De același autor
Că sunt supraaglomerate, că deținuții dorm câte doi-trei într-un pat, că e mizerie, că n-au condiții, că pierdem bani la CEDO, că pușcăriașii trebuie salvați din celule, că trebuie grațiați, că e prea dură legea penală, că asta nu este țară, domnule, în care niște oameni își ispășesc pedepsele în astfel de condiții. Sigur, există în România și închisori decente, chiar de lux, în comparație cu ce au acasă mulți dintre cei care muncesc până la inconștiență ca să-și plătească dările la stat. Dar nu asta contează în lumea noastră, ci altceva. Anume că liderii partidului unic PSD, acompaniați de vocea a doua ALDE, vor cu orice chip să deschidă larg porțile pușcăriilor. Doar cu direcția Ieșire.
Dar altceva vreau să vă întreb. Știți cine-i ministrul Sănătății? Nu, nu? Florian Bodog. Tot nu vă spune nimic numele ăsta nici acum, nu? Domnul Bodog, medic chirurg și fost decan al Facultății de Medicină de la UMF Oradea, a fost în ultima perioadă în centrul unor scandaluri, dezvăluite de presa locală, legate de un doctorat plagiat sau de faptul că ex-ministrul tehnocrat al Educației, Mircea Dumitru, i-a retras dreptul de a îndruma doctoranzi. Dar nici măcar asta nu ar mai fi important, nu-i așa? dacă ne gândim că, în ultimii ani, de la premier la miniștri, generali, șefi de Poliție, de academii, toată floarea țărișoarei a dat cu doctoratele în gard.
Însă nu pot să nu mă întreb cât de jos poți să vrei să îți aduci propria țară? Până unde vrei să o umilești? Cât de ticălos poți fi tu, conducătorul ei, dacă o împingi, zi de zi, spre mormânt? O știre care ar zgudui până și niște conștiințe criminale așterne tăcerea printre politicienii care, zi de zi, le plâng de milă hoților, corupților, violatorilor. Copiii bolnavi de leucemie internați la Spitalul de Pediatrie „Sfânta Maria” din Iași nu mai au, de o lună, trei dintre medicamentele care le mai prelungesc viețile cu câte o zi. Și nu e doar în Iași problema asta. Aflăm cu stupoare de la ministrul Bodog că asta este soarta micuților măcinați de cancer din toată țara. Cine își asumă răspunderea, vina dacă aceste suflete vor muri? Ministrul Bodog ne spune, simplu, așa: „Asta este o întrebare pe care mi-o adresați mie?”.
Nu, domnule ministru, asta este o întrebare pe care nu doar că v-o adresăm dumneavoastră, cel pe care-l plătim ca să nu ne lase copiii să moară în spitale. Este o întrebare pe care ar trebui să v-o adresați singur. O întrebare la care, tot singur, ar trebui să găsiți răspunsul și să ni-l dați urgent. Asta este o întrebare pe care i-o adresăm și șefului dumneavoastră, premierul Sorin Grindeanu. Și pe el îl plătim, dar nu ca să tacă atunci când ne numărăm zilele în paturi de spital și să vorbească doar în numele pușcăriașilor. Asta este o întrebare pe care i-o adresăm și celuilalt șef al dumneavoastră, de partid, Liviu Dragnea, cel care v-a uns ministru și care a garantat pentru acest Guvern.
E greu să îți privești în ochi conducătorii țării, în astfel de momente. E greu să nu te întrebi dacă nu au chiar un plan diabolic prin care vor să te lase fără suflare. Citind știrea teribilă despre soarta copiilor bolnavi de cancer, tot ce îmi doresc este să-l văd pe acest om, ministrul Bodog, cum îi jelește pe bolnavi la fel cum îi jelește corul bocitoarelor din PSD pe pușcăriași. Îmi doresc să-l văd pe ministrul Bodog că rezolvă odată problema lipsei medicamentelor din spitale, că nu mai trebuie să aducem și aspirina de acasă. Îmi doresc să-l văd pe ministrul Bodog că se zbate ca să găsească bani, că face proiecte, că dă ordonanțe, ziua, noaptea, doar ca să ne salveze de sistemul public de sănătate.
Îmi doresc să-l văd pe ministrul Florian Bodog că ne anunță cum construiește el și cu PSD-ul lui spitale, pentru că nu respectăm nicio normă a UE, a lumii, a universului ăsta și a tuturor celor paralele cu spitalele care se prăbușesc peste bolnavi. Îmi doresc să-l văd pe ministrul Bodog cum are grija pacienților care dorm câte trei într-un pat. Îmi doresc să-l văd că vine, seara, la televiziunile lor de partid, și ne anunță cum a mai renovat o clinică, un salon, o bucătărie, un hol, orice. Cum a mai crescut rația de mâncare pentru pacienți, hrăniți mai prost decât pușcăriașii. Îmi doresc să-l văd pe acest ministru Bodog la fel de îngrijorat de sănătatea poporului cum este doamna Olguța, nelipsită de pe sticlă în nicio zi, preocupată ba să dubleze salariile bugetarilor, ba să dea vouchere de vacanță, tot bugetarilor. Îmi doresc să-l văd pe ministrul Bodog cum spune că va rezolva problema copiilor cu cancer în exact X zile, la fel de decis ca ministrul Tudorel Toader, cel care, abia ajuns la Justiție, ne-a anunțat că rezolvă, în 45 de zile, Codul Penal.
Eu înțeleg că acest Guvern este unul de marionete. Am înțeles asta chiar de la Liviu Dragnea, cel care, în 3 ianuarie, cu o zi înainte de învestirea Guvernului Grindeanu, ne-a spus că el este singurul care știe „din scoarță-n scoarță programul de guvernare”. Eu înțeleg că și acești miniștri respectă, înainte de orice, ordinele venite de la partid. N-am niciun dubiu în privința asta, mai ales după episodul „Ordonanța 13”. Dar, chiar și așa, nu pot să nu mă întreb cât de slugarnic poate fi un om, cât de răpus de gândul parvenirii, cât de bolnav de putere, de bântuit de funcții, chiar și de cea de ministru, cât de lipsit de morală, de responsabilitate, de rușine poate fi astfel încât, pentru un infractor dovedit, să accepte să-și țină lipită pe față doar eticheta „noaptea, ca hoții”.
