Raportul MCV este o ofertă de nerefuzat. Și un avertisment

Orice administrație care ar avea sincer drept obiectiv ridicarea MCV - fără să-și tragă pe sfoară partenerii în veche tradiție comunistă și fără să-și batjocorească cetățenii - și-ar fi dorit un raport  precum cel din 25 ianuarie 2017.

Este un raport pozitiv care dă, în premieră, autorităților române o foaie de parcurs, o metodologie privind ridicarea MCV. Adică exact ceea ce își dorește Călin Popescu Tăriceanu.

Aceeași perspectivă privind încetarea MCV este data și Sofiei - după cum rezultă din citirea în paralel a introducerilor și concluziilor celor două rapoarte, privind progresele Bulgariei și României. Aceasta arată o importantă componentă politică în noua abordare a Comisiei Europene, având în vedere progresele mai modeste ale Bulgariei în cadrul MCV. Președintele Comisiei Europene a spus, de altfel, că în timpul mandatului său, care se termină în 2019, vizează ridicarea MCV. La Comisie există, așadar, voința politică în acest sens.

Este un raport pozitiv căci analizează progresele importante făcute de România în ultimii 10 ani în cadrul acestui inedit mecanism, pentru că vorbește în legătură cu perioada 2014-2016 de „un caracter ireversibil tot mai pronunțat al reformelor” și arată că această „tendință pozitivă a fost confirmată în 2016 printr-un bilanț neîntrerupt al instituțiilor din sistemul judiciar într-o perioadă care a cunoscut schimbări la nivelul conducerii și un impuls puternic din partea Guvernului pentru a consolida acțiunile preventive în materie de corupție.”

Dar raportul din 25 ianuarie 2017 nu se mărginește la a reliefa progresele și a menționa restanțele, ci arată cum și în ce condiții poate fi ridicat MCV.

Comisia vorbește în acest context de „un număr foarte restrâns de recomandări-cheie”/„măsuri-cheie”, 12 la număr, care, odată îndeplinite, să ducă la „închiderea provizorie”, îndividuală, a obiectivelor de referință.

Când fiecare dintre cele patru obiective de referință (renumitele „benchmarks” convenite, de altfel, chiar de guvernul Tăriceanu și Uniunea Europeană în 2006, înainte de aderarea României)  va fi închis provizoriu în urma adoptării acestor 12 „măsuri-cheie” se va ridica MCV.

Pentru obiectivele de referință independența justiției și asigurarea integrității sunt câte două recomandări, pentru obiectivul reforma sistemului judiciar sunt listate cinci recomandări, iar în ceea ce privește combaterea corupției sunt trei recomandări și sunt amintite alte patru direcții de acțiune care trebuie să primească termene precise, direcții de acțiune asumate deja de România în Strategia națională anticorupție adoptată de Guvernul Cioloș.     

Mai mult, se arată că „recomandările formulate pot fi considerate suficiente pentru îndeplinirea acestui obiectiv – cu excepția cazului în care evoluțiile inversează în mod clar sensul progreselor”.

Recomandările anunțate sunt, așadar, „suficiente” pentru închiderea provizorie a obiectivului respectiv în sensul că nu mai apar și altele, dacă nu vor fi regrese evidente. Prin două fraze însoțite de două note de subsol care reflectă evoluția din 2017, raportul MCV arată clar că adoptarea OUG-urilor Iordache ar reprezenta un asemenea regres:

„Modificările legislative menite în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracțiunii de corupție sau care au reprezentat o provocare majoră la adresa independenței sau eficacității DNA ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate.

Orice versiuni finale adoptate ale celor două proiecte de ordonanțe de urgență prezentate spre consultare de către Guvern la 18 ianuarie 2017 ar trebui privite din acest punct de vedere.”

„Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală în 2014, România dispune acum de un cadru legal cuprinzător pentru combaterea infracțiunilor de corupție. Încă de la început, stabilitatea cadrului legal a fost o preocupare recurentă, având în vedere, astfel cum s-a menționat mai sus, tentativele periodice de modificare a legilor anticorupție, adesea fără consultarea instituțiilor-cheie ale statului și a instituțiilor judiciare din acest domeniu.

Cele două proiecte de ordonanțe de urgență prezentate spre consultare de către Guvern la 18 ianuarie 2017 ar putea afecta cadrul juridic privind corupția și rezultatele luptei împotriva corupției.”

Așadar, voința politică a închiderii MCV există la Bruxelles. Adoptarea celor două OUG ar fi în contra acestui obiectiv dorit atât de Jean Claude Juncker cât și de principalii lideri politici de la București.

Comisia dă autorităților române și un orizont de timp, prin anunțarea unui nou raport spre sfârșitul anului acesta - nu în ianuarie 2018 ca de obicei - tocmai pentru a da timpul și oportunitatea unor ajustări la începutul lui 2018.

Reevaluare spre sfârșitul anului, 12 recomandări-cheie, patru obiective de referință ce pot fi închise provizoriu după adoptarea măsurilor aferente, ridicarea MCV după închiderea provizorie a celor patru obiective – pare o ofertă de nerefuzat. Fie Călin Popescu Tăriceanu chiar nu a citit Raportul MCV (ori, dacă l-a citit, nu-l înțelege), fie actuala guvernare nu are de gând să urmeze cele 12 recomandări care trebuie bifate pentru ridicarea MCV.

Gelu Trandafir