„Profesioniștii“ politicii și politica de cadre: cum o să arate listele?

Ce se mai poate aștepta de la cele două partide dominante la scrutinul din 11 decembrie? Cum se mai poate proiecta perspectiva unor alegeri cu ofertă electorală reală, asistând la negocierile deschise ori bănuindu-le pe cele ascunse ochiului public și care nu fac decât să alimenteze gustul amar, descurajarea și convingerea unei lipse fundamentale de alegere?

Raluca Alexandrescu 11.10.2016

De același autor

 

Democrația nu arată actualmente grozav, nu numai în România, dar nici în alte țări ale UE, considerate odinioară, pe bună dreptate, bas­ti­oane (în sensul uneori cel mai concret!) ale democrației. Atacul împotriva dreptului elementar al fe­mei­lor de a decide asupra pro­priu­­lui corp, dusă de ceva vre­­me de regimul cu vizibile aspirații autocrate al lui Ja­ro­sław Kaczyński (care nu mai are nicio funcție oficială) și al Partidului Lege și Justiție (PiS) a scos în urmă cu o săp­tă­mâ­nă în stradă sute de mii de fe­mei, la Varșovia și în al­te mari orașe din Polonia. Alături, în Ungaria, Viktor Orbán a chemat cetățenii la un re­fe­rendum ca­re să tranșeze cotele de refugiați dis­cutate la nivelul UE. Spre deosebire de Po­lo­nia, unde mo­bilizarea civică a fost exem­pla­ră - și a con­dus la respingerea, cel puțin în această formă, a proiectului de lege în Seim -, în Ungaria, nu­mai o problemă tehnică - pra­gul de validare a referendumului (peste 50% prezență) - a de­­terminat nerecunoașterea re­zultatului aces­tu­ia. Cele două cazuri nu îm­păr­tășesc aceeași pro­blematică, se va obiecta. Cu toate acestea, ele (îm­preună cu dez­ba­te­rea pri­vind selecția clasei politice în România) au o rădăcină co­mu­nă, și aceasta este starea de­mocrațiilor contemporane.

 

Guvernele sau parlamentele aces­tor regimuri se numesc de­­mocratice, activează într-un regim politic asumat ca de­mo­cratic, produc regulat con­sultări sau acte de natură for­mal democratică - referen­du­muri, alegeri etc. -, utilizează instrumentarul lingvistic al de­mocrației, dar cu toate aces­tea s-au îndepărtat de la sen­sul fundamental, autentic al unei funcționări democratice. Mai sim­plu spus, arată ca o democrație, vorbesc ca o de­mocrație, dar nu (mai) sunt, fun­da­men­tal, o democrație. Într-un articol publicat în ia­nua­rie 2016, profesorul Jan-Werner Mül­ler (citat de politologul Jeffrey Isaac cu ocazia unei in­teresante conferințe pronunțate la Bu­curești săptămâna trecută) analizează cazurile de de­rapaj în democrațiile europene, res­pin­gând în fapt umbrela întinsă inițial de Viktor Orbán, ace­ea a unei așa-zise „democrații ili­be­rale“. Un regim democratic autentic, spune el - și o întreagă tradiție de gândire politică deo­po­trivă -, trebuie să manifeste respect real pen­tru drep­tul la liberă exprimare, pentru drep­turile mi­no­rităților și pentru selecția au­tentică a repre­zentanților.

 

O analiză a cazului românesc se impune - nu ne­apărat în parametri identici, dar măcar si­metrici. Selecția democratică pare a fi viciată încă mult înainte de startul în alegeri, prin frâne legislative puse în fața unor jucători po­litici exteriori sistemului. S-a modificat Legea partidelor, ce-i drept, dar s-au menținut ba­ri­e­re aproape de netrecut pentru participarea la cursa electorală. În plus, dacă legea ar fi res­­pectată deopotrivă de toate partidele po­li­tice, orașele și satele țării ar trebui să fie in­vadate la această oră de voluntari PSD și PNL tră­gându-ne de mânecă pentru o semnătură.

 

Reprezentarea corectă prezintă și alte vicii de structură, evidente în selecția cadrelor ori a can­didaților. PSD și PNL nu dau semne că ar dori ameliorarea listelor, curățarea sau mo­bi­larea lor cu persoane demne de alegerea de­mocratică reală. Cu puține excepții, partidele dominante - cartelizate - preferă, în con­ti­nua­re, menținerea pe locuri eligibile a clien­telei disciplinate de partid ori împrospătarea lor cu figuri publice cel puțin discutabile, din pers­pec­tiva competenței în materie. Ideile năs­truș­nice în materie de recrutare etalate la sfâr­și­tul săptămânii trecute de Alina Gorghiu, pre­șe­dinta PNL, au făcut deliciile - amare! - ale pu­blicului și presei. În același timp, pe lis­tele de la Iași se pare că nu își află locul is­torici re­pu­tați, propuși inițial. Selecția cadrelor este o me­todă extrem de insidioasă de viciere a pro­ce­sului democratic. Nu degeaba teoria de­mo­cra­ției rezervă, de la bun început, un loc spe­cial capitolului dedicat profesionalizării în po­litică.

 

Problema, în România sau aiurea, nu este lip­sa acestor persoane calificate. Nici a insti­tu­țiilor de învățământ create să contribuie la pro­fe­sio­na­lizarea personalului din adminis­tra­ția publică centrală sau locală ori din insti­tu­țiile re­pre­zen­ta­tive ale statului. Partidele pre­feră însă alte cri­terii, în vreme ce tineri școliți în domeniu stau și așteaptă pe la uși ori aleg să plece în străinătate. Consiliul Național al Rec­torilor, în­trunit sâmbătă la Târgu Mureș, constata că exis­tă o lipsă de corelare a ofertei univer­si­tă­ți­lor cu piața muncii: dar poate, mă­car în anu­mi­te domenii, am putea să ne în­trebăm dacă pia­ța muncii nu este ea însăși, în anumite do­me­nii, pervertită de curioase prac­tici de selecție.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22