Marea dezmeticire. Frontul anti-PSD și noul Iohannis

Guvernul Dragnea a reușit o performanță greu de egalat: să recreeze din propria ce­nușă frontul anti-PSD. La nici două luni de la câștigarea alegerilor cu un scor zdro­bi­tor, cele două ordonanțe de urgență prin care se ur­mărește grațierea și de­zin­criminarea unor fapte de corupție au produs un val de revoltă care a scos în stra­dă zeci de mii de oa­meni. Nu-mi amintesc ca vreun partid sau guvern să se fi confruntat cu ase­me­nea proteste într-un timp atât de scurt de la ins­ta­la­rea la putere. Imaginile cu puhoiul um­plând Bd. Magheru și Piața Vic­to­riei i-au scos din minți pe pesediștii convinși că vic­toria le dă mână liberă să facă chiar ori­ce și că bucureștenii nu se vor mobiliza pentru lucruri abstracte precum codurile penale, abuzul în serviciu sau instituția de­nunțului, din moment ce sacul promi­siu­nilor fusese deșertat peste ei. Au mai fost convinși că televiziunile-ghioagă și echi­pe­le penale de zgomote și-au îndeplinit mi­siu­nea de compromitere a anticorupției și justiției. Ei bine, s-au înșelat amarnic! Un electorat pasiv, care fie n-a ieșit la vot, fie a votat mai mult din obligație, s-a trezit brusc la realitate, a înțeles pericolul și a dat năvală pe străzi. S-a produs marea dez­meticire. În această lună și jumătate, dezamăgiții, teoreticienii „aceleiași mi­ze­rii“, scârbiții de politică și partide, au re­descoperit adevărata față a PSD. Au pri­ce­put că în spatele atitudinii conciliante din campanie se ascunde același partid-stat, fe­senist până în măduva oaselor, care nu ur­mărește decât propriile interese, ale pe­na­lilor în cazul de față, dis­pus să calce în picioare ori­ce îl impiedică să mențină statu quo-ul care îi permite să fure în totală im­pu­ni­ta­te. Redescoperirea n-are le­gătură doar cu or­do­nan­țe­le, cu teama de reîn­toar­ce­rea la vremurile negre ale lui Năs­tase, sugrumarea an­ti­corupției, ci și cu stilul ace­s­tui partid: mincinos, agre­siv autoritar, obraznic și disprețuitor fa­­ță de oponenți. Sunt lucrurile care au re­u­șit me­reu să recoaguleze și activeze fron­tul an­ti-PSD, acum mai rapid ca nicio­da­tă, spre stupefacția lui Dragnea și a „găștii pe­na­le“. Să le mulțumim. Ce n-au izbutit în ale­geri partidele, președintele, apelurile pa­te­tice, societatea civilă - au reușit ei acum.

Dragnea și guvernul său de marionete au evaluat prost situația și au făcut greșeli, așa cum se întâmplă de regulă când ești co­­coțat pe soclul victoriei și crezi că ai ța­ra la degetul cel mic.

1) S-au grăbit. De înțeles, pentru că lui Drag­nea și altora li se apropie ștreangul de gât în instanțe. Strategic, a fost însă o ga­fă să se suprapună peste serialul Ghiță, scandalul Coldea-servicii și să mute aten­ția spre „acțiunea Ordonanța“, care a dat sens și explicație întregii campanii anti­justiție.

2) Au comis-o di granda, aşa cum le stă în obicei. În loc să etapizeze, mai întâi gra­țierea, apoi o dezincriminare-două, pe rând, le-au legat pe toate cu fundă roșie în­tr-un singur pachet, devoalându-și toa­te intențiile dintr-o dată. N-au învățat ni­mic din „marțea neagră“ și au fost prea si­guri pe ei.

3) Au mințit, au ignorat dezbaterea și au fă­cut-o pe șest. Asta a înfuriat cel mai mult.

4) S-au bazat prea mult pe forța ma­ni­pu­latoare a televiziunilor de casă. Agre­si­vi­ta­tea și minciunile (apogeul a fost în seara protestelor) au produs, însă, ca și altă da­tă, efectul contrar, îndârjind și mai mult oa­menii împotriva PSD.

Reacția lui Dragnea și a câtorva ciraci gen Codrin Ștefănescu față de proteste - „lo­vi­tură de stat“, „mineriadă“, „oameni plă­tiți și scoși de servicii“, „suspendare“ - arată că partidul rămâne prizonierul pro­priilor scenarii conspiraționiste și „legi­ti­mității“ date de vot, nu înțelege despre ce e vorba și nici nu pare dispus să cedeze în vreun fel. Probabil că OUG-urile vor fi pro­movate în următoarea ședință de gu­vern (25 ianuarie), poate cu modificări prin păr­țile neesențiale, în timp ce cam­pa­nia îm­po­triva DNA, a lui Iohannis și so­cietății ci­vile va crește în intensitate. Din­colo de in­te­resul personal, lui Dragnea îi va fi greu să cedeze, mai ales după prece­den­tul Shai­dehh, s-ar dovedi un lider slab, presiunea penalilor în partid e mare și nu va dura mult până când se va trezi contestat. Chiar dacă pe termen scurt PSD va câștiga par­ti­da pro-penali, va fi o vic­torie împotriva nor­malității, a propriilor cetățeni și in­te­re­se­lor României, care i se va întoarce îm­potrivă.

Cutez să spun că PSD și-a început deja de­clinul și a pierdut anticipat următoarele ale­geri prezidențiale. Două lucruri vor con­­ta în acest război care se va purta fără me­najamente: președintele Iohannis și fron­tul anti-PSD. Dacă Iohannis se men­ți­ne ferm pe poziția de adversar declarat al PSD, re­ac­ționează precum a făcut-o în ultima săp­tămână (prezidarea ședinței de guvern, par­ticiparea la proteste și ful­mi­nantul discurs de luni seara, când a anunţat un re­fe­ren­dum pe tema graţierii şi amnistiei) și trans­mite mesaje radicale, după cum deja fa­ce, va reuși să fie un ju­cător redutabil pe scenă. Ba chiar va fi li­derul informal al opoziției, mai ales dacă va avea iscusința și forța să coa­guleze în ju­rul său acest re­dez­meticit front anti-PSD. Cu ajutorul ne­precupețit al PSD nici nu va fi foarte com­plicat. Va trebui însă să-l țină treaz, să-l mărească și să dea totodată un impuls și mortăciunii numite PNL.Cred ca acesta  este rolul referendumului declansat de presedinte, indiferent de rezultatul lui: recapacitarea electoratului anti-PSD, care depaseste cu mult, mai ales acum, electoratul celor  doua partide de opozitie.

Desigur, e doar un început, să nu ne lă­săm îmbătați cu apă rece, PSD e puternic și bine organizat, dar suferă de boli fără leac care i-au fost fatale nu o dată. Re­trezirea la care am asistat - repet, e un re­cord ca în nici două luni ditamai câș­ti­gă­torul să se trezească asediat de zeci de mii de oameni ieșiți în stradă - e temelia pe care acest front se poate reconstrui și creș­te. Mizez în primul rând pe PSD pentru as­ta și pe noul Iohannis.