Pe aceeași temă
Liviu Dragnea a declarat joi în conferința de presă că „Si eu daca sa fi stat numai la televizor in ultimele zile, fara ma uit pe motivarea si deciziile CCR, fara sa ma uit pe ce a adoptat Guvernul, as fi iesit in stradă. O asemenea masinarie de dezinformare am mai vazut la Revolutie si dupa Revolutie” Avem o veste proastă: analizând decizia și motivația CCR în privința abuzului în serviciu reiese cu claritate că Ordonanța 13 este redactată cu rea credință, de cele mai multe ori în răspăr sau chiar în contradicție cu decizia și motivația Curții și că aproape toate declarațiile pe această temă ale ministrului Justiției, prim-ministrului și președintelui Camerei Deputaților (pe care am numit-o troica Dragnea-Iordache-Grindeanu prin analogie cu troika NKVD celebra instituție a „justiției” populare bolșevice) reprezintă minciuni și manipulări demne de „mașinăria de dezinformare nemaivăzută de la Revoluție”. O lectură atentă a deciziei CCR și motivației acesteia este un motiv în plus pentru a protesta în stradă cu și mai multă hotărâre.
Lista minciunilor lui Dragnea nu se limitează la OUG 13, dar ele constituie nucleul dur al acestui ghem de mistificări de care s-a înconjurat Puterea. Toate însă, minciunile „mici” și minciunile mari, conturează portretul unui grup de infractori care nu se dau în lături de la nimic pentru a-și atinge scopul. scoaterea demnitarilor și funcționarilor publici de sub incidența legii penale și eliberarea tuturor căilor către spolierea avuției naționale și devalizarea banului public în totală impunitate.
Lista scurtă a minciunilor
- Urgența
Atât în declarațiile publice ale troicii Dragnea-Iordache-Grindeanu cât și în documente oficiale precum scrisoarea lui Grindeanu către Comisia Europeană se susține că urgența ordonanței ar fi justificată de nevoia de a modifica articolul 297 (1) din Codul Penal care ar fi fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională în vara anului trecut și de a-l pune în acord cu decizia și motivația Curții.
Aceasta este marea minciună pe care se sprijină întregul eșafodaj al manipulării. CCR nu a declarat neconstituțională definiția abuzului în serviciu ci, dimpotrivă, a declarat-o constituțională cu o condiție. Minuta CCR din 15 iunie 2016 : „constată că dispozițiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în masura in care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".
Așa cum au explicat la vremea respectivă de numeroși juriști, decizia prin care textul este declarat constituțional este o normă de interpretare, ea aplicându-se direct, fără a mai fi nevoie de intervenția legiuitorului. Altfel spus, ea se aplică direct în cazurile aflate la instanțe și parchete, care vor analiza în fiecare caz în parte încălcarea legii prin care inculpații sunt acuzați că au generat o pagubă. De altfel, în practica CCR întâlnim numeroase decizii de interpretare (Decizia 262/2016, Decizia 151/2016, Decizia 44/2016).
Aici se află punctul în care se joacă întreaga miză a loviturii de forță și de aceea troica va ține cu dinții de argumentul lor fals. Dacă urgența nu poate fi justificată, atunci ordonanța guvernului este lovită de nulitate pentru că infracțiunile și pedepsele se reglementează, conform Constituției, numai prin lege organică.
- Justificarea morală: „Și Prună a modificat Codul Penal” prin OUG
Troica anti-Justiție a invocat faptul că este îndreptățită moral să modifice Codul Penal prin OUG pentru că și guvernul Cioloș a făcut același lucru în luna iunie a anului trecut. Această echivalență morală este o minciună.
În interviul acordat revistei noastre, fostul ministru al Justiției, Raluca Prună, demontează această mistificare și precizează că „OUG 18/2016 a pus în acord toate dispozițiile din Codul de Procedură Penală și din Codul Penal cu deciziile CCR” și că „La momentul la care noi am predat mandatul rămăseseră numai 4 decizii ale CCR cu care textele de drept penal trebuie corelate”. Raluca Prună a subliniat un lucru extrem de important: acele texte declarate neconstitutionale inca din 2013 au fost modificate prin OUG pentru ca ”Parlamentul nu mișcase un deget în ciuda proiectelor legislative depuse la timp de Ministerul Justiției.” Adică, zăceau in parlament de peste 2 ani fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva, de aceea a fost nevoie de OUG.
- Ordonanța nu eliberează corupții
Dragnea a declarat joi că „Nu se elibereaza corupții, nu se acoperă corupții”. Ba se eliberează și se acoperă.
Reducerea pedepselor de la 2 la 7 ani la între șase luni și trei ani face ca legea mai favorabilă să se aplice retroactiv și, prin urmare, eliberează și acoperă toți corupții condamnați și/sau inculpați pentru abuz în serviciu până la data intrării în vigoare a ordonanței.
Mai mult, dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu și stabilirea plafonului de 200.000 de lei va avea drept consecință, așa cum remarcă DNA, inchiderea anchetelor si a proceselor in curs pentru toti inculpatii care se plasează sub acest plafon. Prejudiciul va putea fi recuperat doar pe cale civilă, in noi procese deschise de ”partea vătămată”. Primul beneficiar de lux este insusi Liviu Dragnea .
În plus, prin reducerea pedepselor, termenul de prescripție se reduce de la 8 la 5 ani, ceea ce anulează dintr-un foc un număr considerabil de dosare. În sfârșit, ordonanța dezincriminează complet „abuzul în serviciu din culpă”, adică „neglijența în serviciu”, care nu mai constituie infracțiune indiferent de prejudiciul creat părții vătămate.
- Dragnea nu beneficiază de ordonanță
Liderul PSD afirmă că „Ordonanța nu oprește procesul în care eu sunt implicat.Pe baza unei mărturii sută la sută mincinoase, obținută prin presiune, contrazisă de alți martori, eu sunt acuzat de instigare la abuz în serviciu și fals intelectual.Falsul intelectual ramâne.”
E vorba de asa -numitul dosar ”Bombonica”, unde Dragnea scapa de abuzul in serviciu si ramine doar cu infractiunea de fals intelectual, pedepsita mai putin aspru si pentru care poate primi râvnita achitare.
Ca atare, ordonanța nu oprește procesul lui Dragnea dar „îl acoperă” și îl pune la adăpost de o lege care până acum îl incrimina. Orice altă pretenție este o minciună sfruntată.
- Dragnea nu este, de fapt, condamnat
Baronul Național a anunțat că dorește să redeschidă dosarul Referendumului pentru că nu a primit motivarea de condamnare din partea Înaltei Curți și pentru că, pretinde el, procurorul Lucian Papici ar fi uzurpat o calitate oficială. „Avocații spun că practic eu nu am hotărârea de condamnare”. Sugestia este că, practic, este eligibil să ocupe funcția de prim-ministru încă de pe acum. Adevărul este că Dragnea are o hotărâre de condamnare definitivă- 2 ani cu suspendare si 4 ani de probatiune- pronunțată de Înalta Curte, dar nu are motivarea, ceea ce nu inseamna ca este nevinovat.
Plus ca redeschiderea unui proces se face numai prin calea extraordinara a contestatiei in anulare in anumite situatii bine definite ( art 426), in care cazul Dragnea nu pare a se inscrie.
- Abuzul în serviciu nu este pedepsit cu închisoarea nicăieri în Europa
Afirmația că abuzul în serviciu nu intră în legislația penală a altor state europene este un laitmotiv pe care il auzim de la toti penalii transpartinici. Dragnea a plusat insa in conferinta de presa de joi, sustinind ca pevederea este de inspiratie sovietica și ține mai degrabă de trecutul comunist. „Ieri am stat foarte mult ca sa studiez cu avocații pe care îi am ordonanța și motivarea și decizia CCR. Curtea a spus că aceasta prevedere își are izvorul în 1968 și că este de inspirație sovietică.”
Aceasta este o minciună. In pimul rind, incriminarea infracţiunii de abuz în serviciu este o obligaţie pe care statul român şi-a asumat-o în urmă cu 13 -14 ani. Este vorba de Legea 365 din 2004 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York în 2003, pe care România a ratificat-o şi a semnat-o la Merida, pe 9 decembrie 2003.
In al doilea rind, nu mai puțin de 12 state europene au o legislație penală care pedepsește abuzul în serviciu cu închisoarea, cele mai severe fiind înregistrate în Franța, unde pedeapsa se ridică la până la 10 ani de închisoare și un milion de euro amendă. La fel de important, legislația din țările europene conține și interdicția de mai îndeplini funcții publice pe diverse perioade, o prevedere care figura până acum în Codul Penal, dar nu mai figurează în ordonanța „europeană” a lui Iordache.
- Plafonul de 200.000 de lei
Dragnea a făcut joi următoarele declarații: „(Judecătorii CCR) au cerut ca articolul respectiv să prevadă indicarea legii sau ordonanței care se încalcă. Au mai spus că e nevoie să se stabilească intensitatea vătămarii și o limită a pagubei. Am văzut și discuția despre cei 200.000, tot într-o campanie de dezinformare. Am înțeles că era nevoie de o limită a pagubei pentru a se discuta de raspundere penală”.
Aceste afirmații reprezintă o serie rară de minciuni în rafală, aruncate la foc automat în spațiul public. Judecătorii CCR nu cer nicăieri o limită/plafon a pagubei. Tot cea ce afirmă Curtea este că există situații – pe care le și exemplifică – în care eventualele nedreptăți pot fi corectate iar prejudiciile recuperate pe cale administrativă, nu neapărat penală. Atât. Atât plafonul de 200.000 cât și celelalte modificări sunt arbitrare și nu au nimic de-a face cu decizia CCR și nici cu motivarea acesteia.
- Favorizarea infractorului
Un alt laitmotiv al penalilor este ca functionarii publici (aici intra si ministri, consilierii, primarii) se tem sa mai semnez vreun act, ceea ce duce la un ”blocaj”. Formula este repetata de troica pentru a motiva faptul ca actele normative emise, adoptate sau aprobate de funcționarii publici au fost scoase, prin Ordonanta, de sub incidenta infracțiunii de favorizare a infractorului sau a abuzului in serviciu. Chiar autorii ordonantei data la ceas de noapte beneficiaza de modificare.
Din motivația amplă a Curții, reiese, dimpotriva, că legea penală ar trebui să se concentreze cu precădere asupra faptelor funcționarilor publici, nu să îi exonereze pe aceștia de răspundere.
In concluzie, se poate observa cu ușurință, avem de-a face cu un legiuitor care încearcă în mod sistematic să scoată de sub incidența legii penale funcționarii publici din care să facă o clasă privilegiată deasupra legii. În acest scop, pentru troica Dragnea-Iordache-Grindeanu și pentru majoritatea PSD-ALDE, nici o miniciună și nici un efort de manipulare nu sunt prea mari dacă își ating scopul de a se înveli într-un cocon protector care să îi ferească de lege și de a îngenunchea o dată pentru totdeauna Justiția. Iar sutele de mii de oameni care ies seara de seara in piata inleg prea bine acest lucru, desi Dragnea si PSD-ul ii fac ”timpiti”si ”neinformati”. La fel ca si pe ambasadorii statelor partenere.
