„Moştenirea“ Colectiv

Se puteau petrece lucrurile şi altfel după Colectiv? Se putea schimba într-un an o ţară bolnavă de multe? Ce s-a făcut bine şi ce nu în, până la urmă, scurtul intermezzo tehnocrat? Sunt întrebări care se impun acum, la ceas de comemorare, de bilanţ şi în prag de alegeri.

Anca Lazarescu 01.11.2016

De același autor

 

La un an de la tragedia din Colectiv, nu i-am pedepsit încă pe cei vinovaţi de distrugerea atâtor vieţi. Unii dintre cei care, din postura de tartori ai unui sistem corupt, au permis ca o astfel de nenorocire să se petreacă – precum Victor Pon­ta sau Nicolae Bănicioiu - pozează acum în victime ino­cente ale ei şi se pregătesc să-şi relanseze carierele po­li­tice în alegeri. Ba mai mult, lansează scenarii mincinoase despre ce s-a întâmplat la Co­lectiv şi după, pe scena p­o­li­tică.

 

Am schimbat un guvern, dar avem dubii că instituţiile statului s-au în­sănătoşit cu adevărat. S-ar putea repeta o ase­menea tragedie? Da, spun reprezentanţi ai sistemului medical. Am strigat „Corupţia uci­de!“, dar, când a fost să ne alegem primarii, am mers tot pe mâna celor cu probleme în justiţie, unii aflaţi în puşcărie. Ne-am fi dorit să apară o clasă politică nouă, oameni fără pată şi plini de competenţe. Nu s-a întâmplat chiar aşa, dar câţi dintre noi s-au implicat şi angajat cu adevărat într-un asemenea de­mers?

 

Sunt realităţi din partea goală a paharului nu­mit anul de după Colectiv. Atunci, furia te­ri­bi­lă şi durerea îngrozitoare au stârnit o revoltă pe măsură. Presiunea străzii înlăcrimate, prea sătule oricum de minciună şi de corupţie, a obligat un premier compromis să-şi dea de­mi­sia. Preşedintele a de­sem­nat un premier tehnocrat. Nu ştim exact nici azi cum şi-a for­mat Dacian Cioloş echipa, da­că şi-a ales singur colegii sau unii i-au fost impuşi. Une­le nume au stârnit neîn­cre­dere de la bun început: Petre Tobă sau Adrian Curaj. S-a dovedit că temerile erau jus­tificate. Nume precum cel al lui Raed Arafat nemulţumesc şi acum, din păcate. Aşteptările au fost eno­r­me.

 

Guvernul a trecut în parlament - singurul spri­jin pe care l-a primit de la acesta – dar, fără susţinere politică, Cabinetul tehnocrat a fost obligat la un slalom pentru a se menţine pe po­ziţie. Multe din actele promovate şi din punctele de vedere adresate parlamentului au fost încălcate, deturnate sau respinse. Gu­vernul nu a scăpat de ameninţări directe, cri­tici şi atacuri violente, unele pline de naţio­na­lism şi xenofobie greţoase. Manifestările de acest tip au înregistrat o recrudescenţă teri­bi­lă odată cu apropierea alegerilor. Nu s-a pu­tut pune problema măsurilor radicale sau cu implicaţii majore. Totuşi, unele au zdruncinat sistemul înţepenit sau mafiot. De exemplu, deciziile luate în educaţie în mandatul lui Mir­cea Dumitru.

 

Dar, şi aici vedem din partea plină a paha­ru­lui, Guvernul Cioloş a reintrodus nor­ma­litatea şi încrederea în spaţiul cetăţean-au­to­ritate. Au dispărut aroganţa şi minciuna. Ero­rile de par­curs s-au făcut, aş îndrăzni să spun, mai de­grabă din lipsă de experienţă şi incom­pe­tenţă, decât din rea-credinţă și s-a încercat corectarea lor ulterioară. Nu e clar ce va fi după alegeri, dar s-ar putea ca unele nume din Cabinet să rămână ca repere la for­marea viitorului guvern. Şi acesta este un câştig.

 

Guvernul şi-a îndreptat atenţia (cu mai mult succes în formula actuală a echipei) spre o agendă aproape de cetăţean şi de „moş­te­nirea“ Colectiv: sănătate, justiţie, educaţie, debirocratizare. Sunt zonele care au trezit emoţii şi reacţii din partea societăţii şi a pre­sei. Să nu uităm ecourile la dezvăluirile din scandalul Hexipharma, nenorocirile cauzate de corupţia din sistemul medical, problema doc­toratelor.

 

Poate o altă traiectorie ar fi avut lucrurile da­că preşedintele Iohannis forţa anul trecut pen­tru alegeri anticipate. Nedorite de PSD, ale­ge­rile l-ar fi putut propulsa – nu avem vreun fel de garanţii – chiar pe Dacian Cioloş în fruntea guvernului. De această dată, un guvern cu legitimitatea oferită de alegeri, bucurându-se de sprijin parlamentar, capabil să-şi impună măsurile pe care le iniţiază.

 

A existat atunci, în favoarea alegerilor la ter­men, şi argumentul nevoii de partide noi şi al reformării celor existente. Pentru a avea, în fi­ne, ocazia de a da un vot pozitiv, cu inima îm­păcată. Presiunea societăţii şi a străzii a mai curăţat şi din mizeria clasei politice. L-a scos din joc, de exemplu, pe Gabriel Oprea. A for­ţat apariţia unui partid nou, USR, aducând în prim-plan câteva figuri credibile şi interesante. Fără o identitate ideologică foarte clară, dar un partid-altfel cu oameni tineri şi neimplicaţi în scandaluri de corupţie, în ciuda câtorva nume contestate pe considerente ideologice. PNL s-a lepădat, în linii mari, de cei cu pro­bleme în justiţie (inclusiv de fostul copre­şe­dinte Vasile Blaga) şi a căutat să vină şi cu per­sonalităţi din afara politicii. PSD nu a ino­vat mai deloc, dar i-a mai ascuns, la rândul său, pe penali. Ce nu au reuşit deloc partidele să-şi înfrângă a fost populismul şi demagogia, materializate într-un an electoral în legi pentru care am putea plăti, la modul cel mai propriu, cu toţii. Iniţiatorii acestora sunt frun­taşi pe listele partidelor.

 

Oferta electorală putea fi mai de calitate, vo­tul însă este o obligaţie. Mai ales acum. Altfel, riscăm să ne batem sigur joc de „moştenirea“ Co­lectiv. La fundul sacului am fost deja, atunci când a fost posibil ca 64 de tineri să-şi piardă viaţa în flăcări. Mai jos nu există. Răspunsul la întrebarea dacă s-a schimbat ceva după Colectiv trebuie să aibă în vedere menţinerea câştigurilor acumulate în acest an. Sunt şubrede şi pândite de multe pericole. „Moştenirea“ Colectiv poate să devină doar o suflare de vânt...

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22