Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Trump vs. Merkel: se adâncește prăpastia dintre Europa și SUA?
2017-03-21
4
Primirea cancelarului german la Washington contrastează cu turneele recente ale celorlalți aliați tradiționali (Marea Britanie sau Japonia). În urmă rămâne o atmosferă rece, poate chiar ostilă.

 

 

Cel puțin pentru Trump, esența între­ve­derii cu Angela Merkel pare să se rezume la convingerea exprimată pe Twitter că Berlinul are o datorie istorică de plătit: „Germania datorează vas­te sume de bani către NATO, iar SUA trebuie plă­tite mai mult pentru foarte costisitoarea apărare pe care o furnizează“. Trump reia ideea că America ar trebui să fie „rambursată“ și că trebuie să i se „de­con­teze“ prezența sa militară eu­ropeană. Rămas într-o lo­gică exclusiv electorală, con­tabilă, de sumă zero, Trump nu vor­beș­te niciodată despre rolul pe care NATO, ca formulă de coagulare a Vestului, ca bun public al Occidentului, îl joacă pentru se­curitatea Americii. Iar punctul de re­fe­rin­ță nu poate să fie doar SUA, ci nevoia de a crește potențialul defensiv al întregii Ali­anțe prin mărirea contribuțiilor statelor mem­bre. Ivo Daalder, fost ambasador ame­rican la NATO, a încercat să corecteze per­cepția prezidențială: „nu este vorba de o tranzacție financiară unde statele NATO plătesc America să le apere“. Aceasta din urmă este o datorie, un angajament asu­mat prin tratatul de la Washington. „Ni­cio sumă de bani nu va fi plătită ca atare Statelor Unite. Europa trebuie să chel­tu­iască mai mult pentru apărare, dar nu ca o favoare către SUA, ci pentru că se­cu­ritatea sa o cere“, spune Daalder. Me­sa­jul prezidențial avea să declanșeze imediat o contrareacție pe celălalt mal al Atlan­ti­cu­lui, într-un Berlin aflat în plină febră electorală și un­de mărirea cheltuielilor de apărare rămâne încă un su­biect tabu. În sine, sezonul electoral constrânge și mai mult spațiul de manevră pe care îl are la dispoziție cancelarul german. Nu își poate permite să arate slă­biciune, să cedeze presiu­nilor unei administrații cu un capital de popularitate tot mai scăzut în Germania. Este un teren pe care com­petitorii săi politici de abia așteaptă să marcheze. În general, Berlinul, din rațiuni care țin de cultura sa strategică postbelică, rămâne foarte circumspect față de ideea investițiilor pe dimensiunea de hard­po­wer. Merkel înțelege nevoia de a schimba percepția societății germane în privința asumării unui rol mai amplu în securitatea internațională, dar asta cere timp. Ja­po­nia, și ea o țară încorsetată de propria me­morie istorică, se confruntă cu o dilemă similară. De aceea amândouă pledează pen­tru o înțelegere cuprinzătoare a noțiu­nii de securitate, accentuând dimensiunea civilă, de dezvoltare internațională, inclu­siv asistența pentru misiunile de con­so­li­dare a „domniei legii“ sau de recons­truc­ție postconflict, care să complementeze pi­lonul de hardpower. În sens mai larg, aces­ta este un mesaj foarte popular în do­cumentele programatice ale Bruxellesului sau Berlinului. Să ne amintim de reacția lui Juncker în culisele Conferinței de la München de luna trecută: „dacă ne uităm la ce face Europa în sfera apărarii și adău­găm asistența în materie de dez­vol­tare și cea umanitară, comparația cu SUA arată mai degrabă diferit“. Iar la nivelul guvernului german, vicecancelarul Sigmar Gabriel (aparținând socialiștilor de la SPD) afirma peste weekend că „o po­li­ti­că sensibilă de securitate nu înseamnă doar să cumperi tancuri, să împingi chel­tuielile de apărare pe culmi nebunești și să escaladezi cursa înarmărilor. O poli­ti­că rezonabilă presupune și prevenirea crizelor, stabilizarea statelor slabe sau lupta împotriva foametei și schimbărilor climatice“.

 

Pe de altă parte, însă, vizita cancelarului german se produce într-un moment foa­r­te sensibil pentru noua Administrație de la Washington - prezentarea primului său buget federal. Asamblat după chipul și ase­mănarea noului președinte („ne-am uitat la discursurile lui, am vorbit cu el și i-am transpus politicile în numere“), bugetul reflectă prioritățile platformei „America în primul rând“, în general cheltuind mai puțin „peste mări“ și mai mult intern. Tră­gând linie, rezultatul este o restruc­tu­ra­re impresionantă a cauzelor „globaliste“ – a banilor care merg spre ONU (către ope­rațiunile de menținere a păcii sau asis­tență umanitară), către Banca Mondială sau pentru finanțarea programelor de dez­voltare ale USAID. Finanțarea Depar­ta­men­tului de Stat este redusă cu aproape 30%, în timp ce Pentagonul primește un supli­ment de 54 de miliarde. Pe scurt, este un buget gândit să extindă puterea de inti­mi­dare (hardpower), prin scăderea dra­matică a resurselor alocate programelor destinate să avanseze puterea soft. Este în general un buget care se dorește o replică reaganistă (mai ales din perspectiva apă­rării), dar care internalizează prea puțin lec­țiile post 9/11: „pentru înfrângerea ISIS, măsurile militare vor trebui com­binate cu asistența economică, tehnică și politică în vederea consolidării ca­pacităților instituționale locale“ (după cum spun experții de la RAND), altfel toc­mai pârghiile pe care le torpilează bugetul lui Trump. Dar dacă Europa preferă pu­terea blândă în timp ce America puterea de intimidare, totuși este chiar de ne­con­ceput un compromis funcțional, o uti­li­zare integrată, o diviziune complemen­tară?

TAGS : trump merkel NATO germania america berlin cheltuieli bruxelles berlin departament stat
Recomandari
Comentarii
Ioan Vlad Nicolau 2017-03-30
Acuma-n lumea noastra tulbure si cind zic tulbure nu ma refer la sitatia atmosferica a momentului in Romania sau 'n lume, ci la amenintatoarea atmosfera politica ce domneste peste intregul noastru mapamond, de la Polul Nord la Polul Sud si de la meridianul Geenwitch la acelasi meridian, in sensul acelor de ceasornic sau invers, egal cum vreti s-o luati!
Ei bine, pe scirbavnica noastra planeta, locuita de la o bucata de vreme de noi cei 7,5 miliarde de oameni, se petrec in prezent niste lucruri, niste evenimente, care evolueaza ca vrem noi sau ca nu vrem, din ce in ce mai repede si mai sigur, catre un al treilea conflict mondial, notiune pe care politicienii nostri din toate tarile, fie ele mici sau mari, se feresc s-o numeasca, la fel cum se fereste dracu' de tamiie. Si in fata acestei notiuni cu semnifictie si contururi precise pe care o avem in casa acum, azi, nu miine sau poimiine, politicienii nostri, majoritatea lor vreau sa zic, ramin blocati! Astazi razboiul ne inconjoara, ne arunca-n aer, ne incendiaza, ne injughie ca pe oi aici la noi acasa, iar habarnagii, incopetentii, lasii conducatori ai planetei, nu gasesc altceva de facut, decit sa-si bage capu-n nisip ca strutul, incercind in felul asta sa ignore realitatile care ne ameninta vietile in mod evident si imediat. Acum!
Fac tot posibilul sa le escamoteze, sa le uite, sa le perverteasca sensul: teroristii, miile si zecile de mii de oameni tineri si adolescenti intrati ilegal cu forta, nu sunt veniti ca sa ne casapeasca! Sunt bieti oameni care de frica mortii vin sa ceara azil fratilor lor crestinii, dar pe care insa, pe unde-i prind p-acolo-i casapesc. Asta-i realitatea domnilor si mai ales doamnelor, pe care dumneavoastra le priviti ca pe mici nimicuri, incidente banale provocate de stricati la cap, betivi si elemente asociale provenite din familii destramate, cind ele sunt acte de razboi curat, astazi numit neconventional si ca atare ne putind fi numit curat razboi, planuit si coordonat la Moscova, Teheran, Damask si dracu mai stie pe unde. Ca atare, aceste realitati sunt privite de catre bravii nostri politicieni de ca si cum nici n-ar exista! Cuvintul asta neconventional atirnat cuvintului real razboi, ii blocheaza, ii fascineaza, ii determina sa priveasca fenomenul nu ca pe cea ce este el într-adevăr, ci ca pe un fel deeee... calamitate naturala, careia oricum n-ai ce-i face! Nu ca pe cea ce ăe derept cuvint este, drept cea ce de fapt si de drept este, razboi curat caruia ar trebui să i te opui.
Nici nu le trece prin cap dragilor nostri politicieni macar sa-l numeasca, sa le arate precis, clar, milioanelor şi miliardelor de viitoare victime, cum si pe unde face pipi rata, necum sa intreprinda intradevar ceva care sa ocoleasca dezastrul necrutator care vine ca acceleratul peste omenire, haulind pe sina timpului. Păi ce să facă bieţii noştri politicieni unui război neconvenţional? Eiii dac-ar fi unul d-adevaratelea război, război, ar şti ei ce să-i facă, dar aşa?
Şi uite-aşa se dau pe după baţ si ne aburesc pe noi naivii lor supusi ca nu trebuie sa ne agitam si sa ne iesim din papuci! Pai dece? Că nu-i razboi! E ooo.... chestie... si aia nuuu... d-adevăratelea, ci una neconvenţionala!
Si acceleratul va trece peste noi, facidu-ne impreuna cu planeta noastra praf, iar intr-un final, izbindu-se de unul din multele ziduri pe care le-a ridicat destinu-n fata lui, va produce un mare bang si ne va arunca pe noi cei 7,5 miliarde de locuitori, cu planeta cu tot in.... infinit sau dracului, fiindca-n poala Domnului nu cred s-ajungem, ca prea suntem magari! Realitatea pe care nu vor sau nu pot s-o vada acesti super potlogari, este ca suntem din nou in fata unui mare bang, unul mult mai mare ca primul si al doilea luate la un loc! Ceva de dimensiuni neomenesti, ceva de dimensiuni....grotesti, geologice, ne mai pomenite si ne mai vazute!
Printre altele fie spus, se pare ca astfel de banguri se produc la intervale mai mult sau mai putin regulate obligatoriu, atunci cind paradigma existenta in relatiile dintre nativii planetei nu se mai potrivesc, ajungindu-se la un prag limita, de la care in sus nu se mai poate si atunci societatea explodeaza ca s-o ia dela-nceput, sau aproape de la-nceput, daca i-o mai fi dat lumii noastre s-o mai ia d'a capo vreodata. La fel cum probabil ca s-a mai intimplat de vreo citeva ori in istoria de mult mult mai dinaintea cunoasterii noastre. Daca!!!? Dac-o mai fi sa fie ca.... nu se stie! Un proveb spune ca ulciorul nu merge de multe ori la apa!
Si daca celelalte explozii din stravechi, uitate timpuri, egal ca au provenit din cauze externe de tip potop, asteroid, eruptii vulcanice, sau din motive sociale datorite omului, nu ne este cunoscut si poate n-o vom cunoaste vreodata, asta care vine peste noi acum, este sau va fi precis una exclusiv datorita omului, (deaceea ar putea exista o sansa de a putea fi evitata) datorita noua si inspecial politicienilor nostri care se fac ca ne conduc, dar care de fapt nici ei nu stiu ce fac.
Tot haloimesul momentului de fata li se datoreaza exclusiv. Datorita unui Erdogan, Putin, Merkel, ca si altora mai mari sau mai mici care-si bat joc de noi, fara sa le treaca prin cap ca-si bat joc si de ei insisi, fiindca ei se afla in aceiasi galeata-n care ne aflam si noi.
Ei bine, daca-n astfel de situatii nu se gaseste nimeni care sa fie capabil sa puie frina acceleratului care da sa ne storcoseasca, sa aiba curajul sa schimbe macazul catre o linie colaterala sau macar pe o linie moarta care sa diminuieze efectul impactului inevitabil, atunci, te salutam din mers o viata!
Si iata ca, la fel ca de atitea alte ori in ultimele doua secole, 20 si 19 si spre norocul nostru al tuturor s-a gasit si se gaseste o forta care sa poata macar sa shimbe macazul istoriei in ultimul moment, evitind in felul asta dezastrul total si limitind pagubele materiale si umane la un nivel de la care eventual sa se poata relua drumul din catastrofa si dezastru catre civilizatie, fie daca asta ar fi sa fie numai macar pentru o parte a omenirii. Si factorul care a intervenit benefic in evolutia lucrurilor catre secolul XXI din mileniul III, incepind din 1916 si pina-n zilele noastre, ca vrem sa acceptam, sau ca invers, nu vrem si dam cu copitele-n gard ca magaru-n calduri otopenindu-ne, ragind si negind asa d-a surda, evidentul fapt, America si presedintii care de-a lungul vremurilor au condus-o, mai slabi sau mai puternici, mai eficienti sau mai degeaba, sunt elementele benefice care au determinat Europa sa iasa din marasmul si mlastina in care de altfel singura se baga, ca s-o ia din loc spre mai departe, pe drumul greu si hopuros catre civilizatie si bunastare. Vreau sa spun ca din 1916 si pina-n ziua de astazi nimeni altcineva n-a sprijinit Europa in diversele momente grele si foarte grele prin care a trecut si nimeni nu a aparat continentul de diversele amenintari care i-au stat in coasta decit America! De remarcat ca in tot acest timp factorul benefic America a fost anatemizat, injurat si denigrat de herghelia magarilor care tineau mortis sa dea cu copita-n cel care ne voia binele si ne facea binele.
Iar astazi mai mult ca oricind, se latra se scuipa si se-njura, unica forta-n lumea asta capabila sa ajute debila, inconstienta, incapabila Europa pe cale de destramare, la o nevoie! Si nevoia asta, ne sta astazi in fata, ne rinjeste obraznic, amenintindu-ne, agresionindu-ne, santajindu-ne si insultindu-ne! Tarul Putin, Sultanul Erdogan, IS-ul creatia amindorura, ca si altii mai indepartati cum ar fi Coreea de Nord, China, Iranul, care chiar daca sunt mai indepartati, nu insemneaza ca nu ne ameninta. Ne ameninta, ba chiar direct! Si deocamdata numai tatoneaza, dar incearca si in viitor vor incerca din ce in ce mai des sa ne implice intr-o lupta pe viata si pe moarte, in care noi, in halul in care ne aflam, fara America alaturi n-avem nici cea mai mica sansa de suprvietuire cu NATO-ul nostru cu tot, care intocmai ca si ONU, aceasta organizatie de geaba, nu a rezolvat de cind exista nicio problema. Numai politicienii nostri nu vor sa auda, nu vor sa creada!
Si atunci draga domnule Manea mai are rost intrebarea din titlul articolului dumneavoastra: "Se adincește prapastia dintre Europa și SUA?" Nu, fiindca in mod evident asa este! Din nenorocire as zice eu! Numai o inchidere a prapastiei care se adinceste ar putea da sansa lumii de a mai amina dezastrul care ne sta deasupra capului ca o sabie a lui Damocles! Numai o alianta strinsa a Europei cu Statele Unite ar putea stopa pentru moment acceleratul care se indreapta cu viteza catre firava, instabila noastra planeta dind s-o faca praf, impreuna cu din cale afara de multii ei locuitori.
Nu stiu daca bravii nostri magari azvirlitori din copite, asurzitorii nostri ragitori, au in constiinta realitatea care ne ameninta, faptul ca in fata monstrilor care se ridica si se inmultesc, in jurul nostru, debila noastra Europita se afla ca oita-n fata lupului si ca fara ciobanul care sa stea cu bita linga ea, se poate de pe acum considera clampanita!
Domnul Manea in incercarea lui de analiza a dramaticului moment politic actual, pare a fi tentat in analiza intilnirii Trump-Merkel, sa se integreze si sa cada de acord cu parerea multora ca Trump, nomina odiosa, ar vrea sa impuna niste plati a le unor sume, care teoretic vorbind, numai teoretic zis, Europa le-ar datora Americii si astaaa, mde! Nu s-ar prea face! Si ca tot asa nu se face sa vrea sa stopeze imigratia fortata si ilegala, si nici ca vrea sa-si intensifice eforturile de a fi prima tara-n lume politic, economic si militar vorbind, asa cum inca este si asa cum noi europenii ar trebui sa speram ca inca va mai fi si nici asa nu se face sa mai vrea ca in fata lupilor sa aiba pe linga el nu oite behaitoare, ci dulai coltosi care sa se dea la lup si nu sa schiorlaie in fata lui, fugind cu coada-ntre picioare.
Pai nu stiu cum sa va spun, iesind inafara impresiilor generale pe care presa vrea sa le impuna omenirii ca omul este nebun, vorbesc de mult hulitul Trump, riscind sa fiu pus la stilpul infamiei, batut cu piatra si biciuit inspecial de partea femenina a publicului spectator la tragedia mondiala in curs de desfasurare careia omul nostru le este deosebit de antipatic, trebue sa spun ca Trump are dreptate si ca cea ce cere si ce vrea este perfect rational si ca altfel nu se poate daca vrem sa avem din nou sansa de a avea o vreme liniste. Precis are dreptate si doamnele si domnii carora Trump le este antipatic NU!
Sigur ca fiecare are dreptul la opinie si nu-i obligatoriu sa am dreptate, eu, domnul Manea, Trump sau Gogu Cacareaza. Si daca exista altcineva care sa detina o alta solutie valabila in rezolvarea incurcatei situatii in care ne aflam, cineva care sa aiba la indemina instrumentele si puterea de a o rezolva, ar trebui s-o spuna clar, ordonat, rational si pe puncte, indoindu-si pe rind degetele de la mina si adaugind eventual alte citeva degete de la picioare. Poate ca ala, tot asa cum si alte mari personaje din istorie au rezolvat in trecut treburi incurcate in stil Alexandru Machidon, Iulius Cezar sau Napoleon Bonaparte ar putea capata titlul de salvator al omenirii si ar primi premiul I cu coronita pentru secolul XXI! Dar, nimeni nu se anunta. Sa mai asteptam! Dar nu prea mult!
Pina atunci insa eu imi exprim ca european (continui cu incapatinare sa ma consider european) citeva convigeri vis a vis de situatia momentului de fata.
- Lumea-ntreaga acum in prag de mileniul III, se afla intr-un moment dramatic de cumpana, moment in care relatiile politice, economice si sociale, evolueaza catre ceva nou, ceva care nu mai suporta vechea paradigma pina acum existenta si care egal in ce fel se va schimba, cu sau fara voia noastra, de preferinta ar fi sa fie un tip de schimbare soft , (s-a mai vazut, dar foarte rar) si daca nu soft, atunci va fi asa cum cred eu exploziv, cea ce.... mai bine ar fi sa... nici nu mai gindim, dar mite sa mai vorbim.
-In lumea asta in schimbare, tarile nationale a le ultimelor doua secole trecute, traind separat si caftindu-se-ntre ele ca la foc, au inceput intii timid apoi din ce in ce cu mai multa convingere sa se transforme din tari nationale, in conglomerate de tari care sa poata face fata viitorului, ca asa ca mai devreme nu se mai putea. Din cele vreo doua trei conglomerate deja in curs de formare si consolidare unele, la drept vorbind deocamdata numai una, asta una-i cea mai tare din parcare, iar Presedintele ei, egal ca ne place sau ca nu ne place, este al' mai tare om din lume! Si este al' mai tare fiindca este seful primului conglomerat social din lume constituit, evoluat si consolidat sub forma unor state care initial au fost separate si astazi sunt un conglomerat de state cu o constitutie, economie, armata si granite comune, tot asa cum vor trebui sa evolueze si sa se constituie si celelalte tari a le lumii la un moment dat si intr-un tirziu. Cu cit mai tirziu, cu atit mai greu si mai rau pentru tarile intirziate! Cele care nu vor intelege vectorul care arata istoriei directia, nu vor avea decit o singura alternativa: disparitia!
-Si in al treilea rind lumea cea de azi, e impartita din punct de vedere al importantei in trei as zice eu. O lume care din punct de vedere politic, economic si militar este deocamdata cea mai tare si care se supune din punct de vedere evolutiv unui vector, sa-i zicem noi normal catre o si mai inaintata civilizatie. O alta lume care nu este inca bine constituita dar ca populatie e mai mare ca prima si este ca si prima in curs de evolutie catre dracu' stie ce, in orice caz tinzind s-o concureze pe prima, dar nu prin stradania spre mai bine ci spre un fel de dictat mizerabil cum erau tarile din secolul 19 si 20, extins insa la o suprafata si o populatie mai mare.
-O a treia si ultima lume, incapabila sa se tina singura pe picioare, constituita din tari slabe, separate si inapoiate asa ca-n Africa, sutele de insule din Pacific, Polinezia, citeva tari arhaice din Asia si in general tarile supuse Islamului, scufundate-n haos si neputinta, incapabile de a accepta schimbarea, dominate de dogme schizofrenice care nu au in viitor nicio sansa de suprvietuire vor disparea la fel ca multe alte tari din scurta dar agitata noastra istorie, pierzindu-se pe drumul catre viitor si ne lasind in urma lor nicio urma.
Asa stind lucrurile si trecind peste antipatii si simpatii, noi cei din Europa va trebui sa intelegem ca reintoarcerea la relatiile secolului 20 nu mai sunt posibile, asa cum inca mai cred unele tari si alte citeva mici zone europene.
Ca actuala UE asa cum a fost ea construita este pe cale de disparitie este una. Dar de intors inapoi la starea de fapt si de drept a secolului XX este imposibil, asa ca va trebui sa ne obisnuim cu gindul ca din pacate aceasta constructie bine gindita dar extrem de prost construita va trebui sa dispara ca sa faca loc unei Europe Stat si ca aceasta noua Europa Unita va trebui sa fie facuta nu ca avortonul inca existent, ci in felul USA. ca o tara mare, puternica, capabila sa asigure locuitorilor ei siguranta zilei de miine, un drum pe cit posibil mai aparat de diversele agresiuni externe, un drum care sa ofere populatiei progres si siguranta.

Si o ultima remarca! aceasta noua Europa va trebui sa fie inca multa vreme aliata Statelor Unite si nu adversara ei, daca vrem ca acest nou conglomerat social sa reziste balamucului general, care da sa se reverse peste noi. Si asta egal cit de simpatic sau antipatic ar fi actualul sau viitorul Presedinte al Statelor Unite!
charlie 2017-03-28
Nu cred ca se adanceste prapastia dintre Merkel si Trump. Trump este ca un animal salbatec care trebue domesticit. Cred ca invatat ceva despre afacerea cu sistemul de sanatate in SUA. Cred ca nu ii va merge sa domneasca ca Putin in Rusia. Parlamentul american nu seamana cu Duma din Rusia sau cu cel din Romania.
alex 2017-03-22
evident, germania e bogata pentru ca nu plateste nimic pentru aparare. daca ar plati , ar saraci. daca ataca cineva romania, au ce tancuri sa trimita germanii? nu, tot americanii trimit! trump ar trebui sa excluda germania din nato pentru ca nu isi plateste contributia. pana si obama a vrobit de free riders , adica de state care nu cheltuie bani pe inarmare
Alex 2017-03-26
Nu inteleg ! De ce trebuie sa ne inarmam sa cheltuim pentru armata. Cine ne sperie asa rau?! Daca va referiți la Rusia , ca aceasta ar deveni agresivă este un raționament fals. Cat a pierdut Rusia de la destrămarea URSS?. Tot ce a încercat Rusia de atunci pana in prezent a fost sa aplice o politică defensiva. Sa conserve ce mai poate .
Si pot sa adaug la comentariu tau ca ar trebui să ne vedem de treaba noastra. De ce Romania cat plăteste la apărare? Cat ar putea plăti? . Oricum , Germania nu cred ca trebuie sa demonstreze ca sa poate apăra su singura , mai rau sa nu trezim o Germania agresivă, am văzut ce poate face . Nu inteleg in ecuația asta unde vezi tu Romania si ce treaba are?!
Total 4 comments.
8194
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22
.