Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF


Despre virtutea moderației
Cristian Preda - - - -
2017-01-10
Cultura
10

Cartea Faces of Moderation ar merita tradusă în România. Nu doar pentru că e un minunat instrument de lucru pentru studenții din departamentele de științe politice și de filosofie, ci și pentru că Aurelian Crăiuțu împrumută ceva din stilul tuturor autorilor pe care-i interpretează.

 

În societățile noastre, se vorbește mult des­pre valori. Politicieni, ziariști, gazetari – toată lumea le pomenește. Când se ajunge la enumerarea lor, sunt pomenite – de ce­le mai multe ori – li­ber­ta­tea și egalitatea, iar uneori – toleranța. În ultimii ani, a devenit o modă să indici diversitatea, deși aceasta e o stare socială, nu o busolă pentru acțiune. Puțini nu­mesc, în schimb, virtuți po­litice precum moderația. În Europa, un singur partid important o conține în nu­mele său: Moderaterna, formațiune sue­deză care se revendică de la liberalism.

 

În Faces of Moderation, cea mai recentă car­te a sa, Aurelian Crăiuțu, profesor la In­dia­na, consideră că moderația este o „vir­tute fără de care sistemul politic nu ar putea funcționa“. Nu e prima dată când au­torul se ocupă de această chestiune. În teza sa de doctorat de la Princeton, con­sa­crată Doctrinarilor, ca și într-un volum apărut la Polirom, în urmă cu un deceniu, Crăiuțu a căutat să refacă parcursul in­te­lectual și retoricile folosite de către autori sau oameni politici precum Montesquieu și Burke, Macaulay și Guizot ori Tocque­ville.

 

Volumul apărut zilele astea în SUA examinează „fețele mo­derației“ în secolul al XX-lea. Crăiuțu precizează că moderația nu e o „ideologie“ și nu trebuie cercetată „în abstract“, ci pornind de la circumstanțe și discursuri politice precis de­limitate. Întrebările de la care pornește autorul sunt: ce este moderația? Ce oferă ea în comparație cu alte virtuți? E un mod de argumentație sau o normă? Există un stil moderat? Autorii la care s-a oprit sunt Ray­mond Aron, Isaiah Berlin, Norberto Bob­bio, Adam Michnik și Michael Oakeshott.

 

Toți cinci sunt traduși în română, așa că rân­durile scrise despre ei de către pro­fe­so­rul Crăiuțu ar putea figura în mai multe bi­bliografii. Introducerea cărții e un mo­del de analiză conceptuală: moderația este înfățișată ca un concept complicat, dar și ca o „fighting virtue“. Crăiuțu arată, pe de altă parte, că ea joacă uneori rolul de apărătoare a statu quo-ului, apoi ana­li­zea­ză în ce măsură este ea sinonimă cu „civilitatea“ și cum este opusă fanatismului și dog­ma­tismului.

http://revista22.ro/files/news/manset/default/carteasdsa-preda.jpg

// AURELIAN CRĂIUȚU
// Faces of Moderation. The Art of Balance in an Age of Extremes
// University of Pennsiylvania Press, Philadelphia, 2017, 296 pp.

Capitolul despre Aron por­nește de la formula „spec­tatorului angajat“, care dă și titlul cărții de interviuri realizate de J.L. Missika și D. Wolton cu autorul ma­gistralei interpretări a sis­temelor politice con­tem­po­rane din Democrație și totalitarism. Crăiuțu trece în revistă diverse momente din biografia intelectuală a lui Aron, apoi explică lectura pe care Aron a consacrat-o lui Marx și lui Hayek. Am reținut și rân­durile despre Algeria, ca și despre Mai 1968, un moment pe care filosoful francez îl descria ca „revoluția intruvabilă“.

 

Isaiah Berlin este înfățișat ca „o com­bi­nație de istoric al ideilor și filosof“, ca un autor care a respins monismul și a avut o aversiune puternică față de vio­len­ță. Folosindu-se, ca și-n cazul lui Aron, de o carte de interviuri cu autorul analizat – cea a lui Ramin Jahanbegloo –, Crăiuțu deslușește sensul „puterii ideilor“, în care vede originalitatea lui I. Berlin. El com­pa­ră, apoi, viziunea acestuia despre plu­ralism și putere cu „liberalismul fricii“, teoretizat de Judith Shklar.

 

Profesorul Crăiuțu reia, în ca­pi­to­lul despre Bobbio, elemente ale parcursului intelectual al filo­so­fului politic italian, inclusiv an­ga­jarea sa în Partito d’Azione sau simpatia pentru „socialismul liberal din tradiția stângii antitotalitare“, îm­brățișat de Bobbio până la finele anilor ’50. Cră­iu­țu insistă, apoi, asupra respin­ge­rii teo­rii­lor celei de-a treia căi, ca și asupra „fi­lo­sofiei dialogului“, câtă vreme autorul cu­noscutei cărți despre De­mo­crație și li­be­ralism s-a arătat mereu dis­pus să dezbată și cu catolicii, și cu co­muniștii.

 

Următoarea secțiune e consacrată unui conservator, M. Oakeshott, „un filosof și un spirit boem interesat de subiecte exo­tice precum iubirea, poezia sau pariurile hipice, despre care a scris și o carte“. Cră­iuțu apreciază opoziția autorului ca­po­doperei On Human Conduct față de orice ideologie politică. Merită reținută, de asemenea, analiza făcută relațiilor dintre gândirea lui Oakeshott și operele lui Leo Strauss sau Aron, ca și definirii părinților fondatori ai conservatorismului.

 

Capitolul dedicat lui Michnik are un titlu care ar putea deruta: Moderația radicală și căutarea clarității morale. Autorul ne lămurește că avem de-a face cu o com­bi­nație între un politician moderat, o minte rebelă și un temperament vulcanic, care a avut de înfruntat lumea totalitară co­mu­nis­tă. Pentru a-l înțelege pe Michnik, Cră­iuțu discută exemplul lui Kołakowski, ex­pe­riența KOR, reflecția lui Havel, dar și pro­vocările democrațiilor postcomuniste.

 

În epilogul cărții, găsim următoarea sin­teză: „agenda moderației promovează pluralismul social și politic, echilibrul din­tre valori și principii aflate în com­pe­tiție. Ea respinge concepțiile moniste re­feritoare la binele public (...) și se opune maniheismului. Moderații preferă re­for­me graduale și nu răsturnările revo­lu­ționare, căutând mai mereu – nu tot tim­pul – le juste milieu sau «media de aur» între extreme, pentru ca o comunitate să aibă parte de liniște. La fel de important, chiar dacă nu e așa evident, moderația vădește un anumit stil al acțiunii po­li­ti­ce, care se manifestă adesea ca o pro­pensiune de a căuta o conciliere și a găsi un echilibru între idei, interese și gru­puri diverse“.

 

Cartea ar merita tradusă în Ro­mâ­nia. Nu doar pentru că e un mi­nunat instrument de lucru pen­tru studenții din departamentele de științe politice și de filosofie, ci și pentru că Aurelian Crăiuțu îm­pru­mută ceva din stilul tuturor autorilor pe care-i interpretează. Cultura noastră ci­vi­că are și ea nevoie de moderație.

TAGS : AURELIAN CRĂIUȚU Faces of Moderation Philadelphia 2017
Mai multe din Cultura
Comentarii
iulian 2017-01-15
cand o tara nu isi poate cunoaste, investiga si pune in valoare realmente propriul trecut, propria istorie, propria cultura macar la nivel la care o face India, Maroc sau chiar Trininad in lume (sa stiti ca se scriu istorii ale lumii astazi, intelectuale si mai putin intelectuale, in care nu exista nicio mentiune la Romania, care ocupa totusi cativa kilometri patrati buni in coltul asta a Europei, fara sa o dam in niciun fel de importanta exagerata de sine, dar in schimb exista zeci de mentiuni privind importanta mondiala a Trinidadului, Hondurasului, Ghanei, Luxemburgului, Nepalului etc), deci cand ca tara nu ne putem sau n-avem cu ce sa ne punem in valoare, ne bucuram si noi ca exista niste romani emigranti care scriu la altii tot despre altii!..e simplu, nu va mirati!....E si asta o solutie, o situatie obiectiva de fapt, care nu deriva nici din importanta sau neimportanta obiectiva Romaniei, care nu trebuie nici exagerata si nici diminuata, ci din starea sa subiectiva, din absenta sa intelectuala, din reputatia proasta, din imaginea proasta, din calitatea rusinos sau inspaimantator de scazuta a politicienilor si inelectualilor ei, a populatiei mai rasarite in gneral!
andrei 2017-01-15
Cristian Preda, Daniel Barbu si inca unul sau doi baroni universitari mai adormitic a Turcanu sau comici ca Pavel au lasat in urma o facultate - care niciodata n-a fost decat improvizatie - praf intelectual si uman, dezastru organizatoric si social, tot sarind dintr-o functie politica in alta au bagat-o in pamant : acum cica sunt niste pustoaice tinere si niste pusti, dar mai mult pustoaice, care nu sunt in stare de nimic, zici ca e gasca de cartier juvenila, aere, teribilisme, zero substanta, impresia e ca cei mai incompetenti raman acolo, probabil dupa cu totul alte criterii decat competenta, ca nu se explica, de predat nu stiu sa predea, de cercetat - asa ceva nu se face in Romania -, de o minima de prestanta ceva....nimic, daca nu va dati seama despre ce vorbesc, e de inteles, pentru ca nimeni nu a auzit de acesti tineri savanti, dar deloc, desi ei exista pe hartie!si stiu de toate de la teoria organizatiilor, la relatii internationale, la antropologie, la politica comparata, orice! sunt tineri, probabil vor calca pe urmele batranilor mai tarziu! In rest, mai preda cate un baron politic dintr-un minister, din nu stiu ce alte locuri, care vine in penultima zi de curs la scoala cu limuzina diplomatica si zice, "ah, am uitat ca aveam ore si cu voi", cate nu stiu ce expert e plina tara de pseudoexperti - pe fonduri europene si altele, tot asa in pauza dintre joburi etc. Culmea e ca e mai rau in alte facultati al Universitatii : la drept nici nu se mai mimeaza prezenta de la un nivel baronial in sus!
ionel 2017-01-15
Traducerile sunt mai bune decat cartile romanesti oricum rarisime, pentru ca in Romania exista prea multa impostura intelectuala, contraselectie si amatorism, mai importante decat saracia ca oricum resursele ajung la aiacare nu trebuie. Nu exista carte romaneasca care sa treaca testul unei edituri universitare straine, toate miros suspect : fie prin partialitatea autorului, fie prin cunoasterea incompleta, slab documentate,prin prejudecati, incapacitatea de a distinge argumente bune de rele, chiar incapacitatea de a argumenta si organiza materia, amestec complet de registre stilistice, prejudecati, informatii fara valoare sau fara o evaluare critica. Oricum exista foarte putine carti romanesti care au legatura cu stiinta politica, stiinta sociala, si sunt in general niste schite, creatii amatoriste, compilatii, pentru ca asta iese si asta este e capabil sa produca mediul romanesc, se si vede ca tocmai din acest motiv cartile autorii romani universitati din strainatate sunt considerate mai obiective decat cartile universitarilor romani, cate putine exista, care mai mult creeaza confuzie si prostie : precum oamenii asa si cartea...Cred ca si Eminescu ar castiga valoare daca ar fi comentat de straini, ca astia nu se anghilozeaza in sabloane si o fac mai profesionist.
cristi 2017-01-14
traducerile sunt utile si binevenite, dar ele nu fac o cultura, ca sa citam clasicii, si nu fac nici o stiinta, in caz ca asta e scopul, Ideile circula si textele se traduc, dar numai daca se lucreaza cu ele undeva iese ceva din ele, deci trebuie sa aiba cine, unde si cu ce sa lucreze organizat, ca sa fiarba materialul peste temperatura de 6.000 de semne - din tot ce a aparut pana acum in Romania cu analiza politica, e inca la nivel de compilatie, nu de teorie, si oricum publicatii mai mult de sertar, in spatiul public domina semiconspirationismul ideologic, personalismul etc
eu 2017-01-14
da, universitarea noastra a ramas pe la bibliografia 1990-1995 si e mai e cate un one man show mai rasarit, nu o institutie, poate stam mai bine la filozofie, dar n-avem oameni capabili sa stapaneasca domeniul asta a stiintelor politice, cu tot ce implica, ca e foarte interdisciplinar, de la economie la relatii internationale, e ceva hands-on, trebuie sa ai o cultura personala filozofica, istorica literara, care oricum a devenit o raritate chiar o stigma in mintea unor tineri zombi ideologici, dar nu e de-ajuns trebuie sa stapanesti si instrumente de lucru si stiinte moderne, si sa le folosesti integrat pe o tema - capitol la care Romania nu poate produce specialisti, experti, profesionisti, cum vrei sa le zici, iar daca ii produce din intamplare si prin eforturi proprii ies someri, trebuie sa se realizeze in afara, nu e nevoie de ei nici in administratie, nici in universitate, care e un mediu antisocial si antiinovativ, n-ai cum sa faci nimic si n-ai nici cu cine vorbi, aere, fudulii, rigiditati si mentalitati depasitte care sperie, ca sa nu zicem ca e chiar corupt, oricum puternic distorsionat, iar afaceri nu prea sunt, sau multe sunt pe retele clientelare sau rare joburi multinationale mai mult subalterne si de implementare decat ceva consistent
andrei 2017-01-15
e plina de oameni nepotriviti care se perpetueaza in functii si directioneaza sau contradirectioneaza resurse, nu multe d-ar si asa putin tot le contradirectioneaza, ori nu fac nimic cu ele si le irosesc prin perpetuarea unor comportamente ineficiente, cam asta e problema! in ziua de azi nu poti sa mai faci scholarship in timpul liber in domeniul din asta, si daca ai niste trantori, niste semidocti, niste primitivi prost-crescuti, fuduli increzuti sau niste de-a dreptul corupti pusi pe niste functii garantate si pazite birocratic, o sa distrugi intelectual o tara pe cateva generatii! Acesta este cazul in Romania : sistemul universitar e un cancer de care nu se va vindeca Romania decat in cel mai bun caz abia peste 30 de ani, caci este in metastaza si trebuie sa se duca boala pana in faza terminala! nu poti distruge clientelismul, uneori chiar clanuri de familie, impostura, contraselectia, proasta crestere si incompetenta instalata in sistem, decat daca dai afara trei sferturi-90% din oameni si schimbi complet sistemul, dar asta nu o sa se intample, caci n-ar nimeni tupeul sa se ia de hoti si incompetenti caci tocmai ei conduc sistemul, ca in multe alte domenii! universitatea romaneasca nici macar nu se sinchiseste, n-ar eniciun mecanism de autoevaluare a serviciului pe care il ofera, desi observa ca stundetii o ocoloesc de-acuma cu oportunitatile care se deschid in afara la costuri apropiate daca ponderezi cu castigul scontat!
tom 2017-01-14
daca America mai e tara moderatiei, eu sunt popa, cum zice romanul! acolo nu potri trai decat in trib, intre fundamentalisti crestini si surescitati de stanga! e mai rau ca oriunde, impresia de echilibru e data de existenta unui grup de oameni bogati si relativ bogati, un fel de casta bine educata, care ocupa multe functii de conducere, si apoi de dimensiunea tarii, care pune limite dominatiei unui grup, dar sunt insule de mizerie, saracie, haos, primitivism, xenofobie, teocratie etc nu e un exemplu pentru Romania ca societate, oricat de defecta e societatea noastra, e defecta din alte motive : coruptie, impostura, clientelism, lucru prost-facut, durutul la basca...
ion 2017-01-10
sare in ochi ca lipseste cu desavarsire capitolul despre Romania, pur si implu n-a avut pe cine sa puna acolo probabil, dovada suprema a efervescentei intelectuale aurtohtone in vremurile astea....
B. 2017-01-10
deagaba o traduci in romana, ca n-are cine sa o discute sau sa lucreze de pe ea! universitatea e varza, iar profesorii pentrec mai mult timp in guverne, parlamente si altele decat lucrand cu stundenti, impulsionand activitatea intelectuala etc, asa ca ramanem la a scrie un sfert de pagina despre un emigrant roman...ca sa ne laudam in stilul Adevarul si televiziunilor de stiri ca exista nu stiu cati romani la NASA, Microsoft bla, bla
cristi 2017-01-10
da, romanii conduc lumea, nu pot face nimic la ei acasa - nici firme profitabile, nici universitati decente, nici politica cat de cat onesta, nici educatie, nici oportunitati pentru tineri nimic, doar impostura, semidocti, demagogi, clientelism - dar romanii sunt buni in strainatate! sa fim mandri cu asta! :)
Total 10 comments.
1852
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori