devine tot mai mult un alt nume pentru antisemitism.

Patriotism economic și interese de grup

Nu numai Ghiță, Marian Munteanu și ortdocșii geto-daci vor să protejeze „capitalul românesc“ și resursele țării de străini. Vorbim de un fenomen transpartinic, ca și corupția, de altfel.

Dincolo de retorica politică și religioasă, care nu diferă prea mult în ton și ex­pri­mare de vechiul naționalism de expresie vadimistă, noul naționalism are o pu­ter­ni­că dimensiune economică. În general, discursul este construit pe acuzațiile că multinaționalele au transformat Ro­mâ­nia într-o „colonie a Occidentului“ și că e nevoie de o revenire a statului român în economie, pentru a recupera „dem­ni­ta­tea națională“. Ideea de patriotism/na­ționalism economic a fost lansată în spa­țiul politic de către Adrian Năstase și de atunci a devenit doctrina cvasi-oficială a partidelor românești, indiferent de ori­en­tarea asumată.

Traian Băsescu a descoperit acum, în rând cu alţi politicieni, patriotismul economic.

Săptămâna trecută, guvernul a publicat un memorandum în care prezenta stra­tegia de vânzare a unor pachete mi­no­ri­tare de acțiuni la companii de stat pre­cum Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, CFR Marfă, CN Aeroporturi Bu­cu­reşti sau CN Administraţia Porturilor Ma­ri­time Constanţa. Este vorba de procese demarate cu ani în urmă, convenite cu finanțatorii externi și asumate de toate guvernele, inclusiv de Guvernul Ponta, dar niciodată încheiate. Memorandumul pre­ci­zează clar că la companiile stra­te­gi­ce - Hidroelectica, Aeroportul Otopeni, Por­tul Constanța - statul își păstrează pa­chetul majoritar, iar vicepremierul Cos­tin Borc a declarat cât se poate de ex­pli­cit că „Sco­pul este o dezvoltare a so­cie­tă­ţii şi lis­ta­rea ar aduce o mai bună trans­parenţă a re­zultatelor societăţii şi im­plicit o mai bu­nă guvernare şi rezul­ta­te mai bune“.

Opoziția la acest proiect a arătat o ciu­da­tă unitate de gândire între cine te aș­tep­tai mai puțin. Pe vremuri, adică nu mai de­parte de 2011, Traian Băsescu era un ma­re susținător al listării la bursă și vân­ză­rii de pachete minoritare, tocmai în scopul transparentizării guvernanței com­paniilor de stat. Acum, a descoperit, în rând cu restul politicienilor, pa­trio­tis­mul economic: „Să scoți la vânzare ac­țiu­nile Portului Constanța și ale Ae­ro­por­tu­lui Otopeni, obiective superstrategice ale țării... Poți să vinzi TAROM-ul mâine, dar Aeroportul Otopeni, ăsta rămâne în proprietatea statului. Portul Constanța este cel mai important port din bazinul mediteranean“, a declarat el duminică sea­ra. Adevărat, dar tot atât de ade­vă­rat este că Portul Constanța este o vacă politică de muls. De-a lungul timpului, PDL și-a pus oameni în poziții cheie din ad­ministrația portului, în vreme ce PSD l-a trecut direct în administrarea lui Mazăre. Orice efort de transparentizare a activității portului ar fi o amenințare directă la o sursă de bani importantă pen­­tru partide. De altfel, Portul Cons­tan­ța fa­ce obiectul unei legende urbane cu pu­ter­nic caracter naționalist. Aceasta spu­ne că Olanda se opune aderării Ro­mâ­niei la spațiul Schengen nu din cauza co­rupției, ci pentru că se teme de con­cu­rența pe care Portul Constanța ar face-o Portului Rotterdam și ar cere la schimb o par­ti­ci­pa­re masivă la Constanța, dacă nu chiar majoritară. Degeaba a dez­mi­n­țit Cioloș, na­ționaliștii noștri știu mai bine.

Dragnea a tunat în aceeași seară, dar la altă televiziune că nu vrea să vândă ni­mic, deși guvernul din care a făcut par­te a agreat aceste vânzări: „România nu are de ce să vândă pachete minoritare sau majoritare. Un guvern tehnocrat, fă­ră legitimitate, nu poate să facă acest lu­­cru. Aceste

societăți trebuie să con­tri­buie la dezvoltarea României, România nu trebuie să mai vândă nimic“. Drag­nea știe bine că aceste vânzări de pa­che­te minoritare nu vor putea fi duse la ca­păt până la alegeri, dar interesele de mo­ment îi dictează să apese pedala națio­na­listă. De alfel, luna aceasta s-a dezbătut în parlament un proiect de lege PSD ca­re blochează privatizările pentru urmă­to­rii cinci ani. Unul dintre inițiatori, Flo­ri­nel Butnaru, a exprimat chintesența na­ționalismului economic: „Am discutat, nu ne vindem ţara! Punct! România. Pă­mântul, apele, subsolul, averea, bogăţia poporului român. Aveţi ceva împotrivă? Vindeţi-o dumneavoastră! Cum, nu ştiţi ce are România, avere şi proprietate? Sub­soluri, baraje, fabrici şi uzine, pe ro­mâ­neşte“. Cheia acestui proiect inspirat de Florin Georgescu nu este însă salv­gar­darea „avuției naționale“, orice va fi fi­ind aceasta, ci revenirea la stat a tu­tu­ror activelor dobândite în urma unor pri­vatizări frauduloase. Acelaşi lucru ar tre­bui să se întâmple cu activele obţinute în mod fraudulos la Fondul Proprietatea. Cu alte cuvinte, nu doar blo­ca­rea pri­va­tizărilor, ci naționalizare și re­ve­ni­rea în for­ță a statului în economie.

Nici PNL nu a scăpat oportunitatea de a-și manifesta patriotismul economic, pe care și l-a manifestat prin Legea Supermarketurilor, care obligă marii re­taileri să achiziționeze produse ali­men­ta­re în proporție de 51% „pe lanțul scurt de aprovizionare“ locală și regională.

Așadar, nu numai Ghiță, Marian Mun­tea­nu și ortdocșii geto-daci vor să pro­te­je­ze „capitalul românesc“ și resursele țării de străini. Vorbim de un fenomen trans­par­­tinic, ca și corupția, de altfel.

Ce urmăresc naționaliștii: o Românie ruptă de Occident

Scopul final al ideologilor noului naționalism este să recâștige controlul unei oligarhii restrânse asupra mecanismelor de exploatare a resurselor prin intermediul instituțiilor statului.

În pofida inflației recente de partide na­țio­naliste - Partidul România Unită, Ali­an­ța Noastră România, Forța Națională -, ni­ciunul dintre acestea nu reușește să strângă un număr suficient de voturi ca să treacă pragul electoral. Ultimele două sondaje realizate de TNS, pentru USR-ul lui Nicușor Dan, și de Agenția de Rating Politic dau, cu cifre diferite, aceeași ie­rar­hie a partidelor care vor intra în par­la­ment: PSD, PNL, USR, ALDE și UDMR. Un­de se regăsește așadar electoratul na­țio­nalist? Astă-vară, după referendumul din Marea Britanie, un sondaj IRES în­re­gistra 14% dintre români care ar vota pen­tru ieșirea din UE. Acest nucleu dur antieuropean și antioc­ci­dental nu se re­găsește în zestrea elec­to­rală a unui par­tid singular. Este fie îm­părțită între mai multe formațiuni, fie es­te dezinteresată de alegeri, nesimțindu-se reprezentată. Dimpotrivă, pare că aceste alegeri vor fi marcate de ascensiunea unei formațiuni cu origini civice, „oengiste“, cum este USR, cotat cu 10%, respectiv 9% din op­țiuni. Această ascensiune merge împo­triva curentului naționalist și poate re­prezenta, dacă va continua, o ame­nin­țare la adresa unei eventuale hegemonii PSD-ALDE după alegeri și, de aceea, va deveni ținta unor atacuri naționaliste tot mai violente. Tonul a fost dat deja de ace­lași Roșca Stănescu, care a calificat USR drept „un produs al unor ONG-uri cu profil antinațional de orientare glo­balistă“ și, desigur, „un partid controlat de rețeaua sorosistă“, și trebuie să ne aș­teptăm la o amplificare a acestor ata­curi, mai ales că USR dorește să-și aso­cieze imaginea de cea a premierului Da­cian Cioloș, acuzat la rândul lui că ar con­duce „guvernul ocultei multina­țio­na­le“. Cu cât aceste atacuri vor continua, cu atât șansele ca electoratul naționalist să se mute în tabăra PSD-ALDE cresc, ce­ea înseamnă că PRU, ANR, FN etc. sunt gândite ca „iepuri“ ideologici care să aducă la capătul cursei o majoritate confortabilă pentru alianța Dragnea-Tă­ri­ceanu, salvatorii fermierilor români, ai pro­ducătorilor români, ai capitalului ro­mânesc și ai credinței ortodoxe stră­mo­șești de asaltul neocolonialiștilor occi­dentali.

Miliardarul american George Soros  este ţinta naţionaliştilor români.

Aceste calcule și strategii electorale re­prezintă însă numai una dintre mizele resuscitării naționalismului xenofob. Cele­lalte sunt mult mai întunecate și mai pe­riculoase pentru viitorul României. Unul dintre reproșurile aduse „rețelei so­ro­siste“ și „sorosismului“ este „glo­ba­lis­mul“ sau „capitalismul global“. Această acuzație nu este originală, ea este pre­luată din arsenalul formațiunilor po­pu­liste din Occident, de la alt-right la ex­trema stângă, de la Donald Trump la Viktor Orbán, de la Marine Le Pen la Po­demos, la Mișcarea 5 Stelle, la Syriza. În cazul Europei de Est, știm cum arată aceas­tă teorie: transformarea țărilor din Est în piețe de desfacere, preluarea in­dustriei și resurselor „naționale“ pe ni­mic și transformarea populației în mână de lucru ieftină. Dar care ar trebui să fie riposta? Protecționism economic și ie­șirea din circuitul comerțului global? O le­gislație ostilă care să descurajeze in­vestițiile străine? Reorientarea spre Ru­sia și China, așa cum pledează deschis Adrian Năstase și Victor Ponta? Na­țio­na­lizarea companiilor private sau chiar ex­proprierea proprietăților private? Oricare din aceste „măsuri“ ar produce o catas­trofă economică pentru România, în pri­mul rând pentru că ar încălca toate an­gajamentele luate de România prin ade­rarea la Uniunea Europeană și ar pro­du­ce o ruptură între România și Europa, prin­cipala piață de desfacere pentru pro­dusele românești. Și atunci, care e obi­ectivul? Dacă revedem toate măsurile „pa­triotice“ de mai sus, ele au un element comun: întărirea masivă a ro­lului statului în economie și în societate. Scopul final al ideologilor noului nați­ona­lism este să recâștige controlul unei oli­garhii restrânse asupra mecanismelor de exploatare a resurselor prin intermediul instituțiilor statului, pe care încep să îl piardă prin privatizări, transparentizare, adaptarea procedurilor privind achizițiile la normele europene și anticorupție, toa­te susținute de ONG-urile și de pu­bli­ca­țiile prooccidentale „sorosiste“. Iar dacă prețul plătit este o ruptură de Europa și reorientarea spre Rusia, aceste grupuri de interese par dispuse să îl plătească. În fond - nu-i așa? -, rușii ortodocși și co­rupți ne sunt mai aproape decât ame­ri­canii, capitaliști, străini și pe deasupra și evrei, nu?