De același autor
Fiecare zi joaca in favoarea lui si sunt sanse mari ca timpul sa-l urce pe Ciolos pe un piedestal. Contribuie la asta nu doar iresponsabilitatea populista a guvernului PSD care poate arunca tara in criza economica, proiectul ”Romania penala” de la care nu e dispus sa se abata niciun pas, dar si situatia dezastruoasa a opozitiei, cu nimic mai buna decit in momentul alegerilor, ba din contra. Exista deci o serie e circumstante favorabile, asteptarea Strazii, e inca unul, care il readuc cu usurinta pe Ciolos in atentia publica.
Anuntul facut de fostul premier ca ia in calcul ”un proiect politic nou, o miscare politica sau un partid politic”, vine fara discutie intr-un context care ii e favorabil. A simtit oportunitatea, caci tehnocratul Ciolos nu duce lipsa de instinct politic, si, firesc, se gindeste sa profite de ea. Doar se gindeste. Pentru ca din interviul de la RFI nu e inca limpede daca a luat sau nu o decizie. Inca tatoneaza. Iar informatiile despre tatonari, ba pe la PNL, ba pe la USR, circula de ceva vreme si ecoul lor l-am auzit in diverse declaratii ale unor lideri. Probabil ca ele nu au avut rezultatul scontat, devreme ce noua orientare este spre un partid. Dar nici ea nu e clara deocamdata.
Cred ca aici e de fapt marea poblema a lui Ciolos. Sigur ca precautia, analiza sanselor si oportunitatilor este vitala, doar prostii, bolnavii de putere, impinsii de la spate sau cei care ajung sa se creada Mesia se arunca inainte cu ochii inchisi. Nu neaparat in gol. Ci in tot felul de aventuri politice. Ciolos nu face parte din aceste categorii. Sau, in sfirsit, nu lasa impresia asta. In schimb, lasa impresia ca nu are suficient curaj, ca este mult prea calculat, genul care face liste lungi si mereu schimbatoare cu ”avantaje si dezavantaje” ( ceea ce-i bine pina la un punct), ca joaca la doua capate. Este sentimentul pe care l-am avut in campanie. Pe de o parte, si-a respectat promisiunea de a nu se inscrie intr-un partid si a nu candida pentru vreunul, pe de alta, a acceptat sa fie premierul oficial (de pe afise) al PNL si USR, fara insa a se implica pina la capat si a tracta campania, care in mod evident avea nevoie de asta din motivele stiute. In final a fost fatal si pentru campanie, si pentru PNL. Ca si cum asezi locomotiva inaintea garniturii de vagoane ruginite, o pavoazezi cu postere, o legi cu funde, pui orchestra sa cinte marsuri, dai semnalul de plecare si pe drum te trezesti ca mecanicul sare din mers. Sigur, nu e vina lui Ciolos ca PNL a ajuns in situatia asta, pina la urma partidul s-a agatat de premier si nu invers. Dar nu se poate spune ca acesta nu s-a complacut. Dupa mine, Ciolos a avut cel putin doua momente de gratie- primul dupa preluarea guvernarii cind a mers cu frina trasa, probabil din cauza calculelor politice ale altora, al doilea in campanie- pe care le-a ratat.
Acum insa contextul ii e din nou favorabil. Ce vrea insa cu adevarat Ciolos, care este scopul acestei asociatii/miscari/partid si care-i sunt sansele reale? Prima constatare e ca nici Ciolos, nici altii din echipa sa, cei care au format acel Ong, nu si-au gasit locul in PNL sau USR. Nici nu-i de mirare. PNL e in vrie dupa pierderea alegerilor, nu si-a revenit si nu gasit o directie. Motivele se vad cu ochiul liber: a aminat nepermis de mult organizarea Congresului, desi intre timp nu facut o analiza la rece a cauzelor esecului (limitindu-se s-o decapiteze pe Alina Gorghiu si s-o puna interimar pe Raluca Turcan), partidul e sfisiat intre cele doua tabere, PD si PNL, iar pina acum candidatii anuntati- Predoiu si Orban- sunt departe de a fi personajele capabile sa scoata partidul din fundatură. Dar nu e exclus ca pina la congres sa apara si alte figuri, greu de crezut totusi ca rezerva PNL se reduce la cei doi. Pina la urma PNL trebuie sa-si gaseasca un lider din partid si nu de ”imprumut”. Nimeni nu i-a putut garanta lui Ciolos alegerea la congres ca presedinte al PNL, ba chiar cred ca ar fi suferit o infringere usturatoare in fata unui candidat din interior.
Nici la USR situatia nu e prea roza, scandalurile intre Clodilde Armand si Nicusor Dan – cei doi vectori de imagine- se tin lant, orgoliile fiind mai puternice decit ”civismul”. E un partid eterogen in care de abia de acum incolo se vor contura personalitatile, iar congresul USR nu sta nici el sub auspicii prea bune. Ciolos nu si-a gasit suficienti sustinatori in interior, ba unele informatii spun ca i-a pierdut si pe cei pe care ii avea.
Inrebarea e daca Ciolos se gindeste sa faca un partid nou doar pentru ca nu si-a gasit locul ( si functia?) in PNL si USR. Sau, poate, pentru ca Iohannis are nevoie de inca un vehicul politic, in PNL existind un curent anti-prezidential, care merge pe teoria ”eliberarii de tatuc”. Desi eliberarea nu poate veni decit in momentul in care partidul isi gaseste calea si liderii. Mai exact un candidat propriu ( cu sanse, evident) la prezidentiale. Pina atunci mai e.
Nu sunt clare deocamdata nici motivatiile lui Ciolos si nici scopul, de aici si ambiguitatea dclaratiilor. Clar e insa ca daca vrea sa construiasca un partid de la zero trebuie sa se apuce de ... ieri. Momentul protestelor, trecute si, previzibil, viitoare, nu ar trebui ratat. Daca va sti sa se pozitioneze ar putea sa se autopropulseze ca partidul Pietei, spre care Ciolos a lansat deja o multime de semnale de sustinere. Potestatarii au evitat pina acum alaturarea cu PNL si USR ( si bine au facut!), dar au fost clar anti-PSD. Pe masura ce trece timpul realizaeaza probabil ca fara lider si un vehicul politic, tipul acesta de coagulare civica nu se va putea repeta la infinit si isi va pierde forta. Ciolos ar fi nimerit intr-o astfel de ipostaza si nu cred ca ar genera animozitati din partea protestarilor. Cu conditia sa nu dea senzatia ca este un proiect prezidential mascat. In fond, Ciolos a fost rezultatul politic al protestelor de la Colectiv, asa cum ar putea sa fie si rezultatul celor din Piata Victoriei. Sau macar sa fie ambalat de specialistii in comunicare si strategii in asa ceva. Personal, cred ca trenul acesta a trecut deja.
Si vor mai trece si altele. Timpul deja preseaza, pina la viitoarele alegerile- cele europarlamentare- nu mai sunt decit doi ani. Nu are rost sa facem teoria dificultatii constructiei unui nou partid, chiar si atunci cind are un lider. Precedentele M10 si partidul lui MRU vorbesc singure. PMP-ul lui Basescu, care a beneficiat de infrastructura de la PD si de suficienti traseisti, este un alt exemplu graitor. USR a reusit pentru ca era deja bine pozitionat de ani de zile pe scena Bucurestiului, unde chiar facuse ceva, nu a inceput chiar de la zero.
Daca Ciolos vrea sa obtina acel 5% care sa-l propuseze in Parlamentul European si pe scena politica pentru prezidentiale nu mai are timp de pierdut si tatonat. Nu mai are timp de bijbâieli si de cautat oportunitatea perfecta. Asta daca chiar s-a decis ce anume vrea si pentru ce ( cine) si daca este gata sa intre in arena. E o arena in care esecurile dauneaza grav pentru ca divizeaza voturile. Alfel spus, daca o mai lungeste cu ”ginditul”, Ciolos ar putea sa mai adauge pe lista un moment ratat. Sa nu devina cumva o specializare.
