Umbra Kremlinului bântuie Casa Albă

Filoputinismul lui Donald Trump din campania electorală din 2016 nu a fost niciodată pe de­plin explicat. Comportamentul a fost atribuit fie admirației lui Donald Trump pentru lideri puternici și autoritari, o ape­tență greu de acceptat pen­tru „liderul lumii libere“, fie legăturilor de afaceri dintre acesta și Kremlin. În orice caz, „afinitatea lui Trump pen­tru Putin reprezintă aban­donarea fundamentelor morale ale ali­anțelor americane“, conchide Roger Cohen, editorialistul New York Times.

Întrebările s-au înmulțit după spargerea serverelor Partidului Democrat. Can­didatul republican a fost principalul be­ne­ficiar electoral al dezvăluirilor făcute de WikiLeaks despre „bucătăria“ internă a democraților, iar Trump a aplaudat și instigat la scenă deschisă atacurile cibernetice asupra campaniei lui Hil­lary Clinton. Armate de postaci și troli ar fi fost utilizate de serviciile ruse pentru a răs­pân­di știri și informații false cu ajutorul social media. Se conturează astfel ipoteza că, încă de la debutul campaniei prezidențiale ame­ri­ca­ne, Donald Trump a fost „candidatul Moscovei“.

Raportul serviciilor americane de informații pu­blicat în ianuarie a confirmat că Rusia a lansat o vastă operațiune de influențare a ale­ge­rilor. Obiectivele Kremlinului au vizat „sub­mi­narea încrederii în procesul democratic, de­nigrarea secretarului de stat Hillary Clinton și afectarea șan­selor acesteia de a fi aleas­ă pre­ședinte. (...) Putin și gu­ver­nul rus au avut o pre­fe­rință pentru președintele ales Trump“. De ce s-ar implica Ru­sia în procesul electoral american? Scopul nu a fost neapărat acela de a-l vedea pe Donald Trump „înscăunat“ președinte al SUA, ci mai de­grabă de a o pedepsi pe Clinton pentru pro­testele din 2011 din Rusia. Putin rămâne până astăzi convins că au fost organizate de gu­vernul american. Kremlinul ar fi vrut să-i pă­teze reputația lui Clinton prin cyberhacking și campaniile de știri false plasate pe rețele sociale, astfel încât eventualul mandat al acest­eia să pară unul fragil.

Pe 11 ianurie, site-ul Buzzfeed publica un „do­sar“ realizat de un fost agent al serviciilor de informații britanice despre legăturile lui Trump cu Moscova. Sursa „dosarului“ era un ve­teran al Războiului Rece care în anii ’90 a fost șeful secției ruse din MI6. Conținutul dosarului este devastator pentru Casa Albă. Actualul pre­șe­dinte american ar fi fost identificat de ser­vi­cii­le ruse ca un potențial agent de influență în SUA și a fost cultivat de acestea prin opor­tu­nități de afaceri profitabile în Rusia și de in­formații care să-l ajute în campania pre­zi­den­țială din 2016. Se pare că Trump ar fi res­pins oportunitățile de business, însă ar fi acceptat informațiile oferite de ruși. Rusia ar fi acționat prin intermediul unor oameni de afaceri apro­piați cercurilor de putere de la Kremlin.

Prima lovitură majoră a venit când s-a con­fir­mat că Michael Flynn, consilierul pe probleme de securitate națională al lui Trump, s-a în­tâlnit cu ambasadorul Rusiei, Serghei Kisliak, în perioada de tranziție și ar fi discutat in­clusiv despre ridicarea sancțiunilor impuse Mos­covei după Crimeea. Este greu de crezut că Flynn ar fi inițiat un dialog pe o temă atât de sensibilă fără știrea și mandatul lui Donald Trump sau chiar al lui Steve Bannon, prin­ci­pa­lul consilier politic al președintelui. O infor­ma­ție de ultimă oră complică și mai mult lu­crurile: în declarația sa de avere și interese, Mi­chael Flynn recunoaște că a primit sume de bani pentru discursuri de la Russia Today (principalul vector de propagandă externă al Krem­linului), de la Kasperski și de la com­pa­nia aeriană Volga Nipru. Acesta este și con­textul în care Flynn a cerut să i se acorde imu­nitate înainte de eventuala sa audiere.

O a doua lovitură primită de Administrația Trump a fost dezvăluirea că Jeff Sessions, proas­păt numit procuror general al SUA și mi­nistru al Justiției, s-ar fi întâlnit în timpul man­datului de senator cu Serghei Kisliak. A fost singura dată când Sessions s-ar fi întâlnit cu vreun ambasador acreditat la Washington în biroul său din Congres. Lucrul acesta nu ar fi fost foarte grav, dacă în timpul audierilor sa­le pentru validarea în funcția de procuror șef nu ar fi negat că s-ar fi întâlnit cu oficiali ruși pe durata campaniei electorale.

Însă poate cel mai important aspect a fost dez­vă­luit în timpul audierilor șefilor FBI și NSA din Ca­mera Reprezentanților. Practic, FBI an­che­tează încă din iulie anul trecut legăturile din­tre Rusia și campania lui Trump, con­firmând în același timp că nu există ni­ciun fundament pentru acuzațiile lansate de președinte pe Twitter cu privire la inter­cep­ta­rea sa de către Administrația Obama. În para­lel, o investigație a Associated Press asupra lui Paul Manafort, fostul șef de campanie al lui Trump, a scos la ivea­lă că acesta ar fi lu­crat în slujba Krem­li­nu­lui ca agent de in­flu­ență în Europa și SUA.

Scandalul implicării Rusiei în alegerile pre­zi­den­țiale americane este departe de a se fi în­che­iat și fiecare nouă dezvăluire întărește sus­pi­ciu­nea că între Trump și Kremlin ar fi putut exis­ta legături politice imorale sau că inter­venția Moscovei ar fi înclinat balanța în favoa­rea ac­tualului președinte american în alegerile din 2016. Nu se poate exclude trans­for­marea acestui scandal într-un nou Water­ga­te. Orice s-ar întâmpla, un lucru este de­ja evi­dent: le­gi­ti­mitatea politică a lui Donald Trump e pusă în momentul de față sub semnul întrebării.