Diversiuni și propagandă

Economia nu-i chiar o știință exactă. Opiniile spe­cialiștilor diferă, modelele economice diverg ade­sea, iar predicțiile, chiar făcute cu conștiin­cio­zitate, nu se potrivesc de multe ori. Și totuși, exis­tă câteva adevăruri elementare, aș zice la fel de certe și clare precum legea gravitației. De exem­plu, că bugetul (unei țări sau al unei gospodării) se dezechilibrează dacă simultan mărești chel­tu­ie­lile și micșorezi veniturile. Iar pentru a-l echilibra trebuie să te împrumuți, adică să transferi în vii­tor dezechilibrul. Lucrul e clar, spuneam, și, cu toate astea, Parlamentul României a votat un pro­gram de guvernare (și probabil va vota și un bu­get) care face exact asta: violează o lege eco­no­mi­că elementară și chiar bunul simț: mărește chel­tu­ie­lile prin sporuri substanțiale la salarii, pensii, bur­se etc. și reduce încasările prin diminuarea TVA cu un punct procentual, pretinzând totodată că se va încadra în deficitul de 3% din PIB, deci nu se va îndatora suplimentar. Din punctul meu de vedere, e la fel ca și când ar fi votată în par­la­ment „depășirea“ legii gravitației.

Singurul argument găsit de PSD și de Guvernul Dragnea-Grindeanu pe moment pentru a explica acest hocus-pocus logic și economic a fost să pre­tindă că România va beneficia de o creștere eco­nomică majoră de 5,5% din PIB în următorii ani. În felul acesta, deși s-ar încasa procentual mai puțin, în valoare absolută s-ar încasa mai mult și astfel s-ar acoperi cheltuielile mai mari. Esti­ma­rea a fost considerată de majoritatea econo­miș­ti­lor ca fiind excesiv de optimistă; de fapt, nici gu­vernul nu mai crede în ea, deoarece, mai recent, ministrul de Finanțe a estimat o creștere de 5,2%. Dar și aceasta pare a fi mult prea optimistă, iar o încetinire a creșterii, undeva între 3 și 4%, pare cu mult mai rezonabilă.

Asta fiind situația, puterea, ținută strâns în acest moment de Liviu Dragnea și acoliții săi, se retrage „pe un aliniament dinainte stabilit“, pe care PSD, demnul urmaș al partidului comunist, îl cunoaște bine și-l practică cu destul succes de multă vre­me: diversiunea și propaganda. Să observăm ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni.

Mai întâi s-a spus că guvernul e strâmtorat, fiind­că Iohannis, mai întâi, apoi PNL au blocat lucru­rile, prin întârzierea nominalizării primului minis­tru, într-un caz, prin contestarea la CCR a legii de abilitare a guvernului de a emite ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare.

A venit apoi ceva mult mai substanțial: „gaura de 10 ori 14 miliarde de lei“ din buget, moștenire „teh­nocrată“. Votantul a trebuit să înțeleagă de aici (și, grație televiziunilor arondate, as­ta a și înțeles) că „tehnocrații“ au plecat din sediul guvernului și al Mi­nisterului de Finanțe cu un sac de bani (e liber să presupună că i l-au dus pa­tronului lor, George Soros). S-a vorbit despre comisii de anchetă și mai că nu s-a cerut arestarea în to­talitate a fostului guvern. Foștii mi­niștri au ex­plicat repede că cele 10 miliarde sunt diferența dintre o es­ti­mare prea op­timistă din vară și ceea ce efectiv s-a încasat la sfârșit de an și că, de fapt, nu există nicio „gau­ră“. Totuși, noul guvern va putea explica în acest fel de ce va trebui să taie sau să reducă măririle de salarii anunțate: a crezut că lucrurile stau mai bine decât erau în fapt. „Gaura“ din buget a intrat deja printre „post-adevăruri“.

Între timp a sosit și iarna adevărată, cu ceva mai mult ger și zăpadă decât în ultimii ani. Cum mai toate pri­mă­riile relevante (inclusiv Bucureștiul, sunt ale PSD), iar oamenii erau ner­voși, fiindcă zăpada se strânge lent și insuficient, iar șoselele și căile ferate au rămas blocate prea mult timp, s-a „aflat“ că tehnocrații nu numai că n-au făcut rezerve destule de nisip, dar nici cărbunele nu e suficient și că suntem în „criză energetică imi­nen­tă“. Cifrele furnizate l-au contrazis pe ministrul Economiei, dar ce mai con­tează: populația trebuie să știe că si­tua­ția e „critică“ și că anumite pier­deri economice pot fi explicate dând vina pe fostul guvern și „moștenirea“ sa.

Dar bineînțeles că diversiunea și pro­pa­ganda majore se manifestă, de săp­tămâni bune, în cazul „Ghiță“ (sau „Ghiță-Coldea“). Ideea mi se pare simp­lă și ea beneficiază de câteva crâm­peie de adevăr înconjurate de o mare de falsuri:

- Se demonstrează că „sistemul“ e „se­­curistic“ și privează oamenii de drepturi (cum susține cu orice prilej președintele Senatului).

- Se insistă pe „conexiunea Coldea-Kövesi“, pretinzându-se că lupta an­ticorupție a fost dictată politic și ins­trumentată de „servicii“ – eventual susținute „din afară“ (de americani și europeni).

- Se încearcă discreditarea DNA și, ip­so facto, reabilitarea morală și chiar ju­ri­dică (prin amnistie și grațiere co­lec­ti­vă) a marilor corupți condamnați (de la Vântu și Voiculescu la Dragnea însuși).

- În funcție de circumstanțele ex­ter­ne, s-ar putea merge și mai departe și sugera că presiunile americane și europene în vederea luptei anti­co­rupție, cât și susținerea dată de aliați DNA-ului au încălcat regulile de­mocratice, au fost ele înseși definite politic și, deci, nelegitime. Așa încât o reorientare a relațiilor externe spre Rusia, după modelul maghiar, ar fi, poate, de luat în considerație.

- În rezumat, aflăm că era o vreme când toată lumea (Ponta, Udrea, Col­dea, Kövesi, Băsescu etc.) era prie­tenă cu toată lumea, dar că, deodată, unii au început să-i aresteze pe cei­lalți, probabil pentru a răspunde pre­siunilor occidentale.

Oricum, PSD trebuie să se grăbească. El poate păcăli un timp mulți oa­meni, dar nu poate păcăli economia și legile sale. Diversiunile și pro­pa­ganda merg o vreme, dar nu mai au putere înaintea buzunarelor goale. O slăbire a UE și o politică neoi­zo­la­țio­nistă a SUA, sub noua Administrație Trump, va încuraja protecționismul economic din partea tuturor statelor importante. Pentru România asta e o veste proastă. Iar pentru noii gu­ver­nanți va fi un coșmar mult mai rău de­cât MCV.