America (in)dispensabilă

Și asta în spe­cial în zona alianțelor tradiționale ale SUA, transformate într-o țintă pre­dilectă de Donald Trump. Spre exemplu, în sondajul prezentat de Pew Research Cen­ter în iunie, neîncrederea în capa­ci­ta­tea lui Do­nald Trump de a gestiona afa­ce­rile globale atinge cote de 92% în Canada și de peste 80% în Germania, Franța, Ma­rea Britanie, Spania, Australia, Japonia. Cu totul altfel este percepută candidata Par­tidului De­mo­crat, care are o cotă de în­credere de peste 70% în Germania, Sue­dia, Franța, Olanda, Japonia, Australia și de peste 50% în Ma­rea Britanie, Italia și Spa­nia.

Și cel mai recent dintre aceste sondaje, rea­lizat de WIN și Gallup International, ne arată că în majoritatea națiunilor este pre­ferată candidata democrată. Ea în­re­gistrează o cotă de susținere de peste 80% în Finlanda, Coreea, Marea Britanie, Por­tu­galia, de peste 70% în Franța, Germania, Ita­lia, de peste 60% în Japonia și Australia și de 51% în Bulgaria (unde Trump pri­mește o susținere de 26%).

Sugestiv, singura țară în care Trump este preferat este, desigur, Federația Rusă, un­de ar fi votat de 57% din electorat. După cum observa recent Anatol Lieven în re­vista Survival: „Putin, la fel ca Trump, este în mare parte produsul unei reacții naționale împotriva efectelor negative ale globalizării“. Încă și mai sugestiv este faptul că Trump are susținerea liderilor miș­cărilor antisistem și anti-establishment din Europa, „care reacționează împotriva combinației de transformare economică, declinul vechilor clase muncitoare și mi­grația în masă“, precum Nigel Farage (și care îl vede pe Trump ca pe un nou Ro­nald Reagan), Marine Le Pen (cea care a spus că pentru Franța oricine este mai po­trivit decât Hillary Clinton) sau a pre­mie­rului Viktor Orbán, care a spus, prin­tre altele, că „politica externă a demo­cra­ți­lor este rea pentru Europa și mortală pen­tru Ungaria“, accentuând faptul că „Un­garia este împotriva exportului de­mo­cra­ției și se opune migrației“. Ce nu clarifică șeful guvernului de la Budapesta este cum se reconciliază sprijinul arătat de Trump pentru Putin, în special în ceea ce privește campania Rusiei din Siria și care, prin asediul Alepului, nu poate decât să ge­ne­reze alte zeci de mii de imigranți care, în cele din urmă, vor presa tot Europa? În con­trast, Hillary Clinton propune crearea unor „zone sigure“ la granițele Turciei și Iordaniei, care să oprească și să protejeze fluxul de migranți.

Însă, pe fond, din perspectiva undelor de șoc și a consecințelor unei eventuale ad­mi­nistrații Trump, marele pericol stă în frag­mentarea masivă a Vestului democratic în­tr-un moment în care păstrarea coeziunii blocului, strângerea rândurilor, ener­gi­za­rea euro-atlantismului trebuie să redevină o prioritate. Or, capitalul simbolic și de pre­siune pe care îl exercită Casa Albă ră­mâ­ne imens. Cum va arăta Vestul și ce cre­dibilitate ar mai avea cu un președinte care nu crede în alianțele tradiționale, în de­mocrația americană, care admiră și se simte mai aproape de Putin și com­por­ta­mentul Rusiei? Va mai rămâne America un arsenal al democrației și al ordinii li­berale postbelice? Ce autoritate simbolică și morală ar avea o administrație Trump în mobilizarea democrațiilor de pre­tu­tin­deni? Sub Trump, decuplarea SUA de alia­ții săi ar putea să devină o realitate de fac­to. Mai mult, diversele forțe ostile atlan­tis­mului din Europa ar putea folosi un astfel de moment de oportunitate pentru a-și promova propriile proiecte concurente și care în timp se pot maturiza în veritabile al­ternative (vezi discuția despre armata eu­ropeană).

Nu în ultimul rând, spre deosebire de Trump, Clinton afirmă hotărârea de a apă­ra ordinea postbelică în care America a avut rolul de arhitect principal. În această lectură, America rămâne „puterea indis­pen­sabilă“ și custodele său. Clinton în­țe­lege urgența momentului și faptul că ne aflăm într-o eră care va fi modelată de re­venirea competiției cu marile puteri și, în consecință, de capacitatea de a rezista re­vizionismului lor. Iar mobilizarea de­mo­crațiilor occidentale în această direcție rămâne esențială.