Către o lume postoccidentală?

„Ordinea liberală globală nu poate rezista decât dacă e susținută de ambii piloni transatlantici.“ (Wolfgang Ischinger)

Alexandru Lazescu 21.02.2017

De același autor

 

La sfârșitul săptămânii trecute, la Mün­chen a avut loc tradiționala conferință anuală pe chestiuni de securitate. Aflată la cea de-a 53 ediție, reuniunea din capitala Ba­variei este, prin calitatea și nivelul participanților, o ade­vărată referință în ma­terie. În alți ani subiectele dominante erau totuși punc­tuale: criza din Ucraina, mi­grația din Europa. Iată însă că în acest an documentul program, intitulat sugestiv Post-Adevăr, Post-Vest, Post-Ordine?, a pus în dis­cuție teme fundamentale pen­tru evoluțiile globale. Cum s-a ajuns în acest moment de inflexiune majoră? Cau­zele sunt multiple, rezultatul unor ten­siuni și disfuncționalități acumulate în timp, însă fără îndoială impactul decisiv l-au avut Brexit-ul și victoria lui Donald Trump în America.

 

În 2007, tot la München, Vladimir Putin lansa un atac inflamat asupra „ordinii mon­diale dominate de Occident“, cri­ti­când în particular extinderea NATO. El mi­za pe diviziunea din interiorul lumii oc­cidentale și pe resurgența Rusiei pentru a schimba această stare de fapt. Atunci, discursul lui Putin a fost privit totuși cu destulă detașare. Altfel au stat însă lu­cru­rile vinerea trecută, când Serghei Lavrov a vorbit despre sfârșitul epocii care a ur­mat încheierii Războiului Rece, „așa-nu­mita nouă ordine liberală“. În opinia sa, lu­mea va intra inevitabil în ceea ce el a nu­mit o nouă ordine mondială post-Vest.

 

Wolfgang Ischinger, președintele con­fe­rin­ței de la München, se întreba în raportul amintit mai sus dacă democrațiile occi­den­tale vor fi în măsură să prezerveze nor­mele și instituțiile care au definit ordinea internațională liberală sau vom asista la reașezări geopolitice majore, la aban­do­na­rea normelor și principiilor fundamentale cu care se operează în prezent în spațiul internațional sau, mai grav, chiar la o dezordine globală, în care, așa cum prevede Ian Brem­mer, vom avea abordări de tipul fiecare pentru sine. În fond, ceea ce vor Rusia și China, principalele pu­teri revizioniste ale mo­men­tului, este un nou peisaj geo­politic structurat pe sfe­re de influență și spații gri. Și, nu e un secret, Moscova dorește să-și reimpună he­gemonia în zona Europei Centrale și de Est și în Asia Centrală.

 

Mulți vor considera excesiv de alarmiste ast­fel de scenarii. Mai ales după ce atât vicepreședintele Michael Pence, cât și se­cre­tarul american al Apărării, James Mattis, au reafirmat, inclusiv la München, sprijinul american pentru NATO. Aceste asigurări sunt însă relativ înșelătoare. Nu ei sunt până la urmă cei care au cuvântul decisiv, ci președintele. De unde și reac­țiile reținute exprimate de lideri europeni, întărite și de faptul că Pence a evitat să facă orice referire la sprijinul SUA față de UE. „E foarte bine că Mattis și Tillerson ne-au vorbit despre importanța NATO și a relației transatlantice“, a declarat El­mar Brok, președintele Comisiei de Poli­ti­că externă din Parlamentul European, „dar nu știm ce vom citi mâine pe Twit­terul lui Trump“.

 

În interiorul UE ia amploare un curent ca­re își dorește o decuplare a Europei Con­ti­nentele nu doar de America, ci și de Ma­rea Britanie. Un editorial din Der Spiegel sintetizează foarte bine această stare de spirit. „Oricum, o alianță a cărei singură justificare este opoziția față de Rusia es­te una depășită“, scrie Der Spiegel (!). Nu e ceva foarte diferit de ceea ce spune și Donald Trump.

 

Premiza este aceea că Europa trebuie să renunțe la postura de partener junior al Americii și să-și definească propria stra­tegie de securitate. Iar din acest punct de vedere, apariția lui Trump, care a ener­gizat curentele antiamericane, este văzută drept o oportunitate. Europa, scrie Der Spiegel, trebuie să-și definească propriile sa­le interese, independent de Statele Uni­te, inclusiv „stabilirea unei relații re­zo­nabile cu Rusia, care să nu se bazeze ex­clusiv pe descurajare militară“. Un aran­jament care se va bucura probabil de un semnificativ sprijin popular, având în vedere rezultatele unui sondaj dat publi­cității zilele trecute care releva faptul că 78 de procente dintre germani aveau opi­nii negative față de Trump, cu mult peste cele negative față de Putin (58 procente). Dar ce va primi Rusia la schimb? Iată în­trebări care fac ca țările din Est să aibă so­lide motive de suspiciune.

 

La München, lideri europeni importanți, precum vicecancelarul Sigmar Gabriel, ca­re a ținut și el să sublinieze, în consens cu Lavrov, că ne aflăm „într-un proces de realiniere a lumii, de la vechea ordine la una nouă“, sau Juncker, și-au exprimat des­chis opoziția față de creșterea buge­telor militare. Motivul, deloc convingător, fiind acela că ajutoarele umanitare externe trebuie și ele trecute în categoria chel­tu­ie­lilor legate de securitate. Un gest calculat, de sfidare, față de solicitările SUA.

 

E drept, Angela Merkel vede lucrurile alt­fel. Însă, dacă ne uităm la ultimele ten­dințe electorale, șansele ei de a rămâne can­celar sunt tot mai reduse. Or, cu Stein­meier, cu Martin Schulz și Sigmar Gabriel la cârmă, vom vedea probabil la Berlin o schimbare semnificativă de direcție în pri­vința relațiilor transatlantice. Elementul esențial fiind constituirea unei structuri de securitate separate a UE. O alternativă la NATO, chiar dacă acest lucru nu este afirmat deschis.

 

Iată de ce Wolfgang Ischinger face un apel la realism, considerând că, cel puțin pe ter­men mediu, europenii nu se pot des­cur­ca fără ga­ranțiile de securitate americane. În plus, el avertizează că toți cei care cred că Eu­ro­pa poate găsi în lume alți parteneri cu ca­re să apere împreună ordinea liberală glo­bală se păcălesc singuri. UE ar putea să ca­dă de acord cu China să rejecteze cu­ren­te­le protecționiste. Dar, dincolo de asta, avem puține lucruri în comun. Or­dinea liberală globală nu poate rezista decât da­că e susținută de ambii piloni transatlantici.“

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22