Pe aceeași temă
Editura Humanitas vă invită joi, 9 februarie, ora 19.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la evenimentul dedicat jurnalului de front al căpitanului Armatei Franceze, Marcel Fontaine, Misiune în România. Noiembrie 1916 – Aprilie 1918. La lansarea volumului vor vorbi Alain Legoux, apropiat al lui Marcel Fontaine şi legatarul testamentar al autorului, Micaela Ghiţescu, fosta elevă a autorului, postafaţatoarea şi traducătoarea jurnalului, şi istoricii Ioan Stanomir şi Daniel Cain.
Această carte, însoţită de un fascinant dosar iconografic cu fotografii realizate chiar de autor, ce apare acum pentru prima dată în limba română, reprezintă mărturia unui membru al Misiunii Militare Franceze în România (sub conducerea generalului Berthelot) implicat activ în reorganizarea şi instrucţia trupelor române şi apoi îndrăgostit iremediabil de România.
Marcel Fontaine (1888–1973) a fost ofiţer în cadrul Misiunii Militare (1916–1918) trimise de Franţa în România la solicitarea guvernului condus de Ionel Brătianu. Mobilizat ca locotenent în armata franceză la 25 de ani, Marcel Fontaine luptase pe fronturile de la Marna, Artois şi Verdun. După încheierea Misiunii, a revenit în România, în 1919, în cadrul Misiunii Universitare Franceze, ca profesor la licee din Turnu Severin, Craiova şi Bucureşti. A rămas în România până în 1948, când activităţile şi cursurile lui au fost interzise, iar el a fost expulzat împreună cu ceilalţi profesori francezi ai misiunii; la puţină vreme Liceul Francez care funcţiona pe lângă Institutul Francez de Înalte Studii – al cărui director era – a fost desfiinţat. După instaurarea regimului comunist în România, din pricina corespondenţei cu profesorul Marcel Fontaine, cursantele şi profesoarele lor vor alcătui, în 1952, celebrul „lot francez“, arestat, anchetat şi condamnat la închisoare – experienţă relatată de Micaela Ghiţescu, fosta lui elevă, în cartea Între uitare şi memorie (Humanitas, 2012). În 1949, Marcel Fontaine a înfiinţat secţia română a Radiodifuziunii Franceze, al cărei redactor-şef a fost până în 1956. În fiecare duminică transmitea câte un editorial fie în franceză, fie în română despre transformările României sub comunişti. De nenumărate ori a luat cuvântul şi la postul Europa Liberă. Pentru meritele deosebite din timpul primei conflagraţii mondiale, ofiţerul Marcel Fontaine a fost decorat cu Crucea de război a Franţei, cu Legiunea de onoare, dar şi cu Steaua României şi Crucea de război a României. Publicarea Jurnalului de război în traducere românească marchează 100 de ani de la sosirea Misiunii Militare Franceze în România şi, implicit, 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.
„La două săptămâni după dezastrul de la Turtucaia, autorităţile române au făcut primele demersuri pentru trimiterea în ţară a unei misiuni militare de către guvernul francez; în fruntea Misiunii a fost desemnat generalul Berthelot. Cu ajutorul câtorva sute de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi specialişti francezi, de la aviatori şi medici până la mitraliori şi artilerişti, o armatã distrusă se va transforma într-o forţă capabilă să obţină singura victorie a Antantei împotriva Puterilor Centrale din anul 1917.
Printre cei care au contribuit la miraculoasa renaştere a armatei române se află şi căpitanul Marcel Fontaine. Pe frontul românesc, dezvoltă o anume afinitate – care-şi va pune amprenta pe destinul său ulterior – pentru camarazii alături de care trebuie să lupte, precum şi pentru ţăranii alături de care vieţuieşte. Este martorul mizeriei în care se zbat cei refugiaţi într-o Moldovă suprapopulată şi înfometată, plină de trupe ruseşti. Depune mari eforturi pentru îmbunătăţirea condiţiilor igienice, dar se loveşte de o teribilă inerţie. Şi atunci îşi dă seama că nu poate avea autoritate asupra subordonaţilor decât fiindu-le el însuşi un model.
Nici o fărâmă de fals eroism în însemnările de război ale ofiţerului francez. Ne aflăm în faţa unui jurnal al lungii şi chinuitoarei aşteptări, al monotoniei şi al automatismelor dezvoltate în spatele frontului, dar şi al ororilor războiului cărora le cad victime oameni cu chipuri şi nume. Este o realitate pe care manualele noastre, în goana lor după eroi, au preferat s-o ignore. Din nefericire.“ (Daniel CAIN)
Accesul la eveniment este gratuit şi se face pe baza unei rezervări prealabile prin Eventbook.
Imagine: Pe front, la Mărăşeşti (din arhiva autorului).
