Udrea, spovedanie din universul paralel al lui Băsescu

Știu că ai treabă. Că muncești de dimi­nea­ța până noaptea ca să-ți plătești dările, cei patru pereți luați în rate până o să închizi ochii și bucata de pâine de pe masa co­piilor. Că nici noaptea n-ai liniște. Stai pe străzi ca să-ți păzești și viața, și țara de ei. Te hărțuiesc în fiecare clipă. Îți injectează sufletul și mintea cu urile lor. Cu războaiele lor duse în­tot­dea­una pentru bani, în­tot­deauna pentru putere. Ni­cio­dată pentru tine. Îți tot spui că va fi bine, că lasă, domnule, doar o să scapi și tu, și țara asta de ei! Ai credința de om cu rușine, cu dreptate în suflet, cu idealuri la care nu vrei să renunți – cum să renunți și la așa ceva? -, de om pentru care banii vin doar dacă muncești. Niciodată altfel. Și nici nu știi cum, naivul de tine, ar mai putea veni banii și altfel. Cam asta-i viața ta. Zbateri și speranțe de om simplu, mun­cit și liber.

Dar universul ăsta al tău, în care adevărul e ceva sfânt, în care dreptate înseamnă să fie făcută până la capăt, e defect. E bun de aruncat la gunoi. Ce să faci cu universul tău în țărișoara asta? Păi, tu știi cât de greu e să te urască lumea, toate am­ba­sa­dele, toate europele, toate americile, toți procurorii, toți judecătorii, toți ziariștii pla­netei, ciudoși că n-au ajuns și ei ma­eștri, toți ăia care vin cu MCV-uri? Știi cum e să te urască ei toți doar pentru că tu ai poșetuțe și pantofiori frumoși? Nu știi, nu? Ba chiar ți se pare aberant ce îți spun eu acum. În ce lume trăim de s-ar reduce universul, să zicem, la o damă blon­dă cu vuitoane și cu tocuri înalte de ze­ce? Dar universul ăsta, așa aberant cum ți se pare ție că e, există. E lângă ti­ne. E ăla care te hărțuiește, care nu te lasă să pui capul noaptea pe pernă, care te umple cu venin. E uni­ver­sul Sistemului. Hai, nu zi că nu știi nici ce-i ăla Sis­tem! Nu poți fi chiar atât de naiv. A, ești? OK. Am să-ți explic, atunci, altfel. E universul Elenei Udrea.

Fostul ministru al Dezvoltării, fosta „blon­dă de la Cotroceni“, fosta „Nuți, spaima Constituții“, fosta „femeie cât zece băr­bați“, fosta speranță a politicii românești promovate de Traian Băsescu ne explică, acum, când universul ei perfect se clatină în zăngănit de cătușe, cum totul în jur este o conspirație mondială împotriva ei. Asta pentru că toată lumea o urăște, pen­tru că ea e deșteaptă, era influentă pe lân­gă fostul președinte și, desigur, pentru că are poșetuțe și pantiofiori frumoși. Atât. Dosarul Gala Bute, în care Elena Udrea a primit, în primă instanță, șase ani de în­chisoare cu executare pentru trei in­frac­țiuni de luare de mită și abuz în serviciu, are la bază denunțuri, declarații de mar­tori, interceptări telefonice, înscrisuri de la diverse firme și persoane, facturi, e-mail-uri. Dar toate astea sunt reale în universul tău. Nu și în cel al doameni Udrea, pentru care sentința „este un abuz“, „acuzațiile sunt minciuni sfrun­tate“. „Sentința este o victorie de etapă a Sistemului“ și „nu poți să condamni o fe­meie doar pentru că are poșete scum­pe“, doar pentru că „pantofii mei nu plac tuturor“. Și iar ne-am întors la Sistem, la poșetuțe și la pantofiori, lucruri din care tu, naivule, nu pricepi nimic.

Dar cred că ai să pricepi altceva. Anume că viața ta a fost dictată, vreun deceniu, de o grupare de mafioți, de politruci și de parveniți, care au mimat puterea și opo­ziția, care au controlat tot ce a mișcat în țara ta. Nimic nu se făcea fără ei. Te uiți, acum, la doamna Udrea și nu se poate să nu-ți aduci aminte cum astfel de per­sonaje venite de nicăieri s-au înfipt direct la vârful țării tale. Ți-au fost date drept exem­ple de competență, de cinste. Ce o­a­meni! Nu, așa, ca tine, un nimeni lăsat pe pământ. Nu se poate să nu-ți aduci amin­te cum astfel de personaje au avut pe mâ­nă toți banii țării tale, au cumpărat și au vândut, ca pe tarabele din piață, jurnaliști, i-au scos din peisaj pe cei care n-au vrut să facă frumos, au controlat și controlează încă o presă care te intoxică doar cu min­ciuni. Au inventat frunzulițe de zeci de milioane de euro, au făcut din mari eve­nimente o sursă de luat șpăgi pentru ei și pentru partid. Nu se poate să nu-ți aduci aminte cum alte zeci și sute de milioane de euro au ajuns în conturile celor din universul doamnei Udrea, ale lui Dorin Cocoș, de exemplu, trimis și el la pușcărie pe nedrept, desigur. Nu se poate să nu-ți aduci aminte că, în toți anii aceia în care tu credeai în bine și rău, niște personaje ca Udrea, Ponta, Ghiță se prindeau, de fapt, în aceeași horă pusă în scenă de Tra­ian Băsescu. Teatru ieftin care ți se livra pe ecrane doar ca să ai și tu, naivul, cu ce să-ți ocupi viața.

Acum, când justiția a ajuns și în universul perfect al doamnei Udrea, când aflăm cum ea și Victor Ponta negociau în birouaș bu­toanele României, când tot ea era con­fidenta inculpatului fugar Sebastian Ghiță, acum, când a venit vremea ca ei să răs­pun­dă pentru un întreg sistem corupt pe care tot ei l-au clădit, nu mai e bine. Acum vorbim despre Sistem. Despre „imberbul de ambasador al SUA“, așa cum îl nu­me­ș­te Traian Băsescu pe Hans Klemm, care ți­ne în brațe un „grupul infracţional for­mat din Livia Stanciu, Laura Codruţa Kö­vesi sau Florian Coldea“. Acum vorbim despre judecători care o condamnă pe doam­na Udrea doar pentru că „tremură în fața Sistemului“. Cum s-a dat totul pes­te cap în țara asta de când s-a prăbușit sistemul Băsescu-Udrea-Ponta-Ghiță&Co.! Și nu știu cum se face că nimeni nu ob­ser­vă asta, ba chiar toată planeta și-a pus în cap să îi înfunde pe ei. O fi doar pentru că toți au poșetuțe și pantofiori frumoși.