De ce alegem prost?

Se revoltă în noi spiritul democratic atunci când un actor politic ca Dacian Cioloș ne refuză dreptul sacrosanct de a alege, drept pentru care suntem dispuși să îl catalogăm degrabă ile­gitim ori, cel pu­țin, impur din punct de ve­dere demo­cratic, dar, cum­va, nu avem nicio proble­mă cu op­țiunile care ne sunt puse pe masă. O dată la patru ani, alegem în mod consecvent con­dam­nați penal, corupți, incom­petenți și nulități, ca și cum între dreptul fun­da­mental de a alege și res­pon­sabilitatea civică nu ar exista nicio le­gă­tură.

Nu există niciun motiv pentru care o co­munitate rațională să aleagă un personaj pre­cum Cătălin Cherecheș în funcția de pri­mar. În fond, omul a fost prins în fla­grant luând mită, iar a-l alege este echi­valent cu legitimarea corupției prin vot. Alegătorii din Baia Mare nu numai că au validat furtul, dar au validat furtul din pro­priile buzunare, ceea ce pare absurd. Cum poate vota cineva împotriva pro­prii­lor interese, când are la dispoziție surse suficiente de informație pentru a-și forma o opinie competentă?

Exemple avem cu nemiluita. Dacă acum patru ani votul masiv pentru USL ar putea fi explicat prin furia și frustrarea față de mă­surile de austeritate ale Guvernului Boc, nimic nu putea justifica cele 16 pro­cen­te obținute de PPDD, când era clar că aveam de-a face cu o fraudă flagrantă de la cap la coadă, un partid creat cu sin­gu­rul scop de a fi vândut ulterior bucată cu bucată oricui ar fi reușit să formeze o ma­joritate, deci să livreze beneficii non­po­litice.

Cum ar putea cineva în 2016 să voteze cu Victor Ponta, un personaj care s-a dovedit în mod repetat atât de lipsit de orice urmă de onestitate (dincolo de do­­sarele de la DNA), atât de găunos, de iresponsabil și de plin de sine, încât es­te de-a dreptul periculos? Cum ar putea cineva valida democratic un personaj precum Liviu Drag­nea, un om condamnat pentru vici­e­rea procesului democratic? Cum poate vo­ta cineva care manifestă o mi­nimă preo­cu­pare pentru viitor cu Ecaterina Andro­nes­cu, care a făcut în 20 de ani mai mult rău învățământului decât putea Ponta visa? Cum poate vota cineva cu Tăriceanu și co­lecția sa de abonați la Rahova sau cu ci­ne­va ca Teodor Atanasiu, omul care și-a bă­tut joc de tot ceea ce mai rămăsese „li­be­ral“ în Partidul Na­țio­nal Liberal? Cum ar pu­tea un om de bu­nă-credință să pună ștam­pila pe numele Elenei Udrea sau pe cel al lui Traian Bă­sescu, după atacurile ob­scene ale acestora la adresa DNA și a Co­druței Kövesi?

Dacă am alege onest și, mai ales, res­pon­sabil, ar trebui să refuzăm asemenea non­opțiuni până când partidele vor fi forțate să își curețe „grajdurile“ politice și să pro­pună candidați onești, competenți și re­prezentativi. Nu este democratic să boi­cotăm alegerile și să refuzăm procesul de­mocratic? Dar nici să alegi între An­dro­nescu și Nicolăescu nu e cine știe ce ma­nifestare plenară a democrației, mai de­gra­bă un simulacru. Ruptura dintre exer­ci­tarea dreptului la vot și responsabilitatea civică și politică a alegătorilor a devenit evidentă odată cu eșecul votului uni­no­minal. În 2012, românii ar fi ales absolut in­diferent pe oricine candida sub sigla USL și, dacă nu ar fi existat sistemul ab­solut fantezist și disfuncțional creat de Cris­tian Pârvulescu, am fi avut un par­la­ment cu 95% USL, rezultat care nu poate fi caracterizat sub nicio formă drept o do­vadă de responsabilitate. Ca efect al aces­tui deficit de asumare, ne-am întors la votul pe liste, ceea ce înseamnă, în esență, că ne-am grăbit să ne debarasăm de po­va­ra responsabilității și să o plasăm, din nou, pe umerii partidelor. Dar acest trans­fer nu dă și nici nu poate da vreodată re­zultate, pentru că partidele nu sunt nicio­dată responsabile, dacă nu sunt forțate să devină astfel și, în final, vom avea aceeași clasă politică de proastă calitate și co­ruptă.

Această golire de substanță a clasei poli­ti­ce cu complicitatea alegătorului poartă în si­ne pericolul decredibilizării sau, mai grav, al deturnării însuși procesului de­mo­cratic. Pentru demagogi populiști precum Tă­riceanu, Dragnea, Ponta sau Băsescu, vo­tul legitimează orice, inclusiv corupția. Din momentul în care listele de penali ai partidelor vor primi votul cetățeanului, vor putea pretinde că, fiind învestiți cu cea mai înaltă legitimitate democratică, își pot permite să calce în picioare statul de drept, așa cum au mai făcut-o și în tre­cut, și, la limită, pot distorsiona după cum poftesc democrația însăși.

PSD nu are cine știe ce program de guvernare, dar are un plan politic cât se poate de clar și de explicit. Liviu Dragnea le-a trasat pesediștilor sarcina să ocupe poziții-cheie în toate comisiile de spe­cia­litate ale parlamentului, cu scopul de a influența decisiv procesul legislativ. Din experiențele anterioare (comisiile juridice, comisia de învățământ din Senat), acest control nu a fost niciodată exercitat în sensul îmbunătățirii calității legislației și a actului guvernării, ci aproape întotdeauna pentru a servi interesele clientelei politice, ale grupurilor politico-economice și ale politicienilor cu dosar penal.

De aceea, anul acesta este mai important ca oricând să nu mai alegem prost și să re­facem legătura dintre drepturile demo­cra­tice și responsabilitatea publică. Nu, par­tidele nu sunt toate aceeași mizerie, așa cum clameză inamicii democrației. Votul chiar contează, cu condiția să fie exercitat responsabil.