Noua Uniune Europeană

Reinventarea regulilor noii Uniuni Europene va fi tema următorului deceniu, iar în fața asal­tului politic anti-establishment, eurosceptic, populist, naționalist, cea mai politică echipă a Comisiei Europene, cea a lui Jean-Claude Juncker, pune pe masa dezbaterilor cinci sce­narii – articulate, unele pe­si­miste, spre care UE se în­dreap­tă. Până în 2025 se pre­supune că unul dintre ele va de­veni realitate și ar putea aduce o Europă cu totul și cu totul diferită.

Comisia Europeană face ast­fel o mișcare surpriză lansând cele cinci scenarii, extrem de analitice, pro­vo­catoare, criticate doar în unele note politice, dar nu așteaptă ca dezbaterile să fie de­tur­nate de eurosceptici ori să rămână captive in­tereselor naționale.

Scenariul 1 – „Continuând pe același drum“ este varianta în care UE 27 va urma planurile de acțiuni formulate de documente pro­gra­ma­tice deja cunoscute, precum Un nou început pentru Europa, prezentat de Executivul de la Bruxelles în 2014. Rămâne însă o opțiune în care deciziile la nivelul UE sunt luate prin acord de statele membre. Este de așteptat să vedem pe termen lung o piață unică solidă, o singură voce în materie de politică externă, dar o zonă Schengen cu mari probleme, în special din cauza tensiunilor și presiunilor din interiorul statelor membre vis-à-vis de cele două mari crize: refugiații și terorismul. Pen­tru România aceasta este una dintre opțiuni, doar că decizia e mai curând a statelor membre net con­tributoare la bugetul UE. Acest scenariu poate fi inf­lu­ențat decisiv de rezultatele alegerilor politice din Olanda, Franța, Germania.

Scenariul 2 – „Accent ex­clu­siv pe piața unică“ este una dintre variantele foarte pe­si­mis­te, care ar vulnerabiliza sem­nificativ zona euro și ex­punerea ei la posibile noi crize financiare, cu o liberă circulație afectată de poziții și măsuri diferite la nivelul UE 27. Este varianta ex­cep­țiilor acceptate tot mai des de UE, atunci când state partenere au vrut acces la piața unică, dar nu au vrut, de pildă, să fie parte a zonei euro. Este mai curând varianta eu­ro­scepticilor și a celor care promovează curente de tip Grexit, Brexit etc. În mod evident, pentru România, aceasta nu este o opțiune.

Scenariul 3 – „Cei care doresc mai mult rea­lizează mai mult“ este varianta de care Ro­mâ­nia și statele membre noi se temeau cel mai mult, Europa mai multor viteze, scenariu în care cooperarea și acțiunea colectivă vor func­ționa prin coaliții: cine vrea și poate mai mult trece la fapte, nu îi mai așteaptă și pe ceilalți, inclusiv în domenii precum apărarea, securitatea internă sau chestiunile sociale. De exemplu, până în 2025: 15 state pot înființa o uni­tate de poliție și procuratură pentru ac­ti­vități infracționale transfrontaliere.

Scenariul 4 – „Mai puțin, dar mai eficient“. UE ar urma să concentreze resursele și efor­tu­rile pe anumite domenii de politici, mult mai puține, iar Cartea Albă lansată de Juncker pu­ne accent pe domeniul combaterii tero­ris­mu­lui ori politicii externe: atenția și resursele li­mi­tate sunt concentrate asupra câtorva do­menii de politică. Pentru România nu este neapărat un scenariu negativ, însă, având în ve­dere potențialul redus de alianțe, ca­pa­ci­ta­tea deocamdată limitată (și frânată de evo­luții interne) de a fi un jucător redutabil în ne­gocierile europene, este mai curând o ches­tiune de oportunitate.

Scenariul 5 – „Mult mai mult, împreună“ este varianta ideală, este mai multă unitate, mai multe domenii de cooperare, mai multe re­sur­se împreună. Aproape utopic, în contextul ac­tualelor provocări. În varianta acestui sce­na­riu, statele membre „decid să pună în comun mai multe competențe, resurse și puteri de­ci­zionale în toate domeniile. Deciziile se iau mai rapid la nivel european și sunt puse în apli­ca­re în timp scurt“, arată Cartea Albă a CE.

După lansarea acestei dezbateri de către echi­pa Juncker, ministrul de Externe francez, Jean-Marc Ayrault, și șeful diplomației ger­ma­ne, Sigmar Gabriel, au transmis o poziție co­mu­nă care, în esență, elimină parţial un sin­gur scenariu: UE este mai mult decât o piață unică. Ei adaugă că UE nu trebuie să renunțe la ambițiile unui proiect european comun. Par­lamentul European, la rândul său, și-a spus cuvântul în plenul de la jumătatea lunii fe­bru­a­rie, când o propunere de rezoluție a unui eu­roparlamentar și politician ex­pe­ri­men­tat, pro­european vocal, critic al Europei „à la carte“, Guy Verhofstadt (Belgia, ALDE), a fost votată de plen. Raportul Verhofstadt a venit cu ajus­tări concrete de arhitectură insti­tu­țională, in­clusiv schimbări de tratat al Uniunii Europene, extrem de ambițioase. Printre aces­tea, Co­mi­sia Europeană ar urma să devină „un guvern veritabil, răspunzător în fața Par­la­mentului și în măsură să formuleze și să pună în aplicare politicile fiscale și ma­cro­economice comune de care zona euro are nevoie“.

Altminteri, vechile state membre și fon­da­toa­re au mai organizat diferite reuniuni la nivel înalt, criticate de o parte din restul UE. Pre­șe­din­tele francez François Hollande a anunțat că astăzi va participa, la Versailles, la un nou summit restrâns, cu liderii Germaniei, Italiei şi Spaniei, iar pe agenda reuniunii se află vii­to­rul UE și reformele de care actuala structură instituțională are nevoie. Această reuniune pre­gătește summit-ul aniversar programat pen­tru 25 martie 2017, când UE vrea să mar­cheze împlinirea a 60 de ani de la Tratatul de Roma, când este de așteptat ca liderii statelor membre să lanseze viziunea lor asupra viit­o­ru­lui Uniunii după Brexit.

* Bianca Toma este director de programe al think tank-ului Centrul Român de Politici Europene.