USR, partidul Kinder Surprise

Datele din sondajul Kantar-TNS publicate săp­tămâna trecută de Uniunea Salvați România nu sunt o mare surpriză pentru cei care au ur­mărit evoluțiile din ultimele luni. Se anunță o bulversare a peisajului politic. De aceea pentru unii datele nici nu sunt credibile, deși TNS este demnă de încredere. În România este remarcabilă absența instituțiilor in­de­pen­dente capabile să comande an­chete sociologice în timpul campaniilor electorale. Dar son­dajele sunt o armă elec­torală chiar când sunt co­rec­te. USR pare în acest moment singurul partid care își permite să fie în acest din urmă caz. În favoarea credibilității cifrelor stă și faptul că ele comportă și o doză de risc pentru acest partid.

Dând publicității sondajul respectiv, USR a ac­cep­tat riscul unei schimbări de statut. Nu mai este cvasi-ONG-ul care făcea o breșă în sis­te­mul politic. Anunță că va deveni vârful de lan­ce al unei adevărate revoluții electorale. Dacă devine al doilea partid după PSD, fie va fi principala forță de opoziție, fie va da primul ministru. Nu mai este floarea fragilă ce tre­bu­ie ocrotită. Se expune.

Dar să ne amintim pe scurt ce ne spune acest sondaj din 11-21 noiembrie, comparându-l cu cel făcut tot de TNS-Kantar în 14-23 sep­tem­brie, deci practic cu două luni înainte. Prin­ci­pala surpriză a sondajului este scorul de 19% al USR (în creștere cu 9%), coroborat cu pră­bu­șirea PNL la 18% (aflat într-o scădere de 7%, deși pleca de la 25%). Aceste cifre ne fac să în­țe­le­gem mai bi­ne și demo­bi­li­za­rea din ul­tima perioadă a „axei“ Io­han­nis-Cioloș-con­ducerea PNL. Dar și schim­bările de linie edi­to­rială din unele zone ce pă­reau că fa­vo­rizează PNL. PSD este marele câștigător, to­tuși, se află în scădere (de la 45% la 40%). Va avea nevoie de aliați. ALDE este stabil la 7%, dar intrarea în par­lament nu e garantată, în timp ce PRU crește de la 1% la 3% și teoretic poate crea o sur­priză, iar o semisurpriză ar fi in­trarea PMP, ca­re crește de la 4% la 7%. În concluzie, e greu de crezut că poate cineva „fu­ra“ victoria PSD-ului, totuși, adevărata ve­de­tă a mo­mentului (post)electoral va fi USR.

Victoria simbolică a USR are multe cauze: de la decredibilizarea „penalei“ clase politice, ca­re provoacă o disperată nevoie de ceva nou, la incapacitatea PNL de a se reforma și/sau de a face o campanie decentă. Însă prin­ci­pa­lul mo­tiv e dat chiar de strategia politică și de po­zi­țio­narea acestui partid nou. USR pr­e­ia ceva din manifestațiile care au dus la nu­mi­rea Gu­vernului Cioloș, din elec­to­ra­tul (de­za­măgit sau nu) al lui Iohannis din 2014 şi din energia manifestațiilor îm­potriva proiectului de la Ro­șia Montană. Nu în ultimul rând, USR este un ecou al unor ilu­zii provocate de alianța stân­ga-dreapta din 2012, proximitatea cu USL ne­fiind numai una de nume, cele două „Uniuni“ regăsindu-se în ambiguitatea identitară.

USR are șansa irepetabilă de a fi în același timp un partid ultranou, fără trecut, fără bi­lanț, și de a avea deja un electorat care îl aș­teaptă. Asta i-a permis să ducă până la ul­ti­me­le consecințe tehnicile marketingului pol­i­tic din lumea „post-adevăr“. USR vrea „trans­parență totală“, dar cere alegătorilor săi o în­cre­dere oarbă. Este „partidul lui Nicușor Dan“, dar acesta se mulțumește să împartă po­li­ti­ci­le în „bune“ și „rele“, fără să aflăm criteriile po­litice ale acestei împărțiri. Și oamenii sunt „compromiși“ sau nu, iar frontiera se su­pra­pune pe frontiera amici-inamici ai USR. Ca pre­ședinte de partid, Nicușor Dan nu vrea să spună ce crede despre un subiect sau altul, construindu-i-se soclul unei forme de infai­li­bi­litate. Președintele partidului antisistem e pus în valoare de sistemul mediatic, e vechi cli­ent al Antenei 3, în general e atacat steril și aproape nimeni nu-l întreabă despre ori­en­tarea sa politică din 2007 și 2012 sau despre revolta sa anti-gaze de șist. Dan nu asumă o atitudine nici măcar față de cota unică de 16%, cu argumentul rocambolesc că „întâi tre­buie să aflăm situația financiară a țării de la ministrul Finanțelor“, ca și cum nu ar exis­ta chiar printre candidații USR ex-membri ai Cabinetului Cioloș veniți chiar din zona eco­nomică. Pe 11 decembrie îți dovedești credința și abia apoi afli dogma.

Cu ce își ocupă timpul de antenă oamenii ca­re nu vor să ne destăinuiască nici ce gândesc, nici ce vor să facă în mod concret? Ne spun o poveste plină de sentimente patriotice în ca­re români de succes, mulți veniți din străi­nătate, își sacrifică interesele materiale pen­tru a salva România. Dacă ai 20 de ani, nu ai inimă dacă nu-i crezi. Dar dacă ai ceva mai mult, te întrebi ce tip de om acceptă să intre într-un partid care promite „salvarea Ro­mâ­niei“, dar nu spune prin ce metode, nu are structuri, iar președintele său anunță că pro­babil va exploda după alegeri.

PSD consideră USR un partid de unică folo­sin­ță care nu-i amenință electoratul. Așa că l-a încurajat indirect, promovând clivajul partida națională vs. sorosiști. Nicușor Dan le-a făcut jocul, dându-i acum în judecată pe Ponta și pe Ghiță și publicând poze ale unor lideri PSD ală­turi de Soros. USR câștigă dintr-un clivaj ca­re aruncă PNL în irelevanță. Totul devine ac­ceptabil când scopul este salvarea României.

Așa cum PSD se folosește de disperarea unor oameni săraci, USR se folosește de disperarea mai doctă a altor categorii, pe fond ambii fo­losind aceeași metodă prin care își in­fan­ti­li­zează simpatizații până la diminuarea drastică a spiritului critic.

Alegătorii se pregătesc să savureze momentul votului ca pe oul de ciocolată care ascunde con­ținutul-surpriză. Ciocolata e dulce, iar ale­gătorul a revenit o clipă în lumea copilăriei. Se gândește că la fel de dulce trebuie să fie și sur­priza. O surpriză pe care a așteptat-o atâta timp. Nu mai trebuie să voteze răul cel mai mic. Votează surpriza cea mai mare.