Mizele excluderii Cameliei Bogdan

Decizia Secției de judecători a Consiliului Su­pe­rior al Magistraturii de excludere a jude­că­toarei Camelia Bogdan din magistratură vor­bește despre calitatea morală a acestor oa­meni chemați să vegheze asu­pra integrității și prestigiului actului de justiție și, mai ales, despre o îns­păi­mân­tă­toare lipsă de judecată într-o profesie în care discer­nă­mân­tul e esențial. Dar asta nu es­te nici pe departe partea cea mai rea.

Partea cu adevărat în­gri­jo­ră­toare a „afacerii Bogdan“ es­te semnalul pe care îl trans­mit judecătorii noului CSM: orice judecător care, de acum înainte, va lua în serios mi­siu­nea de a confisca și recupera prejudiciile și va fi un deschizător de drumuri în astfel de spe­țe riscă să împărtășească aceeași soartă.

Modul în care a fost executată sumar ju­de­cătoarea Bogdan probează că, dincolo de ran­chiunele și frustrările personale ale unor ma­gistrați, miza centrală o reprezintă descu­ra­jarea procesului de recuperare de către stat a bunurilor obținute în urma unor infracțiuni. În­tr-un moment în care în UE se vorbește tot mai mult despre mutarea accentului de pe condamnarea penală pe re­cu­perarea bun­u­ri­lor infracțiunii, într-un mo­ment în care Ro­mâ­nia încearcă să se alinieze acestui curent prin transpunerea în legislația românească a Di­rec­tivei 24/2014 și prin în­fiin­țarea Agenției Naționale de Recuperare a Bunurilor In­dis­ponibilizate, CSM apucă în mod hotărât în direcția opu­să. În România, ne spun ju­de­cătorii CSM, justiția se oprește la averile penalilor.

Judecătorii CSM au admis o plân­gere formulată de oa­me­nii de casă ai lui Dan Voi­cu­lescu, care reclamaseră că ju­decătoarea Bogdan a primit suma de 10.000 de lei pentru că ar fi predat angajaților Agen­ției de Plăți în Agricultură pe tema corupției în cadrul unui program organizat de Minis­te­rul Agriculturii, cu bani de la Banca Mondială, în timp ce era judecător într-un proces în care ministerul era parte. E vorba de procesul ICA-Voiculescu. Agenția Națională de Inte­gri­tate, singura în măsură să se pronunțe asu­pra incompatibilității magistraților, nu a cons­tatat însă așa ceva și a întocmit un raport care respingea argumentat toate acuzele. Șe­ful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, a in­firmat însă raportul inspectoarelor care nu gă­siseră nicio neregulă și a sesizat Secția de ju­de­cători, care a decis prompt să o excludă. Ca­re este vina pe care au găsit-o judecătorii CSM Cameliei Bogdan? Că, prin susținerea unui seminar cu angajații APIA pe teme de co­rupție și recuperarea prejudiciilor, ar fi încăl­cat prevederile legale care interzic magis­tra­ților să predea cursuri altundeva decât în în­vățământul universitar sau în Institutul Na­țio­nal al Magistraturii. E absurd. Ce să mai vor­bim de faptul că mulți magistrați sunt co­optați în astfel de activități de către instituții ale statului, ONG-uri sau diverse societăți, iar până acum nu s-a auzit de vreo excludere din acest motiv.

Care este „vina“ reală a judecătoarei Bogdan? Nu numai că l-a condamnat pe Dan Voi­cu­les­cu la 10 ani de închisoare și a dispus con­fis­ca­rea a 60 de milioane de euro, la cât a fost eva­luat prejudiciul generat de privatizarea ICA. Dar Bogdan nu s-a oprit aici și a încercat să descâlcească firele care îl legau pe Voi­cu­lescu de Crescent și de numeroasele firme off­shore pe care acesta le controla. Or, Crescent e legat de conturile Securității. Cei care au în­cer­cat s-o clarifice au plătit cu cariera. Mai mult, Camelia Bogdan a încercat să aplice în aceas­tă chestiune a recuperării produsului infrac­țiu­ni­lor lui Voiculescu procedura con­fis­cării de la terți, dar s-a lovit pe lângă opoziția ad­ver­sa­ri­lor și de lipsa de colaborare, indi­fe­ren­ța sau chiar ostilitatea autorităților ro­mâ­ne. Cazul Voi­­culescu nu e singurul în care Bogdan a ac­ționat în acest fel. A mai făcut-o și în RAFO, Ovidiu Tender sau BCR, în care a în­cercat să pună sechestru pe bunurile trans­fe­rate de aceștia pe numele unor terți în străi­nătate.

Mizele unui verdict de incompatibilitate în ca­zul judecătoarei Bogdan sunt cu mult mai mari decât soarta ei individuală. Pentru Voi­cu­lescu, miza imediată este să iasă din închi­soa­re prin contestarea în anulare a verdictului de condamnare, dar marele premiu este re­vo­carea hotărârii de confiscare a averii ilicite și stoparea vânătorii de sume ascunse în off­shore-uri. Dacă avocații acestuia ar obține de la CEDO o confirmare a faptului că procesul a fost viciat de incompatibilitatea judecătoarei Bog­dan, în imperiul infracțional al lui Voi­cu­les­cu ar veni Crăciunul. Dar nu numai. Ar fi su­fi­cient ca unul dintre marile cazuri judecate de Camelia Bogdan să fie răsturnate, pentru ca să urmeze o reacție în cascadă în toate ca­zu­ri­le în care se pune problema confiscării de la terți. Unul dintre cei mai fericiți oameni de pe pă­mânt ar fi, fără îndoială, Sebastian Ghiță.

Decizia Înaltei Curți în privința excluderii din ma­gistratură a Cameliei Bogdan va deveni un mo­ment de cotitură în istoria justiției ro­mâ­nești pentru că poate marca fie - dacă de­ci­zia CSM este anulată - sfârșitul eforturilor re­țe­lelor de criminalitate care sifonează avuția pu­blică de a scăpa cu averea intactă și de­bu­tul unui proces amplu de recuperare a pre­ju­diciilor, fie - dacă este admisă - sfârșitul re­for­melor care urmăresc confiscarea averilor fra­u­duloase.