Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



America s-a schimbat. Să ne pregătim pentru schimbarea lumii
2016-11-10
7
Epoca Obama s-a încheiat cu repudierea totală a moştenirii sale politice, lăsându-l în urmă pe Trump, candidatul cu profilul politic şi intelectual totalmente contrar modelului de guvernare de până acum;

 

 

Puncte cheie:

  • Epoca Obama s-a încheiat cu repudierea totală a moştenirii sale politice, lăsându-l în urmă pe Trump, candidatul cu profilul politic şi intelectual totalmente contrar modelului de guvernare de până acum;
  • Balansarea puternică spre opţiunea Trump vine cu toate consecinţele de politică internă şi externă, economice, sociale şi culturale care decurg din această dramatică schimbare a opţiunii fundamentale a Americii;
  • Victoria lui Trump consacră consolidarea curentului anti-sistem la nivelul democraţiilor occidentale, al cărui prim semn major a fost victoria taberei Brexit în Marea Britanie, pe 23 iunie a.c., la care se adaugă semnale rău prevestitoare din Franţa şi Germania, dinspre partide naţionaliste aflate în ascensiune. Se naşte un nou tip de sensibilitate politică şi intelectuală în Occident;
  • Au fost trei linii majore de clivaj în discuţie: falia sistem vs. anti-sistem (dimensiunea politică), falia globalism vs. americanism (dimensiunea economică) şi falia nerostită corectitudine politică vs. supremaţia albă (dimensiunea culturală). În toate cele trei bătălii a câştigat categoric Trump;
  • Se pare că majoritatea americanilor s-au săturat de mainstream-ul lor politic, de globalizarea pe care ei au creat-o acum 30 de ani şi care şi-a inversat acum sensul de acţiune, aducând profit Chinei şi umplând lumea occidentală de imigranţi, dar şi de principiul corectitudinii politice, care însemna, în esenţă, că o majoritate nu poate face tot ce doreşte într-o ţară, că minorităţile de orice fel sunt discriminate pozitiv, fiind aduse practic, prin drepturile legale conferite, pe picior de egalitate cu majorităţile;
  • Trump nu va face tot ce a promis în campania electorală, din tot fel de motive, dar va face suficient pentru a schimba America şi ordinea globală;
  • Să ne aşteptăm, în martie-aprilie, la un Summit Trump-Putin, care va marca începutul unei negocieri (deal) la pachet, pe diverse teme, Statele Unite-Rusia;
  • Să ne aşteptăm, în schimb, la o tensionare a relaţiilor Americii cu China, pe dosare economice şi politice, globale şi regionale;
  • Să ne pregătim pentru intrarea NATO într-un con de umbră şi de inactivitate politică, strategică şi militară, cel puţin pe durata următorului mandat de patru ani, dar nu la desfiinţarea NATO;
  • Să ne pregătim pentru o Uniune Europeană care va conta mai puţin pe America şi va căuta soluţii proprii de securitate, chiar dacă, realist vorbind, acestea ni se vor părea tuturor mai puţin credibile din punct de vedere militar;
  • România? România va trebui să lucreze cu administraţia Trump. Să căutăm urgent piste spre oamenii de încredere din echipa lui Trump, pentru a explica importanţa geostrategică a României în zonă (în caz că îi mai interesează zona), pentru a începe să construim încrederea şi legătura cu Casa Albă, esenţiale pentru menţinerea „parteneriatului strategic bilateral consolidat” Statele Unite-România în realitate, dincolo de cuvintele de pe o hârtie semnată acum câţiva ani. În următoarele luni, rolul Ambasadei României la Washington va fi uriaş, căci ambasadorul nostru şi serviciile de intelligence vor trebui să găsească urgent drumul cel mai scurt, cel mai de încredere şi cel mai eficient, prin conexiunile pe care să sperăm că le avem în echipa de campanie a lui Donald Trump, spre cel de-al 45-lea Preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Agomeraţia va fi mare la uşile noului star al politicii mondiale.

*

Asta a fost, s-a încheiat. Poporul american a vorbit. Pe toate cele trei linii de clivaj, respectiv falia politică (sistem vs. anti-sistem), falia economică (globalism vs. americanism) şi falia culturală nerostită (corectitudine politică vs. supremaţia albă), opţiunea Trump a triumfat. Americanii „şi-au luat ţara înapoi” într-o manieră care îi îngrozeşte pe cei 47% care au votat pentru Hillary Clinton, pe o parte din cei care au stat acasă şi mai ales pe cei mici din lumea occidentală, cum suntem noi, care mizau pe America pentru securitatea lor.

Sunt câteva observaţii fundamentale care trebuie formulate acum, înainte de a trece la predicţii şi sugestii pentru viitor. Unele le-am mai spus în analize anterioare, altele sunt o premieră. Unu: nimic nu e sigur în politica internaţională, nu există garanţii absolute, iar cine se complace în lozinci şi sloganuri se poate trezi peste noapte într-o lume schimbată. Doi: se confirmă teoria ciclurilor istorice şi a marilor alternanţe ale opţiunilor fundamentale, generaţia americană actuală punând punct unei paradigme liberale (în sensul american al termenului) şi de deschidere care se impusese treptat, începând cu epoca J.F.Kennedy şi valul protestelor tinerilor din 1968. Trei: America se închide, se întoarce cu faţa spre ea însăşi, ceea ce nu înseamnă că va dărâma tot ce a construit în lume în ultimele trei decenii, dar nu va mai face efoturi semnificative să apere vechea ordine globală liberală. Patru: este prima dată în istoria Statelor Unite când este ales un preşedinte care nu a avut nicio funcţie în serviciul public, şi asta spune ceva despre cât de tare îşi urăsc americanii establishmentul politic. Cinci: „gigantul adormit” s-a trezit, iar acesta era, aşa cum s-a formulat deja în media americane, the white American working class, cea mai frustrată categorie socială a Americii. Şase: din America profundă, din America rurală şi a orăşelelor de tipul Twin Peaks, de la fermele din Midwest, de la red-necks, şoferii de trucks şi de pe stadioanele de baseball unde obezii beau bere şi mănâncă hamburger şi popcorn (nu e nimic peiorativ în această descriere), a răbufnit mişcarea Trump, care a măturat sistemul. Şapte: perdanţii în această măsurare a forţelor sunt nu numai în politică (Partidul Democrat şi liderii Partidului Republican), ci şi universităţile de stânga, intelectualii liberali, mediile culturale şi artistice, mass-media mainstream etc. Opt: cea mai importantă dintre toate disputele care s-au tranşat astăzi este tocmai cea nerostită, tabuul Americii, adică înfrângerea „corectitudinii politice” de către dorinţa de revanşă a ideii de supremaţie albă. Nimeni, niciun analist, nu a dorit să vorbească explicit despre creşterea acestei frustrări în ultimii ani. Nouă: cu cât tabăra Clinton îl numea mai intens pe Trump „rasist şi sexist”, cu atât acesta creştea mai mult în sondaje. Aceasta este adevărata faţă a majorităţii tăcute a societăţii americane, încă albe, care nu avea acces (pentru că este profund ignorantă, ca şi o mare parte din susţinătorii lui Hillary Clinton de altfel, să nu ne facem iluzii) la poziţii guvernamentale şi politice, la cariere în universităţi, la mass-media, la dezbaterile intelectuale, şi se simţea exclusă din propria ţară. America profundă îşi neagă elitele. Zece: curentul anti-sistem nu se va opri la victoria lui Trump, ci va exista o creştere puternică a expresiei politice a frustrării clasei submijlocii şi în alte societăţi occidentale, începând probabil cu Franţa şi Germania în alegerile din 2017.

Dar ordinea globală Trump? Noul preşedinte va face doar o parte din ceea ce a promis, dar suficient ca să ne facă să simţim că trăim într-o altă ordine internaţională. Să ne aşteptăm, după inaugurare, în martie-aprilie, la un prim Summit Trump-Putin şi la un deal Statele Unite-Rusia pe un pachet de teme. Nu le anticipăm acum, vom reveni. Să ne aşteptăm la o tensionare severă a relaţiilor americano-chineze, pe dosare economice şi politice, globale şi regionale. Uniunea Europeană şi Statele Unite se vor distanţa în continuare iar semnarea Acordului de Liber Schimb TTIP, în condiţiile dorite de europeni, devine improbabilă.

Ca fapt divers, cred că unul din lucrurile pe care Trump le va face, tocmai datorită simbolismului şi controverselor din campanie, va fi zidul stupid dintre Statele Unite şi Mexic. Nu va fi, în mod evident, pe toată lungimea frontierei comune, nu va fi „de beton şi trei metri înalţime”, va fi un simulacru de zid (va exista un moment media al inaugurării lui, în stil Trump) şi va fi combinat cu alte măsuri de întărire a controlului la frontieră. Dar un zid va face, o caricatură de zid, ca să arate că îşi îndeplineşte promisiunile electorale.

România şi alte ţări din Flancul Estic al NATO vor trebui să intre urgent în „şedinţe de strategie” şi să îşi mobilizeze întreaga inteligenţă de stat de care dispun, pentru a găsi soluţiile de urmat pentru relaţionarea cu Statele Unite, în mandatul care începe pe 20 ianuarie 2017. Vom porni pe drumul spre noul lider de la Casa Albă cu vechea noastră asumpţie: „Lasă că nu este dracul atât de negru..”. Sună cinic, dar asta trebuie să facem. Voi reveni, pe larg, şi pe această temă, în săptămânile următoare.

În esenţă, Trump şi sistemul relaţiilor internaţionale vor trebui să convieţuiască. Şi o vor face. Lumea nu poate exclude America din calculele sale, pentru că este condusă de un Trump deocamdată nefrecventabil ca discurs (mai vedem în ianuarie 2017), iar America lui Trump nu poate supravieţui ca primă mare putere a lumii fără a relaţiona pozitiv cu Uniunea Europeană. Din aceste două considerente esenţiale va rezulta compromisul mandatului lui Donald Trump la Casa Albă.

 

Articol publicat pe contributors.ro

TAGS : trump obama clinton alegeri america anti-sistem corectitudine politica globalism
Recomandari
Comentarii
V Popa 2016-11-14
America nu isi neaga elitele, ci falsele elite. Un politician negru a admis cu lacrimi in ochi ca a fost un "whitelash", similar cu whiplash - lovitura de bici - in care cuvantul bici a fost inlocuit cu alb. A avut dreptate.

Corectitudinea politica i-a facut pe intelectuali sa isi autocenzureze gandirea, pentru a nu isi pierde locul de munca.

Afirmative action ori discriminarea pozitiva a adus in universitati tineri negri mediocri doar pentru ca erau negri, in detrimentul unor candidati mai buni albi. Acestia devin varful de lance al rasismului negru, care vad comploturi ale albilor peste tot si otravesc atmosfera zilnic.

Acuzatiile de falsa discriminare rasiala ii impiedica pe manageri sa sanctioneze angajatii lenesi ori lipsiti de talent iar pe politisti sa curete strazile de criminali. Iar paientii negrii ii santajeaza pe doctorii albi sa le dea droguri ori concedii medicale frauduloase.

Pana si accesul la toaleta din scoli de catre transgenderi a devenit un motiv de scandal.

Teama de repercursiuni negative este atat de mare incat pamenii de buna credinta evita sa isi faca datoria. Drepturile minoritatilor trebuie aparate, dar ele au devenit atat de agresive si de stridente incat omenii de bun simt s-au saturat.

Cat despre aparare, de mult am afirmat ca Romania treuie sa faca mai mult decat i se cere tocmai pentru momente ca acestea.
Gheorghe Popescu 2016-11-10
Pai domnule Naumescu, cine a oprit Romania sa-si perfectioneze capacitatile de aparare, lasate in paragina de 27 de ani? De citi (zeci) de ani se vorbeste de cupararea de avioane de lupta? De ce trebuie sa cumpere Roamnia doar vechiturile altora? De la Miguri 21 la F16? Dupa cite vad eu, coruptia e principalul vinovat, nu? Ne plingem de tigani ca cersesc peste tot, dar guvernul roman asteapta posmagii inmuiati? De ce trebuie sa pazeasca altii teritoriul romanesc? Pentru ca apoi sa-I acuzam ca necumpara tara bucata cu bucata, multumesc frumos! Ia puneti dumneavoastra mina si alegeti-va oameni responsabili sa va conduca, sa stie ce ii trebuie tarii asteia sa fie aparata eficient de toti dusmanii tarii, inclusiv de prietenii belicosi de la rasarit. Si mai ales sa fie aparata de cozile de topor din interior. Americanii se vor descurca, ca democratia lor e puternica, nu cred sa ii puna Trump pe butuci, dar nu stiu zau daca democratia de Dimbovita va supravietui seismului asta. Nu cu alde Ponta si Tariceanu, sau Dragnea, nu cu vuvuzelele de pe net, nu cu politica de corectitudine pe care Revista 22 o afiseaza fata de goarnele rusesti care-si fac veacul pe blogurile dumneavoastra. Sa nu-mi spuneti ca nu stiti ca profesoru si Andrei si toti derbedeii astia sint porpagnadisti rusi. Lasati-i sa-si faca de cap in paginile dumneavoastra, sa vedeti ce bine o sa va fie cind isi imprastie mizeriile putiniste. Ca doar ati mai fost pretini cu astia, de au adus tara la sapa de lemn.
Liviu 2016-11-10
1. Analiza e:
a. slaba, dar s-a mai vazut.
b. falsa, ceea ce e grav, dar scuzabil prin ignoranta autorului.
2. Corectitudinea politica - CP e un concept generos, dar a dus la abuzuri ingrozitoare, cum face si socialismul.
3. La adapostul CP au urcat in ierarhii prea multi idioti care s-au purtat dupa sabloanele PC.
4. Nu se mai vad oamenii si opiniile lor de atita PC care a innamolit totul.
5. Trump a fost votat nu pentru ceea ce este - a fost un vot al revoltei impotriva degenerarii politice si sociale.
6. Treaba asta cu suprematia alba e o aiureala; daca autorul crede ca a-ti dori sa traiesti in credinta ta, sa crezi in valorile tale si sa crezi ca meriti pentru ceea ce faci si nu pentru ceea ce esti, atunci fie, s-o numeasca si suprematie alba - ei si ? Ce e rau in asta ?
FLORIAN D. MIREA 2016-11-10
Chiar daca "mainstreamul" nu a este respins de o larga majoritate, faptul ca jumatate din America il respinge arata ca epoca "mainstreamului" (devierii lumii inspre extrema stanga) a trecut si ca societatea trebuie reformata radical. Populismul mainstream trebuie amendat cu o viziune sociala, economica si politica realista si functionala. In economie - competitie reala. In societate - prevalenta meritocratiei. In politica - corectitudine fata de toti cetatenii.
Felix 2016-11-11
Si reforma asta radicala va fi facuta de oameni noi, cum ar fi Gingrich, Giuliani, Christie.
Felix 2016-11-10
Votul popular a fost castigat de Clinton nu de Trump. Sigur, victoria lui Trump e perfect legala si toate ingrijorarile exprimate in articol sunt absolut justificate. Insa expresii de genul "majoritatea americanilor s-a saturat de mainstream" sunt pur si simplu false. Majoritatea americanilor a votat mainstream. Trump a castigat cu acelasi numar de voturi cu care Romney a pierdut.
Valentin 2016-11-12
A sustine ca majoritatea americanilor au votat cu Clinton e discutabil. Numararea voturilor nu s-a terminat, si din ultimele cifre, voturile lui Trump se apropie tot mai mult de cele ale lui Clinton - diferenta este de cateva mii. A spune in acest caz ca una din parti e majoritara inseamna a forta nota; mai precis si mai corect este sa spui: una din parti are cu putin mai multe voturi decat cealalta.
Total 7 comments.
3328
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori