Cine vrea să-i taie mâna lui Iohannis

„Onorată instanță, pardon, asistență.“ Să-l fi inspirat pe Grindeanu aula Aca­demiei de Studii Economice, sobrietatea figurilor din sală sau poate că sub­con­ști­en­tul i-a jucat festa? Cine știe. Dacă până și pre­mie­rul, al cărui prezent penal e curățel, e bântuit de tea­ma profundă de tribunale, vă dați seama ce o fi în su­fletele (conștiințele?) celor­lalți. Ale celor cărora li se apropie funia de par, nu­mă­ră acuzațiile, adună anii per infracțiune, socotesc ter­menele și caută să afle com­pletele. Câtă ură și frică superstițioasă or fi strâns în ei! Una care naște alianțe monstruoase între partide și indivizi. Cine și-ar fi închipuit că fostul liberal cu pa­pion Tăriceanu va face tandem cu Șerban Nicolae, împătimitul hăcuitor de coduri penale încă de pe vremea când era șoferul și avocatul lui Voicu? Sau că însuși angelul radios al justiției se va metamorfoza într-un devorator de procurori aleși pe sprânceana Elenei Udrea și dintre „provocatorii“ fe­tiței sale care a vrut să se relaxeze în Cuba pe spezele sulfuroase ale campaniei elec­to­rale? Cum de-a ajuns Băsescu să sporo­vă­iască în penaleză cu Dragnea, Abraham și Nicolicea, să regurgiteze mistica anti-DNA cot la cot cu Ciutacu, Gâdea și Chirieac (pe Cristoiu nu-l punem la socoteală că omul e un străvechi „limbac“, ca să cităm din opera stăpânului), ține de abisul ira­țional al fricii și patimilor. Cei de mai sus nu sunt însă decât partea vizibilă, arun­că­torii de flăcări, pentru că în subsolurile par­tidului-stat strategia de demolare a DNA e în plin proces creator. Lucrează la ea hoții, proștii fiind trimiși la ONU să desfete lumea.

Otrăvurile din Ordonanța 13 sunt strecurate în doze mai mari sau mici, în func­ție de furnizor, fie sub for­ma amendamentelor la Co­dul Penal (concurență strân­să între unguri și pe­se­disto-aldiști), fie a de­ci­zii­lor Curții Constituționale. Scopul e unul măreț, fără dis­cuție: pansarea rănilor in­fectate cu dosare și nașterea unei ade­vărate democrații originale a impunității. Abuzul în serviciu, favorizarea făptui­to­ru­lui, conflictul de interese și multe alte in­fracțiuni pe care aleșii, nealeșii și sus-pu­șii le comit de când au apucat o slujbuliță la stat, trebuie radiate din coduri. Premiul cel mare, Globul de Aur al festivalului an­ti-justiție, e desigur alungarea cuplului Kö­vesi-Lazăr și înlocuirea lui cu unul în­țe­legător cu oportunitățile și ilegalitățile po­liticienilor și prinzător, ca în vremurile bu­ne de odinioară, doar de plevușcă. La­zăr e băgat însă în noul binom doar de ochii lumii, nu că n-ar fi călcat și el pe bec dând diverse declarații rău-voitoare la adresa Abrogatei 13, dar își dau și ei seama că doi dintr-o lovitură e cam prea de tot. Planul urmărește în fapt doar des­căpățânarea DNA, acolo trebuie rărite do­sa­rele, mărită rata restituirilor și achi­tă­rilor până cad late statisticile UE.

Ce te faci însă cu Iohannis, care se do­ve­dește căpos, cum i s-a dus buhul, o nucă tare greu de spart cu ciocanul șantajului și strigătele lătrăilor cu normă întreagă? Nu doar că se tot declară mulțumit de cei doi, ba mai și spune că Tudorel Toader, mi­nistrul cu „to do list“ de la Dragnea, nu va cere nicio demisie după evaluare. O ști el ceva în plus față de coaliția penală? Oricum, n-ar spune altceva decât pro­ver­bialul „ghinion“. Dar chiar dacă ministrul ar cere, mâna prezidențială n-ar semna. Si­gur, există posibilitatea să i-o taie cu legea mincinosului uituc Tăriceanu. Doar că, împreună cu mâna lui Iohannis, ar tăia și mâna lui Toader, aflat în plină misiune. O fi bine, o fi rău să lași soarta pro­cu­ro­rilor șefi doar la cheremul CSM? O în­tre­bare la care politicienii cu experiență pe­nalo-legislativă nu pot încă răspunde ono­ratei instanțe, pardon, asistențe. E CSM politizat și va fi și mai mult după numirea reprezentanților societății civile pesediste, dar riscul să i se suie puterea la cap și s-o ia razna de sub comanda partidului nu e de neglijat. Ce mai, boală lungă, tratament nesigur.

Ce să mai spunem că în joc ar intra iarăși Curtea Constituțională, unde lumea s-ar îngrămădi să conteste legea tăricenistă. Oricât le-a dat satisfacție cu asupra de mă­sură CCR acum prin decizia cu separația pu­terilor și „abuzul DNA“, oricât le-ar fi dezincriminat abuzul în serviciu și fa­vo­rizarea făptuitorului la elaboarea legilor și OUG-urilor, viitorul rămâne incert. Te po­menești că-și recuperează vreun judecător coloana vertebrală pierdută la trocuri, că-l lovește vreo criză de conștiință și începe să mediteze la creditul acordat odinioară de diverși idealiști nevindecabili în ai că­ror ochi devine tot mai stânjenitor să se ui­te. Te pomenești că se despart iarăși ape­le ca în 2012, altfel decât pe linia tra­di­țio­nală politică-interes-frustrare-orgoliu, și legea lui Tăriceanu sau contestația pentru favorizarea lui Dragnea premier-penal (sca­dența, 21 martie) sunt declarate ne­cons­tituţionale. Ce te faci atunci? Dacă Io­hannis, autist la evaluare și riscul sus­pen­dării pe caz de dublă încălcare a Cons­ti­tuției anunțat de noul purtător de cuvânt al PSD, maestrul Băsescu Traian, scrie tot Kövesi? Se duce pe apa Sâmbetei toată șandramaua.

Cum orice eșec ar trebui să fie izvor de în­vățătură, onorata adunare penală a pre­gă­tit un plan de rezervă. Greu și el, dar nu imposibil, ținând cont că e scris de con­si­lierii de la Luju-A3. Inspecția judiciară a CSM declanșează o acțiune disciplinară împotriva lui Kövesi (eventual a lui Lazăr), perioadă în care e suspendată din funcție, apoi secția de procurori decide sancțiunea, care poate fi chiar și excluderea din ma­gistratură (vezi cazul Camelia Bogdan). Si­tuație în care Iohannis rămâne cu mâna pa­ralizată, nu mai poate scrie nicio vir­gu­lă, și să vrea. Protestarii însă pot, onorată instanță și asistență.

P.S. Dorneanu, după cea de-a doua amânare a deciziei CCR în speța Dragnea-premier penal:”E cea mai grea solutie pe care am avut-o de dat pana acum, pentru ca problemele sunt mai ales de apreciere politica". Ca să vezi, noi credeam că onorabila Curte nu are treabă cu ”aprecierile politice” și că lucrează doar cu cele constituționale. Chestie de oportunitate, probabil.