De același autor
Lovitură de taxe în parlament! Liderul social-democraţilor, în încercarea de a-l depăşi pe fostul premier Victor Ponta la favoruri economice cu iz electoral, a şters, dintr-o lovitură, 102 taxe de pe faţa facturilor. Mă rog, 101, ca-n desenele animate, deoarece se pare că, la o privire mai atentă, una dintre taxele astea parafiscale alunecase de două ori în textul reglementării. Sună însă bine, aşa, electoral, să tai taxele, îl despovărezi pe bietul contribuabil de tot soiul de mici plăţi care-l chinuiau.
În ciuda titlurilor din presă, acestea nu sunt taxe în înţelesul clasic, ci ţin de parafiscalitate, adică banii colectaţi nu se duc la buget, fiind folosiţi pentru acoperirea costurilor prestării serviciilor respective. Deci e cumva vorba de tarife pentru servicii oferite. Desigur, nu este nimic rău în faptul că anumite aprobări se obţin gratis, însă trebuia, poate, să fi fost elaborată o analiză care să descrie de unde vor veni banii. Cei care au scris legea au subestimat, ca de obicei, efectul acesteia asupra bugetului de stat. Ministrul Finanţelor contrazice estimarea de impact bugetar de numai 0,07% din PIB şi avansează procentul de 0,2%. Dacă după ştergerea acestor taxe bugetul este apăsat de costuri mai mari, atunci fie serviciile scad calitativ, fie se mai adaugă un argument pentru creşterea taxelor acelora adevărate, impozitele pe venit şi pe profit.
Din păcate, această lege a fost articulată la repezeală. Două aspecte par să fi contat: cifra - să fie rotundă şi spectrul larg de aplicare, de aşa manieră ţintit, încât să influenţeze cât mai mulţi votanţi. Cât se poate de mulţi. Aşa se explică de ce se şterge acum taxa pentru eliberarea cazierului fiscal, care se eliberează, ştiu iniţiatorii legii, „pe hârtie“ sau electronic, deşi guvernul renunţase la tariful cu pricina cu câteva luni în urmă.
Desigur, dispariţia multora dintre aceste taxe parafiscale va fi binevenită, reuşind să reducă birocraţia şi timpul pierdut la ghişee. Multe dintre aceste taxe parafiscale au fost născocite şi livrate contribuabililor chiar de guvernele social-democrate, atunci când bugetul era şi mai fragil şi când trebuiau finanţate anumite activităţi. E hazliu ca, acum, acelaşi grup politic să renunţe la ele, cu zgomot electoral. Pe de altă parte, excesul de taxe parafiscale a fost deja corectat, deoarece în urmă cu câţiva ani au fost şterse cam 100 de astfel de tarife, după o analiză completă. Taxele care au rămas au fost păstrate deoarece nu se identificase sursa de finanţare care să acopere costurile serviciilor respective. Cum spuneam, a lipsit în zilele premergătoare votului o analiză complexă, la zi, care să desfăşoare toate efectele renunţării la aceste taxe, de la bani smulşi bugetului până la eventualitatea reducerii locurilor de muncă, acolo unde nu sunt bani sau dispare serviciul. Nimeni nu vrea să plătească taxe aiurea şi, ca atare, probabil că multe dintre plăţile acestea puteau fi şterse, dar nu aşa, în grabă.
Totuşi, obiceiul de a lansa în preajma alegerilor bombe de acest tip, care răstoarnă calculele unui buget atât de suplu, este periculos. În goana lor după voturi, politicienii împrăştie cu bani şi promisiuni şi, uneori, fac gesturi bizare şi periculoase pentru echilibrele ţării. Să ne reamintim majorările de salarii şi pensii lansate de apă de Cabinetul Tăriceanu, în timp ce economia noastră „duduia“, iar cea internaţională intra în criză. Cheltuielile nesăbuite au costat scump şi au apăsat bugetul, adâncindu-i un deficit greu de finanţat.
Un alt exemplu de euforie legislativă electorală este setul de legi privind creditele ipotecare, celebra „dare în plată“ şi legea conversiei creditelor în franci elveţieni. Lasă că Legislativul nostru i-a uluit pe experţii Băncii Centrale Europene cu aplicare retroactivă a reglementărilor, ceea ce, între altele, sfidează Constituţia României. Dar efectele s-au răsfrânt fără milă asupra celorlalţi clienţi ai băncilor, asupra mulţimii tăcute care are acum nevoie de un sfert din sumă pentru a-şi cumpăra o casă. În plus, riscăm să ne consolidăm reputaţia de ţară imprevizibilă, ceea ce în piaţa financiară globală se traduce prin „nerecomandat investiţiilor“.
Toate aceste legi au atracţia lor specială: categorii întregi de oameni „izbite“ de efectele lor. Un populism de esenţă tare, care se manifestă invariabil în an electoral. Din păcate, populismul afectează negativ economia. Nicio ţară din lume nu a reuşit să creeze bunăstare cu bugete fragile, subţiri, cu datorii mari şi cu economie slăbită şi nefrecventabilă, ocolită de investitori.
