De același autor
Peste noaptea alegerilor americane, Ponta, Ghiță, Udrea, Dragnea și alții din categoria penalilor și-au descoperit afinități cu Trump și cu așa-zisul antisistem american. De unde până unde? Cum se explică revelația? Ce beneficii le-ar putea aduce noua administrație? Răspunsul scurt îl aflăm din chiar declarațiile lor, cel lung din diverse articolașe și ziceri ale unor jurnaliști-giruetă precum Cristoiu și Ciutacu sau de pe site-uri mercenare ca Luju.ro, Flux 24 etc.
În esență, e vorba de speranța mărturisită deschis că Administrația Trump va pune capăt anticorupției „abuzive“, va trânti lacătul pe DNA, salvându-i astfel de dosare. Pe ce se bazează ipoteza lor e mai greu de înțeles, pentru că Trump, cu toate păcatele lui și dincolo de unele similitudini de comportament și populism cu ei, nici nu și-a băgat mâna în buzunarul statului, n-a avut treabă cu justiția și nici n-a fost uns candidat la prezidențiale pe bază de protecție sau conjunctural, ci în urma unor alegeri interne dure. Retorica anti-DNA le e asezonată cu temele favorite: naționalism, „sorosism“, „cioloșism“, „România-colonie“, „propagandă securistă“.
Ponta, de departe cel mai activ și vitriolant, afirmă, de exemplu, că alegerea lui Trump este o „oportunitate“ pe care ar fi util să o folosim, altfel vom ajunge „să ne transformăm în noul Stat ISIS în care totul se reduce la puşcării şi «speri să crăpi»“. De la Ghiță - teleportat de la o televiziune la alta, inclusiv la TVR, care miorlăie dupa taxă, în emisiunea antenistului Cristache de la care a primit dulci pupături de mâini -, aflăm că „speranţa românilor către Donald Trump“ e legată de „respectarea drepturilor omului [a se citi drepturile penalilor], de respectarea regulilor democraţiei (...), lucruri pe care mulţi dintre noi am început să le spunem cu voce din ce în ce mai gravă“. Vocea nu mai e gravă, ci amenințătoare de-a dreptul.
Penalii noștri trumpiști au însă obiective clare: presiune pentru înlăturarea ambasadorului SUA la București, Hans Klemm, un susținător (ca și alți ambasadori occidentali) al șefei DNA. Campania împotriva acestuia a căpătat aripi după alegeri, cunoscută fiind cutuma americană a schimbării integrale a administrației, peste 4.000 de persoane. Klemm va avea probleme după venirea lui Trump, proorocesc toți în cor. „Sunt curioasă ce se va întâmpla acum cu ambasadorul american din România şi cum îşi va schimba discursul, având în vedere că noul establishment politic din America militează pentru reducerea ingerinţelor în problemele interne ale altor ţări. Domnu’ Coldea, ceva probleme?“, scrie încântată Udrea pe Facebook. Cristoiu, mereu în coada doamnei, puncteză: „Dacă ieşea Hillary Clinton, SRI – Departamentul de spălat vase al Ambasadei SUA la București, ar fi avut asigurată conducerea ţării prin intermediul DNA“. Ciutacu dă asigurări că „binomul și ambasadorul SUA tremură de frică“.
Toți știu deja numele înlocuitorului, aruncat pe piață de două site-uri specializate în intoxicări și rostogolit rapid de EVZ, RTV și A3. Ar fi nimeni altul decât Darren White, personaj dubios, concediat de Ambasada Americană, fost șef la US Secret Service, partener cu Adrian Sârbu în firma American Security Consultants (potrivit HotNews), ale cărei acțiuni au fost puse sub sechestru de DIICOT în 2015 în dosarul penal care îl vizează pe Sârbu. Coincidență sau nu, prin primăvara lui 2016, Darren White este scos la înaintare de autodescoperitul Robert Turcescu pentru a da greutate campaniei anti-Kövesi. „Am îndoieli serioase cu privire la abilitatea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, de a fi neutră, corectă și obiectivă“, spunea White, spre deliciul penalilor și al presei aferente.
Nu e un secret că poziționarea ambasadorului Klemm în apărarea lui Kövesi - supusă unui linșaj care a mers până acolo încât a fost angajată firma israeliană Black Cube ca s-o compromită - a deranjat frăția anti-DNA, care l-ar vrea schimbat, la pachet cu „binomul“. (Apropo de frăție, în stenogramele scurse către Cristoiu, fostul SRI-ist Daniel Dragomir, aflat în arest, îi spune colegului Zorrela că „sunt o grămadă de oameni care sunt foarte interesați de acest proiect, de succesul său. Tocmai ți-am spus unii dintre ei...“. Le-o fi spus, dar Cristoiu le-a dat delete.) Nu e însă clar deloc că noua Administrație Trump va schimba discursul față de „lupta împotriva corupției și respectarea statului de drept“, dar e clar că penalii fac loby în sensul acesta. Iar treaba președintelui și a guvernului e să-l contracareze și să caute canalele prin care să explice, alături de multe alte lucruri despre România, care este importanța anticorupției.
Populismul și iresponsabilitatea pesedistă se agită și mai tare sub efectul trumpismului. Același băgăcios în seamă Ponta face bezele spre Moscova și ne sfătuiește să nu ne respectăm angajamentele față de NATO în ce privește alocarea a 2% din PIB pentru Apărare, așa cum cere insistent Iohannis. Efortul bugetar ar fi prea mare, susține el, dând exemplul Turciei, care „are deja o relație privilegiată cu Rusia“. Nu e vorba aici de afinitățile putiniste ale lui Ponta sau de înțelegerea fie și superficială a vreunei chestiuni de politică externă, ci de duplicitatea personajului. Însuși Ponta, în ianuarie 2015, ca premier în funcție, a semnat alături de toate partidele acordul cerut de Iohannis pentru mărirea bugetului Apărării la 2% din PIB începând din 2017, acord care a fost votat în unanimitate și de parlament.
Până la o perspectivă mai clară a direcției pe care se va plasa noua Administrație americană, populiștii, penalii și tot soiul de duși cu pluta și analfabeți se cocoață pe pluta trumpismului, în speranța unor schimbări de substanță în România care să le salveze lor pielea.