Prognoza optimizată politic: un fleac de 3 miliarde de lei

Guvernanții și susținătorii lor politici con­tinuă să împrăștie promisiuni de creșteri de salarii pe bandă rulantă, în timp ce avertismentele privind capacitatea de re­zistenţă a economiei ro­mâ­nești devin tot mai aspre. Ultimul avertisment a fost lansat de către experții Co­misiei Europene, care es­ti­mează o creștere a eco­no­miei românești mult mai joa­să faţă de prognoza ofi­cială care a stat la baza construcţiei bugetului.

De altfel, nicio prognoză lan­sată de economiştii instituţiilor fi­nan­cia­re internaţionale, fie că e vorba de cei de la Fondul Monetar Internaţional, fie că sunt cei de la Banca Europeană de Re­construcţie şi Dezvoltare sau de cei ai Băncii Mondiale, nu se apropie de cifrele optimiste cu care lucrează Executivul de la Bucureşti. Cifrele avansate în prognoza de iarnă a Comisiei Europene sunt pru­dente şi realiste: da, economia va creşte într-un ritm ceva mai alert decât media europeană, dar viteza va fi de 4,4% din pro­dusul intern brut (PIB), şi nu de 5,2% din PIB. O creştere a PIB cu numai 4,4%, sub prognoza optimizată politic cu care operează acum guvernul, s-ar traduce în practică prin încasări mai mici cu vreo două-trei miliarde de lei, avertizează pre­şedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Du­mi­tru. Bugetul moşteneşte deja un deficit ca­re trebuie acoperit şi care se va amplifica: 20,6 miliarde de lei, bani care au fost transferaţi din alte taxe şi impozite pentru a face faţă facturii de chel­tuieli sociale. Ca atare, Ro­mânia are deja un deze­chilibru uriaş pe care tre­buie să-l acopere, iar, da­că va încasa mai puţini bani, cum rezolvăm pro­blema? Simplu, pot răs­punde gu­vernanţii: ne îm­prumutăm. În acest mo­ment, statul român se îm­prumută la cos­turi re­zo­nabile, cele mai mici din istoria ultimului sfert de secol. Primejdia nu va apărea în acest an, probabil din iner­ţia unei economii care a semnalizat re­vi­riment şi disciplină, ca atare, avem un ra­ting de ţară recomandat investiţiilor. Pa­nica agenţiilor de rating şi a investitorilor s-ar putea declanşa către finalul anului, iar în 2018 ne putem trezi cu ratingul tăiat, trimişi în batalionul disciplinar al economiilor nerecomandate pentru in­ves­tiţii şi, surpriză, cu spectrul majorărilor de taxe şi impozite.

Din păcate, mai toate gesturile guver­nan­ţilor par riscante pentru economie. Pentru a face rost de bani, guvernul impune com­paniilor statului să distribuie 90% din pro­fit sub forma dividendelor, desigur, o ves­te bună pentru companiile listate la Bursă, dar proastă pentru viitorul investiţional al majorităţii firmelor unde statul este ac­țio­nar. O altă idee proastă prinde contur în birourile Ministerului Economiei: re­nun­ţarea la principiile guvernanţei corpo­ra­tive, adică acelea care impun transparenţă. Noul ministru al Economiei anunţă, şă­galnic, că nu ar mai fi nevoie ca restul ac­ţionarilor să cunoască în detaliu toate in­formaţiile privind activitatea companiilor unde statul e acționar majoritar. Urmează, potrivit textului intitulat Participarea statului în economie, ca pentru „între­prinderile publice“ să se „specifice care informații trebuie să fie făcute publice, care sunt canalele potrivite și me­ca­nismele de asigurare a calității infor­ma­ției, ținând cont de recomandările cu­prinse în acest ghid“.

Dar preocuparea esenţială, „urgentă“ pare a fi schimbarea boardurilor companiilor statului cu oameni agreaţi politic, ca să zi­cem aşa, elegant. Cum vor fi selectaţi aceş­tia? Oricine va fi paraşutat la conducerea companiilor statului nu va mai avea grija efi­cienţei, deoarece recomandarea ghi­du­lui este aceea de a ignora necesitatea „pro­fitului“. Desigur, îndemnul de a investi în cercetare, cu riscul de a reduce profiturile, nu este un lucru rău. Dar cine va şti unde se duc banii şi cum se cheltuie ei, dacă acelaşi document insinuează că in­for­ma­ţiile destinate publicului vor fi cenzurate? Investitorii străini ne reproşează lipsa pro­fesioniştilor în domenii-cheie, efect al unei harababuri absolute în sistemul de edu­caţie, care nu s-a pliat pe realităţile eco­nomiei româneşti, şi, atenţie, nivelul slab de pregătire şi înţelegere al gu­ver­nanţilor. Analiştii băncii italiene Unicredit avertizează că în acest an vom avea o absorbţie scăzută a fondurilor europene, iar „investiţiile străine directe vor con­tinua să rămână în preajma nivelului de 2% din PIB. România nu are capacitatea de a concura cu ţările vecine pentru proiectele mari de investiţii în industria prelucrătoare din cauza infrastructurii deficitare şi a expertizei reduse la nivel guvernamental“.

Această constatare, elegantă de altfel, des­crie realitatea că ţara este condusă de per­sonalităţi politice probabil remarcabile, dar care au o înţelegere limitată, incorectă şi cinică a economiei. Ca atare, orice po­ma­nă izvorâtă din laboratoarele PSD-iste poate coagula admiraţia votanţilor, dar va avea ca efect sărăcirea acestora, deoarece va crea inflaţie, şomaj şi dezechilibre.