Corupţia - o meteahnă comună în Europa de Est

Estul Europei s-a transformat, recent, în­tr-un imens joc de domino ale cărui piese se clatină periculos. Există derapaje grave de la statul de drept, pornite de la pro­ble­me comune anumitor re­giuni: populismul (în cazul Poloniei și al Ungariei) și corupția endemică (în Ro­mânia, Ucraina și Republica Moldova). Niciuna dintre bă­tăliile democratice nu e câștigată definitiv. Nimic nu garantează că, odată atins obiectivul declarat, va­­lorile democratice nu vor fi încălcate. Ce-i de făcut? UE are metode de penalizare anemice și greu de aplicat (în cazul statelor membre – retragerea dreptului de vot în Consiliu și blocarea fondurilor). În cazul statelor es­ti­ce care nu sunt membre, acest soft-power (Acordul de Asociere) e încă și mai dificil de controlat post-factum.

UE nu poate totuși să-și permită să ignore vecinătatea estică. Dar atât Moldova, cât și Ucraina opun rezistență la schimbare, la democratizare. Despre Moldova se vor­beș­te ca de un stat captiv al oligarhilor, iar Ucraina este elevul silitor, care și-a făcut în bună parte temele anticorupție. „Im­plementarea acordurilor de asociere se izbește de aceleași probleme: corupția la toate nivelurile, imixtiunea ei în ad­ministrație. Vorbim de un stat de drept slab, care creează incertitudine pentru me­diul de afaceri și de incapitacitatea sta­tului de a concepe, implementa și mo­nitoriza reforme. Ucraina a făcut pro­gre­se uriașe, dar acum trebuie să se con­cen­treze pe implementare, pentru a le face ireversibile. În cazul Moldovei, dacă ar fi fost făcute toate reformele pe care le-am ce­rut, ar mai exista foarte puțini oli­garhi“, spune Dirk Schuebel, directorul Di­viziei pentru Parteneriatul Estic. A fost una dintre concluziile dezbaterii Acor­du­rile de asociere, dincolo de retorică, or­ganizată la Bruxelles de eu­roparlamentarul român Mo­nica Macovei, o masă rotundă ce i-a adus, față în față, pe reprezentanții so­cietății civile cu re­pre­zen­tanții diplomatici ai sta­telor respective și oficialii europeni din cadrul Co­misiei Europene și Par­la­mentului European.

Problemele sunt mult mai grave decât cele pe care le lasă să trans­pa­ră limbajul diplomatic. „În Moldova, no­ua putere a concentrat 90% din mass-media în mâinile a doi oameni: Vladimir Plahotniuc și Igor Dodon. Asta distor­sio­nează realitatea și prezintă deformat de­ci­ziile guvernării. Lansează în același timp atacuri asupra mass-media rămase independente“, a explicat Dumitru Misin, de la Jurnal TV. Anul trecut au existat mai multe cazuri penale împotriva acti­viș­tilor, avocaților, judecătorilor care au cri­ticat dechis guvernul. „În prezent, 40% dintre moldoveni se tem să-și expună opi­niile politice, de două ori mai mulți decât pe vremea guvernării lui Voronin. Asta vorbește de la sine. Majoritatea mol­dovenilor spun că prioritatea numărul 1 pentru refacerea statului e lupta antico­rupție și asta e vestea bună“, a remarcat Igor Munteanu, director al Institutului pen­tru Dezvoltare și Inițiative Sociale. Nu doar că Moldova a făcut pași înapoi în privința reformelor la care se angajase, dar noul președinte, Igor Dodon, încearcă totul pentru a compromite acordul. La în­tâlnirea cu președintele CE, Dodon a in­sis­tat că acordul cu UE trebuie să includă un al treilea partener: Rusia! Măsura ar putea convinge Rusia să renunțe la embargoul asupra produselor moldovenești.

Ucraina, văzută ca exemplu de „așa, da“ în materie de anticorupție, nu e nici ea pe un drum ireversibil. „Organismele an­ti­co­rupție nu au mers mai departe pe firul ve­rificării declarațiilor de avere. Socie­ta­tea civilă, jurnaliștii de investigație, acum și Biroul Național anticorupție ex­pun oficiali corupți și cazuri de spălare de bani de milioane de dolari. Dar nu e suficient să știm cine și ce anume fură. Trebuie să vedem condamnări și con­fis­cări și o singură agenție funcțională nu e destul. Este nevoie de procurori și ju­decători care să acționeze liber“, crede Daria Kaleniuk, director al Centrului de Acțiune Anticorupție (ANTAC). Pe de altă parte, Ucrainei ar trebui să i se ridice vi­ze­le. Cu un amendament extrem de im­por­tant: recompensa de la capătul „nuielei“ să poată fi revocată oricând țara face pași înapoi pe lupta anticorupție.

Sufocată, așadar, de ultimele evenimente, societatea civilă din ambele state (și pro­ba­bil și o parte dintre români, polonezi sau un­guri) se uită spre Bruxelles cu speranța că va corecta derapajele. Bruxellesul tri­mite însă mingea înapoi în curtea statelor respective. UE poate doar să pună con­diții, nu mai poate să oblige un stat să le respecte după aceea. E în primul rând sar­cina cetățenilor din aceste state să-și tra­gă la răspundere guvernanții, spun ofi­cia­lii europeni. Așa că societatea din aceste țări încearcă, ajutată mai mult sau mai pu­țin de UE, să-și creeze propriii anticorpi la corupție. Iar acești anticorpi sunt pro­testele. „În România, oamenii protes­tea­ză față de unele măsuri luate de guvern și pentru lupta anticorupție. Oamenii tre­buie să iasă în stradă să apere demo­cra­ția, să ceară continuarea luptei anti­co­rup­ție. Tot ce fac politicienii ar trebui să fie pentru oameni, așa că oamenii sunt cei care trebuie să îi tragă la răspundere. Iar protestele sunt o modalitate de a-i trage la răspundere“, este concluzia ex­pu­să de fostul ministru al Justiției Monica Macovei. O sarcină extrem de dificilă pen­tru niște națiuni care au trăit zeci de ani în comunism.