Brexit, un zid între Londra şi Europa

În culisele Forumului de la Davos, reu^­ni­une anuală a liderilor influenți din politică și afaceri, circula un zvon năstrușnic: pre­mierul britanic Theresa May va construi un zid în fața Europei și îi va cere președintelui Do­nald Trump să-i pună pe me­xicani să achite costurile contrucției. Bancul, relatat de Mark Haefele, strategist șef al băncii elvețiene UBS, devoala în fond temerile participanților privind o iminentă criză a globalizării provocată de tendințele izo­laționiste ale Marii Britanii și ale Administrației Trump.

Premierul May a lămurit cu claritate po­zi­ția de forță în negocierile viitoare cu Uni­u­nea Europeană, anume, va fi un divorț fără concesii. Totuși incertitudinile nu au fost risipite nici măcar după discursul lui May de la Davos, unde mesajul său a fost puternic în favoarea globalizării. „Suntem o țară europeană - şi ne mândrim cu moş­tenirea noastră europeană -, dar ţa­ra noastră a privit întotdeauna dincolo de Europa, către lumea largă“, a spus May, vor­bind de o Mare Britanie globală şi evo­când legăturile Commonwealth-ului, uni­u­ne care combină forţa comercială a 53 de state membre, coordonată de Re­ga­tul Unit. La Davos, Theresa May a răspuns unor cri­tici privind intenţia Marii Britanii de a şu­brezi UE, insistând asupra in­te­re­su­lui na­ţional, care, emoţional, vibrează pen­tru ce­ea ce ea a numit recuperarea suvera­nităţii.

O abordare în forţă, pozitivă, încrezătoare în viitorul prosper al Marii Britanii. To­tuşi, calendarul Brexit-ului este com­pli­cat. Deocamdată, Curtea Supremă va de­ci­de dacă guvernul Marii Britanii va de­clanşa singur procedurile de ieşire din UE, celebrul deja Articol 60, sau dacă par­la­mentul va trebui să voteze pentru a da permisiunea guvernului de a face acest gest. Premierul May s-a ară­tat dispusă să lase de­ci­zia la mâna parlamentului, dominat de proeuropeni, între altele fie spus, dar în această situaţie s-ar putea declanşa riscuri ascunse. De pildă, prevederea nu­mită Sewell Convention, potrivit căreia parlamentele din Scoţia, Ţa­ra Galilor şi din Irlanda de Nord ar avea un cuvânt de spus, limitând astfel puterea de decizie a politicienilor din Palatul West­minster. Ironic, acestea ar putea declanşa pre­siuni de dezmembrare a Regatului Unit, dacă scoţienii sau irlandezii nu au chef să iasă din UE, situaţie destul de pre­vi­zibilă, de vreme ce acestea sunt zonele spre care se duc cei mai mulţi bani eu­ro­peni. Va co­m­pensa guvernul britanic ab­sen­ţa acestor fonduri? Deocamdată nu s-a auzit nimic în acest sens în retorica oficială.

Marea Britanie agită arma fiscalităţii şi a re­glementărilor în negocierile viitoare. Can­celarul Philip Hammond a lăsat să se în­ţeleagă că Marea Britanie ar putea de­ve­ni un paradis fiscal pentru corporaţii, acom­paniat de reglementări mai laxe, da­că UE ar încerca s-o pedepsească. E o pers­pectivă interesantă care ne reaminteşte de momentele din debutul crizei financiare, când europenii, dezmeticiţi, căutau să pu­nă frâul reglementărilor pe celebrele para­disuri fiscale. Atunci a fost primul mo­ment când Marea Britanie, care coor­do­nează o mare parte din aceste paradisuri, s-a revoltat împotriva Uniunii Europene. Acest subiect sensibil, al existenţei, în in­teriorul imperiului, a unor paradisuri fis­cale, este abil evitat, dar, atenţie, şi Olan­da gestionează, la rândul ei, zone cu fis­calitate opacă şi minimalistă.

În viziunea premierului May, globalizarea va continua şi aici se confruntă cu ideile contrare ale lui Donald Trump. Pre­şe­din­tele SUA salută Brexit-ul, susţine că UE se va împrăştia, dar are o agendă pro­tec­ţio­nistă, evident, opusă globalizării. Cei doi se vor întâlni la Washington, în încercarea de a-şi armoniza agendele, în care este de aşteptat ca acordurile comerciale să fie temele principale. În ce o priveşte, Marea Britanie susţine că importurile sale din UE au crescut mai viguros decât exporturile ţării către Uniune, iar expresia acestei realităţi este un deficit comercial cu restul Europei unite. Germania este principalul importator, în timp Statele Unite sunt des­tinaţia de top a exporturilor britanice, ce­ea ce anunţă o atmosferă agreabilă a con­vorbirilor dintre May şi Trump.

Radicalizarea premierului britanic faţă de negocierile pentru Brexit are însă o ex­pli­caţie politică: recâştigarea controlului imi­graţiei, idee susţinută de 46% dintre bri­tanici, potrivit sondajelor, deşi doar 39% dintre aceştia sunt împotriva menţinerii unui acces în piaţa unică europeană.

Incertitudinile nu se reflectă încă puternic în economie, care rulează în ritmul vechi­lor aranjamente comerciale, deşi lira ster­lină este vulnerabilă. Economia Marii Bri­ta­nii este deci mişcată de un consum vi­guros, dar care este acompaniat de o ri­di­care a preţurilor, de inflaţie deci, lucru ca­re ar putea pune probleme băncii Angliei, spun analiştii. Semnele sunt îngrijorătoare: companiile mari au început retragerea din City-ul londonez, deşi toată lumea susţine că bursa din Londra îşi va menţine rolul de jucător major în piaţa internaţională.

Un raport al asociaţiei internaţionale a in­vestitorilor în vehicule nelistate de real estate (INREV) arată că piaţa de birouri din Londra a căzut deja pe locul patru, pră­buşindu-se din prima poziţie, în op­ţiu­nile de investiţii. Se vorbeşte în raport de efectul Brexit, de care vor beneficia pie­ţe­le de birouri din Berlin, Paris şi Frankfurt.

Cu alte cuvinte, discursurile premierului May par hotărâte, puternice, dar ele nu risi­pesc incertitudinile şi nici riscurile ca­re pândesc economia britanică, inclusiv cel privind ameninţarea pierderii paşa­por­tului financiar.