Rivalitatea SUA-Europa, între Ryder Cup şi Linia Maginot

Michael Boye | 20.12.2016

Ediţia din 2016 a turnelului de golf mas­cu­lin intercontinental Ryder Cup, o riva­li­ta­te veche de aproape un secol între SUA și Eu­ropa, s-a tranşat în favoarea SUA. În timp ce jucătorii de golf din Europa vor tre­bui să aștepte până în 2018 pentru a-şi lua revanşa pe iarbă, în piețele globale de obligațiuni din Europa ar putea foarte bi­ne să fie câştigator neașteptat chiar anul vii­tor, deoarece acea diferenţă de ran­da­ment dintre cei doi rivali – cunoscută sub numele de dispersia Ryder Cup – ne aş­teptăm să se comprime.

Pe aceeași temă

 

Au trecut mai mult de cinci ani de când ran­damentele obligaţiunilor emise pe 10 ani de guvernele din Germania și de SUA merg umăr la umăr, în timp ce politicile mo­ne­tare ale celor două bănci cen­trale majore au evoluat în direcții opu­se. Federal Re­serve a abandonat progra­mul său de re­la­xare cantitativă, au urcat ratele dobânzilor o singură dată înaintea acestei ultime ma­jorări a ratei din acest final de an.

 

Europa, pe de altă parte, pare să se lupte cu o creștere economică lentă, în ciuda fap­tului că Banca Centrală Europeană l-a surclasat în curaj pe Ben Bernanke, omo­logul lui Draghi din vremea expansiunii monetare americane, şi se aventurează acum în piața de obligațiuni corporative. Re­cent, însă, președintele Băncii Centrale Eu­ropene, Mario Draghi, a surprins pie­țele anunțând o reducere treptată a do­zelor de achiziții de obligațiuni la 60 de mi­liarde de euro pe lună, bazându-se, pro­babil, pe o creştere a încrederii în perspec­ti­vele economice europene.

 

În mod logic, fie vor scădea ratele dobân­zilor din SUA, care, conform promisiunilor lui Janet Yellen, vor avea trei episoade de majorare anul viitor, fie ratele dobânzilor din Germania ar trebui să urce, la rândul lor. Dar există, de asemenea, o posibilitate greu imaginabilă încă, ne gândim noi, şi anume, scenariul subevaluat, dar care ar pu­tea avea același efect, în care ambele do­bânzi vor crește în 2017, dar randamentul german îl va depăşi pe cel american.

 

Este un scenariu realist şi previzibil, acela în care Draghi ar decide să mărească do­bânzile de politică monetară. Asta deoa­rece Banca Centrală Europeană a estimat că în 2019 inflația anuală a zonei euro va ur­ca la 1,7%, iar prețurile energiei vor ur­ca, aşa încât obiectivul oficial de 2% ar pu­tea fi rapid satisfăcut. Ca atare, Draghi s-ar putea afla în situaţia de a relaxa măsurile de politică extraordinare pe care le-a rulat până acum. O recalibrare a așteptărilor vii­toare ale ratei dobânzii față de un scenariu mai normal ar duce la o reacție foarte rapidă, în condiţiile nivelului actual al do­bânzii europene. Ne putem aştepta la un scenariu similar cu acela derulat în pieţele financiare atunci când Federal Reserves, sistemul american de bănci central, a în­tors foaia politicii monetare. În primăvara anului 2013, când preşedintele de atunci al FED, Ben Bernanke, a anunțat, la Jack­son Hole, sfârşitul exerciţiului de expan­siune monetară, randamentul obligaţiu­ni­lor de trezorerie din SUA era de 1,65%; pâ­nă la sfârșitul lunii mai a urcat la 2,12%, până în luna iulie aceasta s-a mărit în con­tinuare, ajungând la 2,73%, iar la înce­putul anului trecuse de 3%.

 

În ceea ce privește rivalitatea intercon­ti­nen­tală, 2017 ar putea aduce o volatilitate semnificativă, de asemenea. În Olanda și Germania vor avea loc alegeri parla­men­tare, în timp ce Franța va alege un nou președinte. Mai ales în cazul celei din ur­mă, candidatul Frontului Național, Marine Le Pen, este deja văzut ca un candidat po­tențial antisistem, imagine plină de pro­vo­cări pentru stabilitatea politică din inima Europei. Cu toate că randamentele su­ve­rane europene stau la niveluri joase, semn de stabilitate, cu efectul pozitiv al costu­ri­lor reduse la care se împrumută acum sta­tele zonei euro, îngrijorarea piețelor finan­ciare poate fi deja citită, dacă analizăm dis­persia ridicată dintre randamente obli­gaţiunilor guvernamentale germane şi fran­ceze. Ca un exerciţiu de creativitate, am putea numi această dispersie Linia Maginot - între titlurile de stat franceze și ger­mane, iar evoluţia din aceste tranşee va fi interesantă în 2017.

 

În Italia, atât viitorul sistemului său po­li­tic, cât și al sistemului bancar au fost arun­cate, din nou, în haos. În timp ce piața ră­mâne optimistă cu privire la o salvare pe termen scurt a maladivului sector bancar din Italia, ambiția guvernului central de a-l sprijini, fără a impune pierderi in­ves­titorilor în obligațiuni, este în mod fun­damental în contradicție cu noul cadru de reglementare al uniunii bancare europene. Ecartul dintre randamentele guver­na­men­tale ale Italiei cu restul statelor din zona eu­ro va fi intens urmărit în 2017!

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22