De același autor
Pierderea alegerilor parlamentare și amânarea Congresului care ar fi trebuit să facă rapid o analiză a cauzelor eșecului și să aducă o nouă conducere în fruntea PNL sugerează că prăbușirea liberalilor nu va putea fi oprită imediat. Ludovic Orban, vechi fruntaș liberal, care tocmai a fost achitat într-un dosar deschis chiar în campania electorală pentru Primăria Capitalei, campanie pe care a ratat-o din această pricină, i-a sugerat lui Klaus Iohannis să nu se implice în alegerile interne din PNL. Ludovic Orban, care și-a anunțat candidatura pentru prima funcție în PNL, a lăsat zilele acestea să se înțeleagă că acum doi ani, când a candidat împotriva Alinei Gorghiu, a pierdut președinția liberalilor din cauza intervenției lui Iohannis, care atunci era proaspăt câștigător al scrutinului din noiembrie 2014. Președintele „are nevoie de un PNL puternic şi recredibilizat“, susține Ludovic Orban, pentru că doar așa partidul va putea să creeze cu adevărat „infrastructura şi resursele umane pentru a putea susţine candidatura la alegerile prezidenţiale din 2019“. Lucrurile nu pot merge în această direcție, susține aspirantul la șefia liberalilor, dacă membrii PNL nu sunt lăsaţi să-şi aleagă liber liderii naturali.
La alegerile de la 11 decembrie 2016, noul Partid Național Liberal, care a inclus și PDL, nu a obținut nici jumătate din scorul pe care PNL+PDL l-au avut în 2008. La Camera Deputaților, PDL a luat atunci 32,36%, iar PNL 18,57%, iar la Senat, PDL 33,57% și PNL 18,74%. La ultimele alegeri, marele partid liberal a marcat 19,45% procente la Camera Deputaților și 20,42% la Senat.
Comasarea PNL cu PDL nu le-a folosit nici liberalilor, nici celor care se desprinseseră de sub pulpana lui Traian Băsescu. Pe de o parte, fiindcă fiecare dintre cele două formațiuni își pierduse liderul-locomotivă, care era în același timp și liderul-tată și one man show, și, pe de altă parte, pentru că unificarea în teritoriu a celor două formațiuni s-a produs cu anumite contuzii, iar democrația în partid nu a fost respectată: multe decizii au fost luate de sus în jos, fără consultarea membrilor și a organismelor din PNL care conduc partidul între două congrese. Au existat situații în care s-au decis de la centru candidații în diferite județe sau în care votul intern a fost dirijat într-o anumită direcție. De pildă, atașarea defectuoasă a fostului premier Dacian Cioloș la campania liberalilor a creat nemulțumiri în PNL, fără să aducă votanți din afara bazinului electoral al liberalilor. Ideea unui șef de guvern din afara partidului, așa cum a fost promovat Cioloș, era greu de digerat pentru mulți membri activi ai PNL.
Partidul s-a poticnit de mai multe ori în ultimii doi ani și nu au fost încă explicate greșelile făcute la desemnarea candidatului pentru Primăria Generală a Capitalei, unde PNL a schimbat patru oameni. Meritocrația de partid nu a mai funcționat nici măcar ca în vremurile în care Băsescu și Tăriceanu țineau frâiele.
Cei doi au condus cele două partide cu mână forte și, odată cu plecarea lor, au lăsat în urmă niște goluri pe care n-au fost în stare să le umple nici locotenenții acestora rămași pe loc, nici epigonii lor. Vasile Blaga, organizatorul alegerilor, care făcea ca impredictibilul să devină predictibil în vremea când PDL era conectat la Traian Băsescu și chiar și mai târziu, n-a mai fost prezent pe baricadele scrutinului din 11 decembrie 2016, după ce procurorii anticorupție au deschis un dosar pe numele lui.
Democrat-liberalii, care finanțau partidul de la centru și în jurul cărora gravitau experții și analizele lor, au abandonat formațiunea după unificare, fie din cauza unor suspiciuni care planau asupra lor (spre exemplu, Adrian Videanu), fie din pricină că nu s-au mai simțit confortabil în noul PNL (de pildă, Valeriu Stoica). De partea cealaltă, vechii liberali și-au pierdut direcția odată cu plecarea lui Călin Popescu-Tăriceanu.
Noul mare partid nu și-a luat răgazul nici să găsească temele de inflexiune așteptate de electoratul de dreapta, nici să aibă o dezbatere serioasă asupra ideologiei în noul peisaj european, care evoluează rapid dinspre globalism spre naționalism și unde populismul și extremismul se află pe pante ascendente. PNL a oscilat incapabil să-și aleagă drumul între valorile conservatoare și cele progresiste, lăsându-se boicotat în ambele sensuri de către PSD.
În afară de orientarea sa proeuropeană și în general prooccidentală și susținerea, adesea fără convingere, a politicilor anticorupție, liberalii nu și-au clarificat poziția față de principalele teme de interes general, în primul rând față de chestiunile sociale și economice, pe care le-au lăsat parcă deliberat în seama PSD. Nu există, apoi, în rândurile PNL, o discuție despre viitorul României în UE și nici despre felul în care ar trebui făcută de aici încolo modernizarea: care este modelul, are România nevoie de un model sau va merge mai departe pe o cale originală, impovizând astfel în tradiția mioritică? Nici despre relația partidului cu președintele Klaus Iohannis nu s-a vorbit: va rămâne de sus în jos, va deveni egală, va fi transformată într-o legătură inversă, de jos în sus, conform principiilor centralismului democratic?