Victoria populismului PSD

Au fost o surpriză rezultatele alegerilor din 11 decembrie? Deloc. Și asta nu numai fiindcă, în ge­neral, au fost anticipate de mai multe son­daje de opinie. De fapt, ar fi fost absurd să fie prea diferite.

Cum să câștigi alegerile și să formezi nucleul unui viitor guvern, când liderul partidului (PNL) este un munte de incompetență, cu o po­pu­la­ri­tate mult sub scorul partidului? Când nu ai un lider adevărat, care să mobilizeze electoratul? Cum să câștigi, când PNL și USR defilează cu un prim-ministru care nu candidează și care mult timp ezită să se declare pe față că e ju­că­tor? Dacian Cioloș e un om decent și a fost un bun prim-ministru, dedicat interesului public. România ar fi profitat – sunt sigur – dacă l-ar fi avut în continuare în acest post. Dar nu-i un om politic autentic, fiind, cu adevărat și fără ironie, un bun „tehnocrat“. Cum să ai un re­zul­tat mulțumitor în alegeri, când nu reușești din­spre PNL sau Dacian Cioloș să ai un discurs mo­bilizator, care să „spargă sticla“, în felul lui Tra­ian Băsescu pe timpuri? Cum să faci un scor mai bun la USR (actualul sub 9% nu e marea vic­torie, anunțată de Nicușor Dan, mai ales că a „canibalizat“ voturile liberale), când ba ești „an­tisistem“, ba susții un prim-ministru ins­ta­lat de „sistem“?

Și, de asemenea, cum să nu piardă alegerile cei opuși PSD-ului, când, pe de-o parte, liberalii s-au înfrățit cu pesediștii în fostul USL, iar Tra­ian Băsescu i-a servit în discreditarea justiției și mai ales a DNA? Niciodată așa-zisa „dreaptă“ n-a fost mai dispersată, mai nefericit condusă, mai disonantă, mai lipsită de idei, mai ales, de personalități carismatice.

Pe de altă parte, cum să nu câștigi alegerile (pre­cum PSD), când, dincolo de electoratul tra­di­țional, reușești fie direct, fie cu ajutorul ALDE, să atragi și alte categorii prin tot felul de promisiuni demagogice și contradictorii: sa­lariaților le promiți că le crești salariile, în­treprinzătorilor că le reduci taxele, pen­sio­na­rilor că le mărești pensiile, naționaliștilor - că lupți împotriva celor care vorbesc „bruxelleza“ și tot așa? Ba chiar îi atragi și pe numeroșii adepți ai teoriilor conspirative, sugerând (fie și neoficial, prin posturile TV arondate, pe blo­guri, prin PRU sau prin Victor Ponta) că in­cendiul de la Colectiv a fost o conspirație ur­zită de Soros, cu scopul de a dărâma guvernul PSD!

Unii desconsideră „ideologiile“ de­cla­rând că azi le-a trecut timpul. Dar cu ce inimă, cu ce entuziasm să votezi un partid (PNL), vinovat, în ultimii ani, de toate oportunismele doctri­na­re, așa cum a fost vinovat și de toate trădările? Cât despre USR, refuzul pro­gramatic al acestuia de a se defini ideologic nu l-a întărit și mă tem ca nu cumva să-l distrugă pe mai de­parte. În schimb, la PSD ideologia (vi­zibilă și mai puțin vizibilă) e limpede: un partid „populist“, nu antisistem, ci reprezentând el însuși sistemul, sub forma unui populism conservator și, adesea, chiar reacționar. Cum de a fost acceptat de aproape o ma­jo­ri­tate a alegătorilor (reprezentând însă sub 40% din electorat)? În esență, fi­ind­că pentru mulți oameni în nevoie clientelismul și corupția cu beneficii imediate sunt mai convingătoare de­cât un stat de drept încă defectuos, ca­re promite beneficii majore, dar în­depărtate.

În momentul când scriu, luni dimi­neața, încă nu e limpede dacă Liviu Dragnea, liderul PSD, va forța ime­diat o criză politică și constituțională, încercând să obțină de la președintele Iohannis nominalizarea în funcția de prim-ministru, în pofida unei legi care interzice clar asta condamnaților penali. În general, Dragnea mi se pare un politician precaut. Dar aburii imensei victorii, teama de a nu ceda puterea executivă altui membru de partid, cât și temenelele subor­do­na­ților lui s-ar putea să-i dea curaj. În plus, Uniunea Europeană e divizată și nesigură, iar lumea în general aș­teaptă încă faptele imprevizibilei Ad­ministrații Trump. Momentul unei mas­carade constituționale pare deci propice în imediat, chiar dacă sunt convins că, după un timp, daunele se vor dovedi imense, inclusiv pentru PSD. Până una-alta, dacă Dragnea va voi să joace tare, mă tem că Ro­mâ­nia, care era până acum un stat de drept, fie și adesea disfuncțional, va intra în buna companie a Ungariei, Po­loniei, ba chiar și Turciei, adică a „democrațiilor iliberale“. Sper că liderul PSD își face bine calculele. Alt­minteri, nici el, nici altcineva să nu-și închipuie că ne vom mai putea făli cu faptul că suntem o „insulă de stabilitate“ într-o lume plină de tur­bulențe!